Politici de Sanatate

Speranțe pentru salariile medicilor, dar și pentru bugetul alocat Sănătății

01 octombrie
10:53 2015
Speranțe pentru salariile medicilor, dar și pentru bugetul alocat Sănătății

Problema salariilor din sistemul sanitar românesc este o problemă veche, la care până recent nu s-a găsit vreo soluție concretă. Nu s-a putut sau nu s-a dorit… nu are nicio importanță, ideea este că nu s-a făcut nimic pentru a crește salariile personalului medical. Asta, până de curând, când, în urma presiunilor cadrelor medicale, autoritățile au anunțat o majorare a salariilor cu 25%, începând cu luna octombrie. Nemulțumirile continuă, însă. Ele ar putea fi rezolvate printr-o serie de inițiative și propuneri legislative venite chiar de la președintele Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, conf. univ. dr. Corneliu-Florin Buicu.

Ca medic, cum vedeți dvs. problema salarizării?

În primul rând, aș vrea să fac anumite precizări. Salariile din Sănătate sunt unele dintre cele mai mici salarii, dar și la nivel european este la fel. E adevărat că și finanțarea pe care o are Sănătatea din România este una dintre cele mai mici din Europa. Fiecare dintre noi plătește pentru Sănătate aproximativ 250 de euro pe an, în condițiile în care un german plătește 3.500 de euro pe an. Prețul medicamentelor și al echipamentelor medicale este la fel și în România, și în Germania și mai rămâne practic diferența care merge în salarizare. Inițiativa guvernului de a mări salariile pentru tot personalul medical este lăudabilă. Pentru prima dată în 25 de ani, un guvern își asumă să crească salariile într-un domeniu. Nu este suficient și poate că pare discriminatoriu față de alte domenii, dar mă bucur că s-a reușit.

Recent, ați anunțat o inițiativă legislativă, independentă de legea salarizării personalului medical, care prevede majorarea salariilor etapizat, în trei ani, cu 150%. Este fezabil un astfel de proiect?

Da. Acest lucru ar fi însemnat că un medic care are 1.000 de lei salariu în 2015 va avea salariu de 1.500 de lei în 2016, 2.250 de lei în 2017 și 3.370 de lei în 2018. M-am referit și mă refer doar la cei 13.500 de medici din sectorul public, deoarece inițiativa presupune, de fapt, o modificare a filozofiei de decontare a serviciilor.

În momentul de față, casa de asigurări de sănătate decontează 1.000 de lei pentru tratamentul în spital pentru un pacient, din care, în medie, 700 de lei sunt cheltuielile de salarii și 300 de lei înseamnă cheltuielile pentru medicamente, materiale sanitare, gaz, curent, mâncare etc. Din cei 700 de lei cât reprezintă cheltuielile de personal, cheltuiala de personal cu medicii reprezintă, în medie, cam 20%, deci doar 150 de lei reprezintă salariile medicilor. Aici intervine modificarea filozofiei de decontare și eu propun să rupem, practic, partea de decontare a serviciului medical care să cuprindă medicamentele, materialele necesare, partea hotelieră, procedurile medicale și salariile altui personal decât medicii de partea de onorariu al medicului. Astfel, dacă din acea mie de lei scoatem cei 150 de lei și îi mutăm separat, acei 150 de lei creează un spațiu bugetar care poate fi folosit fie pentru creșterea salariilor altor categorii profesionale, fie pentru creșterea sumelor alocate pentru medicamente, materiale sanitare și reactivi. O să întrebați: „Bine, bine, dar ce facem cu onorariul medicilor?”. Onorariul medicilor ar trebui să fie decontat separat, de casa de asigurări de sănătate către spitalele publice, și ar trebui să găsim o variantă de finanțare pentru aceasta. Pot fi modele diverse, începând de la creșterea prețului la țigări, astfel încât să putem, prin fondul de echilibrare de la bugetul de stat, să acoperim acest lucru sau CNAS ar putea deconta serviciile medicale la spitalul public și la spitalul privat, iar partea de onorariu al medicului să fie decontată doar la nivelul spitalelor publice. La nivelul spitalelor private partea de onorariu al medicului ar putea a fi plătită de pacient, prin coplată sau printr-o asigurare privată.

