Cu tot ceea ce am învățat despre genetică, pare rezonabil să credem că unele dintre rezultatele sănătății noastre vor fi determinate de acele forțe invizibile întipărite în ADN-ul nostru. Un studiu recent a arătat că durata de viață are mai mult de-a face cu comportamentul decât cu genele noastre, ceea ce implică faptul că alegerile pe care le facem pot avea un impact mult mai profund asupra longevității decât am fi crezut.
Studiul
Autorii studiului, publicat în Human Kinetics Journal, au încercat să analizeze relația dintre activitatea fizică și comportamentul sedentar, precum și asocierile acestora cu mortalitatea, pe baza unui scor care a evaluat factorii de risc genetici. La studiu au participat 5.446 de femei aflate în postmenopauză cu vârsta de 63 de ani sau mai mult. Femeile au fost împărțite în trei grupe în funcție de factorii de risc genetic. Acești factori de risc au fost măsurați printr-o „mică selecție de polimorfisme cu un singur nucleotid” care sunt bine cunoscute ca afectând longevitatea. Polimorfismele mononucleotidice (SNP) sunt variații ale unei secvențe genetice care afectează unul dintre elementele de bază ale secvenței -adenina, timina, citozina sau guanina. SNP-urile ajută la prezicerea răspunsului unui individ la anumite medicamente, a susceptibilității sale la factorii de mediu, cum ar fi toxinele, pesticidele sau deșeurile industriale, precum și a riscului de a dezvolta anumite boli. Autorii studiului au constatat în mod concludent că, indiferent de factorii lor de risc genetic, participanții care aveau o rată mai mare de activitate fizică au prezentat un risc mai mic de mortalitate, iar cei care aveau un nivel mai ridicat de sedentarism și-au crescut șansele de a muri în timpul unei perioade medii de urmărire de peste șase ani. În cele din urmă, constatările susțin importanța unei activități fizice mai intense și a unui comportament mai puțin sedentar pentru reducerea riscului de mortalitate la femeile în vârstă, indiferent de predispoziția lor genetică pentru longevitate.
Genele și longevitatea
Un articol intitulat “Human Longevity: Genetics or Lifestyle? It Takes Two to Tango,” publicat în Immunity and Aging în 2016, a constatat că o combinație de factori genetici și non-genetici determină îmbătrânirea sănătoasă și longevitatea la om. În document se spune că studiile de familie au constatat că aproximativ 25% din variația longevității umane se datorează factorilor genetici. Interesant este că articolul afirmă, de asemenea, că studiile au indicat că restricția calorică, precum și factorii epigenetici, genetica și stilul de viață joacă un rol în îmbătrânirea sănătoasă. Epigenetica este studiul modului în care comportamentele noastre și mediul înconjurător pot schimba modul în care funcționează genele noastre. Spre deosebire de modificările genetice, aceste modificări epigenetice sunt reversibile, deoarece nu ne afectează ADN-ul. În schimb, un studiu publicat în 2018 în revista Genetics a analizat un număr impresionant de 54,43 milioane de arbori genealogici, colectând din bazele de date ale site-ului Ancestry.com înregistrările de naștere și deces pentru 406 milioane de persoane născute între secolul al XIX-lea și mijlocul secolului al XX-lea. Studiul a constatat că doar 7% din durata de viață a oamenilor poate fi atribuită geneticii sau eredității. Heritabilitatea măsoară modul în care diferențele dintre genele umane explică diferențele dintre caracteristicile sau trăsăturile particulare ale indivizilor. Printre acestea se numără culoarea ochilor, înălțimea, culoarea părului, inteligența și tulburări precum schizofrenia și autismul.
Stilul de viață și longevitatea
Longevitatea, sau biologia îmbătrânirii, este un domeniu de studiu interesant care face descoperiri importante despre factorii care afectează durata de viață. Până nu demult, speranța de viață a oamenilor era cuprinsă între 19 și 35 de ani, dar în ultimii 150 de ani, îmbunătățirile semnificative în ceea ce privește condițiile de igienă și de viață, practicile agricole, accesul la alimente și apă curată și tratamentele medicale au crescut dramatic durata de viață. În prezent, durata medie de viață este de aproximativ 76 de ani (a scăzut semnificativ în Statele Unite începând cu 2020 din cauza COVID-19). Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, gestionarea modului în care îmbătrânim este o preocupare relativ nouă. Odată cu îmbătrânirea apare o serie întreagă de boli legate de vârstă, cum ar fi bolile cardiace, hipertensiunea arterială, bolile renale, diabetul, artrita, cancerul, demența și boala Alzheimer, pentru a numi doar câteva. Și, pe măsură ce înaintăm în vârstă, nu numai că suntem mai predispuși să dezvoltăm aceste afecțiuni, dar și să avem mai multe dintre ele în același timp. Oamenii de știință au studiat persoanele care trăiesc până la peste 100 de ani (numite centenari) și pe cele care trăiesc până la peste 110 ani (numite supercentenari) pentru a înțelege care sunt factorii care contribuie la viața lor lungă. Oamenii de știință au descoperit că aceste persoane au puține lucruri în comun între ele în ceea ce privește educația, profesia sau venitul, dar tind să aibă un stil de viață similar: Nu fumează; nu sunt obezi sau supraponderali; și fac față bine stresului. De asemenea, majoritatea centenarilor și supercentenarilor sunt femei. În anii de bătrânețe, o alimentație sănătoasă, evitarea tutunului, limitarea consumului de alcool și menținerea unei activități fizice active îi poate menține pe mulți dintre noi sănătoși până la bătrânețe. Dar la vârste mai înaintate – la 80 de ani și după această vârstă – genetica joacă un rol proeminent în menținerea sănătății oamenilor și în evitarea bolilor legate de vârstă. Cercetările sugerează că mulți centenari sunt capabili să trăiască independent și să evite bolile legate de vârstă până în ultimii ani de viață.
Dr. Nir Barzilai, director al Institutului de Cercetare a Îmbătrânirii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein, studiază biologia și genetica îmbătrânirii. Barzilai spune că există două ipoteze pe care el și echipa sa le au cu privire la motivul pentru care centenarii sunt atât de longevivi și de ce par să rămână sănătoși mai mult timp. Prima este că aceștia fac toate lucrurile corecte în ceea ce privește mediul în care trăiesc, cum ar fi mâncarea bună și exercițiile fizice, spune el, menționând că au un stil de viață de tip „zonă albastră”. Zonele albastre sunt cele șase locuri de pe Pământ în care oamenii trăiesc cel mai mult timp și sunt cei mai sănătoși. A doua ipoteză, spune Barzalai, este că ei ar putea avea „genomul perfect”. De exemplu, este posibil ca ei să nu aibă riscul genetic al SNP-urilor sau al variațiilor asociate în mod obișnuit cu bolile legate de vârstă, cum ar fi boala Alzheimer, bolile cardiovasculare și cancerul. În activitatea lui Barzilai cu centenarii, el a constatat, de asemenea, că personalitatea și perspectiva lor asupra vieții erau deosebit de distincte. El spune că persoanele în vârstă cu care a lucrat au un interes deosebit pentru a fi fericiți și că pentru a-i face să fie fericiți nu este nevoie de prea mult, mai ales în comparație cu generațiile mai tinere. Faptul de a avea o perspectivă pozitivă și o abordare relaxată a vieții pare să predomine în rândul celor mai longevivi oameni. Poate fi o ușurare faptul că, pe baza cercetărilor actuale, nu mai trebuie să ne resemnăm cu bolile strămoșilor noștri. Cât de mult și, poate mai important, cât de bine trăim este, în schimb, o combinație între genele noastre, mediul înconjurător, stilul de viață și atitudinea noastră. Din fericire, acest lucru înseamnă că alegerile noastre au un impact mult mai semnificativ asupra sănătății noastre decât genele pe care le purtăm și că sănătatea noastră este predominant în mâinile noastre.
Bogdan Guță
Sursa: www.theepochtimes.com/health/longevity-isnt-really-about-our-genes-study-reveals_5251870.html
