Interviu realizat cu Christophe Gourlet, Country Manager Sanofi România şi General Manager Danube MCO (Bulgaria‑Ungaria-România-Moldova)
Singura modalitate eficientă este de a conveni asupra unei abordări holistice, care să facă față în mod inteligent tuturor provocărilor într-un singur cadru unitar. Pacienţii trebuie să fie în centrul tuturor preocupărilor, iar în România aceştia trebuie să aibă dreptul de a avea acces la Sănătate la fel de mult ca pacienţii din alte ţări europene.
Există un program al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020 numit „Sănătate pentru creştere” (Health for Growth). Care este importanţa industriei farmaceutice pentru economiile naţionale?
Europa recunoaşte corelaţia care există între Sănătate şi creştere, precum şi importanţa rolului industriei farmaceutice, care poate fi demonstrată prin trei dimensiuni principale: furnizarea de soluţii durabile pentru pacienţi, sisteme de sănătate şi economii naţionale.
Accesul la medicamente determină în mod direct rezultatele naţionale în materie de Sănătate. Pe lângă speranţa de viaţă şi standardele de calitate a vieţii, starea de sănătate a populaţiei are o influenţă considerabilă asupra productivităţii, inovaţiei şi competitivităţii unui stat. Sănătatea înseamnă bunăstare. Pe de altă parte, o stare precară de sănătate are un impact nu doar asupra populaţiei, ci şi asupra guvernelor, o mare parte dintre cheltuielile guvernamentale fiind alocate pentru boli şi dizabilităţi, ceea ce generează inegalităţi economice şi sociale.
Companiile farmaceutice contribuie într-un mod strategic la crearea de locuri de muncă, educaţie, inovaţie şi finanţarea sistemului, jucând un rol important pentru creşterea naţiunilor şi competitivitatea viitoare.
Nu în ultimul rând, industria investeşte semnificativ în cercetare şi dezvoltare, oferind una dintre cele mai mari valori adăugate, comparativ cu alte industrii. Companiile din domeniul sănătății bazate pe cercetare investesc în permanenţă pentru a dezvolta noi medicamente şi pentru a creşte eficienţa tratamentelor existente, pentru a preveni şi trata bolile şi pentru a îmbunătăţi viaţa pacienţilor.
“Sănătatea este o valoare în sine. Este, de asemenea, o precondiţie pentru prosperitate economică. Sănătatea oamenilor influenţează performanţa economică în termeni de productivitate, forţă de muncă activă, capital uman şi cheltuieli publice” – Documentul de lucru al Comisiei Europene privind Investiţiile Sociale pentru Creştere (februarie 2013).
La recentul summit privind bolile cronice, organizat de Comisia Europeană la Bruxelles, toţi participanţii au vorbit despre necesitatea de a investi în sistemele de sănătate pentru a avea o populaţie sănătoasă şi activă chiar şi la o vârstă înaintată. O populaţie bolnavă înseamnă mai puţină forţă de muncă. Ce ne puteţi spune despre sustenabilitatea fiscală din punctul de vedere al industriei farma? Medicamentele sunt principalul factor de cost sau acesta este doar un mit?
Sănătatea în ansamblul său ar trebui percepută ca o investiţie şi nu ca un cost (din motivul enunţat la întrebarea anterioară), iar acest lucru trebuie făcut în mod inteligent. Medicamentele fac parte din acest proces, însă trebuie să ne gândim la necesitatea utilizării medicamentelor în amonte, punând accentul pe prevenire, pe depistare şi pe tratamentul timpuriu (care nu înseamnă mereu un medicament, ci un stil de viaţă sănătos), cu obiectivul de a diminua cât se poate de mult debutul bolii şi agravarea sa până în fazele terminale, care sunt cel mai costisitor de tratat.
Referitor la medicamente, ne confruntăm aici cu un paradox fundamental. Cu cât progresăm în tratarea bolilor, cu atât se prelungeşte durata de viaţă şi cu atât mai mult creşte rata bolilor cronice şi a celor datorate bătrâneţii. Tratamentul bolilor cronice este unul costisitor şi generează pierderi de producţie. Cheltuielile pentru boli şi dizabilităţi reprezintă o mare parte din PIB şi cheltuielile sociale ale statului. Fiecare guvern şi fiecare societate se confruntă cu o explozie a costurilor asociate sănătăţii. Totuşi, aceasta este consecinţa logică a politicilor de sănătate de succes, deoarece altfel oamenii ar muri de tineri din cauza unor boli acute şi nu ar mai exista probleme asociate populaţiei vârstnice.
Având în vedere că populaţia îmbătrânită trăieşte cu dizabilităţi, accentul trebuie să se mute de la prevenirea mortalităţii la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi funcţionalităţii. Medicamentele reduc povara economică a bolilor, permiţându-le pacienţilor să se întoarcă la activităţi productive. Raportat la costul economic al pierderii de productivitate, medicamentele şi îngrijirile de sănătate au un raport cost-eficienţă foarte avantajos. Menţinerea sănătăţii şi productivităţii populaţiei este o prioritate critică, iar medicamentele joacă şi continuă să joace un rol important. Costul productivităţii asociat sănătăţii este semnificativ mai mare decât costul serviciilor medicale şi al medicamentelor cumulat (de 2,3 ori mai mare în 25 de terapii), potrivit EFPIA – Federaţia Europeană a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice.
Pentru a răspunde la ultima întrebare, medicamentele nu sunt principalul factor al costurilor ridicate cu îngrijirile de sănătate. Potrivit EFPIA, în ultimul deceniu medicamentele au reprezentat mai puţin de 15% din creşterea cheltuielilor pentru Sănătate în Europa. Ca urmare a concurenţei de pe piaţă, precum şi a măsurilor de reducere a costurilor, costul mediu al medicamentelor a scăzut cu 16% din 2000 și până azi, în timp ce preţurile de consum au crescut cu 25%.
Potrivit EFPIA, bolile cronice reprezintă 75% (peste 700 de miliarde de euro) din cheltuielile de sănătate ale Europei. Totuşi, aceasta este consecinţa logică a politicilor de sănătate de succes, deoarece altfel oamenii ar muri de tineri din cauza unor boli acute şi nu ar mai exista probleme asociate populaţiei vârstnice.
Care este rolul companiilor farmaceutice în creşterea viitoare a economiei României şi în îmbunătăţirea stării de sănătate a oamenilor?
Rolul nostru este de a lucra în parteneriat cu toţi factorii de interes relevanţi, într‑un mod inteligent, pentru a îmbunătăţi Sistemul de Sănătate în România şi pentru a oferi beneficii României. Dar pentru a ne îndeplini rolul, este nevoie de o recunoaştere a provocărilor reale, iar aici autorităţile joacă un rol-cheie. Industria farmaceutică este pregătită să contribuie activ cu soluţii la nevoile presante ale României. Am dat dovadă de disponibilitate pentru a dezvolta abordări flexibile, care să asigure un acces mai rapid la îngrijirile de sănătate şi o îmbunătăţire a rezultatelor în Sănătate. Până acum, industria a contribuit activ la menţinerea unui nivel constant pentru Sistemul de Sănătate. Având în vedere lista lungă de provocări, nu văd decât o singură cale de a îmbunătăţi cu succes Sistemul de Sănătate în România, şi anume folosirea unei abordări holistice, în care provocările să fie tratate împreună şi nu separat.
Ce ar trebui să facă autorităţile pentru a îmbunătăţi accesul pacienţilor români la tratamente şi medicamente bune?
Autorităţile trebuie să aibă o strategie clară şi pe termen lung în domeniul Sănătăţii. Ce a împiedicat accesul pacienţilor la tratamente şi medicamente bune au fost modificările frecvente în structura Ministerului Sănătăţii (în ultimii 24 de ani de la Revoluţie, am avut 24 de miniştri ai sănătăţii, în 25 de mandate), făcând astfel dificilă menţinerea unei direcţii.
Există patru domenii prioritare: accesul la medicamente, finanţarea Sănătăţii, funcţionarea sistemului sanitar şi prevenţia.
1) Accesul la medicamente – există trei surse de îmbunătăţire: accesibilitate, în sensul că trebuie să reducem costul pentru pacienţi, disponibilitate, în sensul că trebuie să asigurăm aprovizionarea cu medicamente pentru a satisface nevoile locale, şi inovaţie, ceea ce înseamnă asigurarea accesului la cele mai moderne tratamente.
2) Finanţarea Sănătăţii – trebuie să adaptăm utilizarea şi nivelul bugetului de stat pentru a aborda în mod inteligent provocările cu care se confruntă sistemul sanitar. Aceasta înseamnă creşterea bugetului pentru medicamente la nivelul nevoilor locale reale, alocarea eficientă a resurselor cu cheltuieli publice riguroase şi diversificarea soluţiilor de finanţare. Finanţarea poate proveni şi dintr-o mai bună predictibilitate a pieţei, care ar atrage şi alte investiţii.
3) Funcţionarea sistemului sanitar – este extrem de important să se definească un cadru juridic care să permită accesul universal la îngrijirile de sănătate, însemnând implementarea faimosului pachet de sănătate şi dezvoltarea de parteneriate public-privat. Putem să ne gândim chiar şi mai departe, de ce să nu aducem inovaţia direct în România? Avem mai multe oportunităţi de a dezvolta cercetări strategice, cum ar fi valorificarea iniţiativei IMI2 (Innovative Medicines Initiative – Iniţiativa privind Medicamentele Inovatoare), ce le oferă statelor europene cadrul necesar pentru a sprijini colaborarea între oamenii de ştiinţă, autorităţi de reglementare, HTA, pacienţi şi furnizori de servicii de sănătate. Astfel, IMI2 va asigura transpunerea cercetărilor în soluţii ce pot fi implementate pentru a aborda provocările actuale ale sistemului sanitar – soluţii care nu se concentrează doar pe dezvoltarea de noi medicamente, ci care oferă și un pachet de sănătate holistic, personalizat, care îi ajută pe oameni să se menţină sănătoşi şi productivi pe tot parcursul vieţii.
Funcţionarea sistemului trebuie să fie însă una performantă, iar pentru aceasta trebuie să ne asigurăm că avem personal suficient şi calificat. De aceea, trebuie să se ofere un sistem de remunerare mai motivant, să se încurajeze migraţia cadrelor medicale către zonele mai retrase şi defavorizate, să se reformeze programul de rezidenţiat şi să se îmbunătăţească condiţiile de practică în unităţile spitaliceşti. În rezumat, aceasta înseamnă valorificarea şi dezvoltarea personalului medical profesionist.
4) Prevenţia – o putem îmbunătăţi prin colectarea de date privind sănătatea, pentru a înţelege mai bine realităţile şi pentru a propune acţiuni adecvate. Prevenţia este esenţială pentru a reduce incidenţa bolilor şi pentru aceasta trebuie să identificăm priorităţile în materie de sănătate publică. Astfel, trebuie luate măsuri pentru sprijinirea programelor de prevenţie, încurajarea cercetărilor ştiinţifice finanţate din fonduri publice, dezvoltarea de programe eficiente de management al bolilor, elaborarea de programe pentru pacienţi şi programe de imunizare.
Toată această strategie trebuie definită cu ajutorul industriei farmaceutice şi al tuturor factorilor de interes relevanţi, iar acesta este motivul pentru care consider că un parteneriat clar şi transparent este crucial.
Cum pot companiile farmaceutice să colaboreze cu Ministerul Sănătăţii şi cu Guvernul, în general, pentru a aborda problemele de Sănătate?
Pentru a defini o strategie clară, industria trebuie să se angajeze într-o colaborare transparentă şi activă cu Guvernul României, pentru a atinge obiectivele pe termen scurt de sustenabilitate a Sistemului de Sănătate, predictibilitate pentru mediul de afaceri şi viziune pe termen lung.
Pentru Sănătate în general, medicamentele nu sunt un cost, ci o investiţie, generând îmbunătăţirea eficienţei şi productivităţii sistemului sanitar.
Cum poate un pacient român să îşi permită tratamente inovatoare şi eficiente, comparativ cu alte ţări europene?
În acest moment, posibilităţile sunt limitate. Sistemul de Sănătate din România este printre cele mai slab finanţate din Uniunea Europeană. Pe de altă parte, mult-discutata listă a medicamentelor compensate încă nu a fost aprobată. În ultimii şase ani, românii nu au avut acces la majoritatea tratamentelor noi. Au fost, de asemenea, probleme cu accesibilitatea şi disponibilitatea tratamentelor existente. Autorităţile ar trebui să încurajeze o utilizare mai adecvată a medicamentelor, ceea ce înseamnă impunerea unor preţuri sustenabile pentru sistem, dar şi pentru pacienţi (coplată; în prezent, România are un nivel ridicat de cheltuieli „din buzunar”), încurajarea utilizării genericelor şi a prescripţiei electronice. Accesibilitatea medicamentelor din punctul de vedere al preţurilor este esenţială pentru complianţa la tratament, iar aceasta este esenţială pentru eficientizarea costurilor sistemului. De aceea, trebuie să valorificăm toate modalităţile de încurajare a unei utilizări adecvate a medicamentelor. Trebuie să recunoaştem, de asemenea, că disparitățile de preţuri din UE reprezintă un risc pentru disponibilitatea unor tratamente pentru pacienţii români.
Situaţia este foarte presantă, astfel că trebuie să luăm măsuri imediate pentru a îmbunătăţi accesul la tratamente şi inovaţie şi pentru a reduce inegalităţile. Sănătatea este un drept fundamental, aşa cum este educaţia sau siguranţa. România trebuie să obţină resursele necesare pentru a se asigura că sănătatea nu este rezervată doar unei elite.
Companiile farmaceutice sunt actori importanţi în ceea ce priveşte oferirea de locuri de muncă şi investiţiile în cercetare şi dezvoltare. Aveţi date în acest sens?
Chiar şi în perioada crizei financiare, locurile de muncă în sectorul farmaceutic au rezistat mai bine decât în alte industrii. Industria farmaceutică atrage oameni specializaţi, bine pregătiţi, investeşte în formarea şi calificarea lor, iar beneficiile pentru starea sistemului naţional de sănătate sunt cu adevărat impresionante.
Industria farmaceutică creează locuri de muncă care generează o valoare mai mare decât alte industrii. Sectorul nostru depăşeşte alte industrii majore la două criterii-cheie: valoarea adăugată pe angajat şi cifra de afaceri generată pe angajat, ceea ce se traduce în dezvoltare pe termen lung pentru ţară.
Locurile de muncă oferite de acest sector sunt de înaltă calitate, având în vedere proporţia ridicată de locuri de muncă în cercetare şi dezvoltare. În ceea ce priveşte cifra de afaceri şi valoarea adăugată per angajat, companiile farma generează cele mai mari cifre. Calitatea locurilor de muncă este reflectată de salariile peste medie şi de contribuţiile sociale aferente mai ridicate.
Dacă ne referim la Sanofi – avem peste 700 de angajaţi în România (cumulat, zona industrială și comercială) şi investim resurse semnificative pentru dezvoltarea lor profesională continuă, pentru formare şi specializare. Sanofi a investit în unitatea sa de producţie foarte modernă din Bucureşti aproximativ 12 milioane de euro în perioada 2009-2012 și intenționăm să ne menținem un nivel de investiții consistent și în anii următori. 83% din întreaga noastră ofertă de generice este produsă local. Mai mult, începând cu 2011, am redemarat activitatea de export, generând valoare suplimentară pentru România. În prezent, exportăm 24 de produse în 15 ţări, iar până la finalul anului intenţionăm să atingem un nivel al exporturilor de 25% din producţia locală totală.
Care sunt planurile Sanofi în următorii 5 ani în România? Aveţi campanii de prevenire sau alte campanii informative şi educaţionale pentru pacienţii români?
Din cauza mediului imprevizibil, nu putem face planuri realiste pe termen lung. Intenţia noastră este să ne consolidăm poziţia în România şi să ne aducem în continuare o contribuţie importantă la creşterea accesului cât mai multor pacienţi români la tratamentele potrivite, iniţiate la momentul potrivit şi continuate atâta timp cât este necesar.
Contăm pe cei cinci piloni de creştere pentru dezvoltarea viitoare: Diabet, Generice, OTC, Vaccinuri şi Boli Rare.
În plus, credem cu adevărat că o medicină mult mai preventivă şi, prin urmare, mult mai predictivă este vitală pentru menţinerea calităţii vieţii cât mai mult posibil, cu costuri cât mai reduse. Astfel, vom continua şi chiar ne vom intensifica demersurile în cadrul campaniilor de educare şi prevenire.
Raluca Boboc