Mă gândesc că ați discutat și cu managerii de spital, având în vedere că ei vor gestiona împărțirea bugetului alocat…

Ei vor pune în practică anumite prevederi ale normelor de aplicare ale contractului-cadru, pentru că, de fapt, vorbim de o altă filozofie de decontare a serviciilor medicale, care trebuie inclusă în contractul-cadru respectiv.

În ce stadiu este acum această propunere?

A fost depusă și urmează dezbaterea la comisii – Senat și Camera Deputaților.

O să vă mai spun despre o nouă inițiativă legislativă. În ultimii doi ani, România a avut creștere economică și toate cifrele de la INS ne arată că din punct de vedere economic stăm din ce în ce mai bine. Cum văd eu lucrurile? Sănătatea și educația reprezintă două domenii importante,  asumate, la urma urmei, politic. Astfel, această nouă propunere legislativă prevede, din creșterea economică pe care noi o avem raportată și o știm să se revadă în bugetul anului viitor, la care lucrăm, o alocare către Sănătate și Educație. Mai exact, vrem ca, din creșterea economică, 25% să meargă la Sănătate și 25% la Educație.

Asta înseamnă că, dacă propunerea va fi aprobată, bugetele Sănătății și Educației vor crește din 2016?

Propunerea este doar la nivelul de discuție și este o inițiativă personală. Urmează să discut și cu colegii mei atât din arcul guvernamental, cât și din opoziție. Dacă tot avem creștere economică și tot am declarat că Sănătatea și Educația sunt prioritare, ar trebui să încercăm ca jumătate din această creștere economică, pe care o avem an de an, să fie împărțită de către cele două domenii.

Având în vedere că am avut o creștere economică de aproximativ 3% pe an, înseamnă că, de fapt, 1,5% ar fi alocat în mod egal către Sănătate și Educație. Această alocare ne-ar permite ca într-un termen de 1-2-3 ani să ajungem la acel deziderat pe care și Sănătatea, și Educația și l-au propus, de 6%.

Vor rezolva cei 6% problemele din sistemul de sănătate?

Vor rezolva o parte dintre ele și le vor rezolva punctual, în pași sau etape. Nu ne putem permite să ne comparăm, de exemplu, cu Statele Unite, care alocă din buget undeva la 16% pentru Sănătate și chiar și așa au probleme. Revin la acea comparație între România și Germania – 250 de euro pentru Sănătate versus 3.500 de euro cât plătește un cetățean german.

Nu cred că i-ar conveni niciunui român să creștem contribuția la Sănătate…

A fost și această discuție și nu vreau să critic decizia luată la un moment dat de un anumit ministru, când a redus contribuțiile de la 14% la 10,7%. A fost bună decizia de reducere, dar dacă ar fi fost dublată de posibilitatea ca diferența de la 14% la 10,7%, adică 3,3%, să meargă către o asigurare privată și dacă la acel moment am fi definit pachetul minim de servicii medicale, probabil că sistemul de sănătate din România ar fi fost altundeva.

Pentru prima dată în 25 de ani, un guvern își asumă să crească salariile într-un domeniu. Nu este suficient și poate că pare discriminatoriu față de alte domenii, dar mă bucur că s-a reușit.

Propunerea este doar la nivelul de discuție și este o inițiativă personală. Urmează să discut și cu colegii mei atât din arcul guvernamental, cât și din opoziție.

Această nouă propunere legislativă prevede, din creșterea economică pe care noi o avem raportată și o știm să se revadă în bugetul anului viitor, la care lucrăm, o alocare către Sănătate și Educație. Mai exact, vrem ca, din creșterea economică, 25% să meargă la Sănătate și 25% la Educație.

Onorariul medicilor ar trebui să fie decontat separat, de casa de asigurări de sănătate către spitalele publice, și ar trebui să găsim o variantă de finanțare pentru aceasta.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

Video

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: