Cazul medicamentelor pentru cancer

Jane Robertson, Hanne Bak Pedersen, Govin Permanand și Hans Kluge

Eurohealth incorporating Euro Observer, Vol 21, Nr 3, 2015

Guvernele din Europa întâmpină dificultăți în ceea ce privește acordarea accesului pacienților la medicamente noi și, implicit, mai scumpe. Medicamentele pentru bolnavii de cancer ilustrează aceste provocări, mai ales că există o creștere a poverii acestei boli pe „umerii” statelor, accentuată și de așteptările mari ale pacienților și familiilor lor în ceea ce privește accesul la medicație de ultimă generație. Strategii precum reducerea fumatului, atenția la stilul de viață, vaccinarea și tratamentul unor infecții vor fi de ajutor pentru prevenirea unor cancere. Pentru tratarea eficientă a altor tipuri de cancer, chimioterapia va fi o componentă-cheie.

Este încurajator faptul că există noi medicamente în dezvoltare; cu toate acestea, autoritățile naționale din sănătate trebuie să se asigure că prețul plătit este în acord cu beneficiile terapeutice pentru cei care le vor folosi. Problematica medicamentelor costisitoare este ilustrată cel mai bine de medicamentele împotriva cancerului, întrucât atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare se străduiesc să furnizeze pacienților îngrijire accesibilă din punctul de vedere al costului.

Dimensiunea provocării este ilustrată de statisticile Organizației Mondiale a Sănătății, potrivit cărora aproximativ 8,2 milioane de oameni au murit de cancer la nivel mondial în 2012. Se preconizează că numărul anual al cazurilor noi de cancer va ajunge la 21,4 milioane până în anul 2030. Estimările legate de costurile cu tratarea cancerului în 2009 în UE erau de 51 de miliarde de EURO, care echivalează cu 102 EURO/cetățean. Existau variații substanțiale în ceea ce privește cheltuielile în cele 27 de țări incluse în acest studiu, de la 16 EURO/persoană în Bulgaria la 184 EURO/persoană în Luxemburg. În timp ce venitul național pe cap de locuitor raportat la PIB a fost cel mai important indicator pentru cheltuielile în ceea ce privește cancerul, țările cu PIB asemănător au investit în mod diferit în tratamente. Dificultățile de a furniza tratament pentru această boală se vor intensifica odată cu îmbătrânirea populației, cu rata de supraviețuire mare și așteptările din ce în ce mai mari ale pacienților, dar și cu costul crescut al terapiilor.

Costurile mari ale medicamentelor

IMS Health a raportat cheltuielile globale cu medicamentele oncologice pentru tratamentul și îngrijirea medicală ca depășind 100 de miliarde USD în 2014, cu preponderență în SUA și în top 5 cele mai mari state europene și reprezentând aproape două treimi din piața globală de medicamente. Totuși, cheltuielile mari pentru îngrijirea în cancer nu sunt corelate direct cu rezultate îmbunătățite, cu factori structurali, organizaționali și culturali care sunt în mod egal importanți pentru a livra îngrijire eficientă. Pare improbabil că în fața criticilor legate de prețurile nesustenabile această situație să mai poată continua.

Reducerea prețurilor pentru medicamentele de cancer necesită atenție la ceea ce înseamnă un preț corect pentru un astfel de medicament. Acesta ar menține profitul rezonabil pentru o companie farmaceutică, dar ar rămâne corect și accesibil pentru pacienți și pentru sistemele de sănătate. Stabilirea prețurilor corecte pentru medicamente de cancer în țări diferite ale Europei este dificilă. Există o lipsă de transparență în ceea ce privește prețurile plătite, din cauza negocierilor comerciale care presupun confidențialitate cu producătorii, a reducerilor nedezvăluite și a diferitelor înțelegeri în ceea ce privește împărțirea riscului.

Prețurile pe baza valorii

O ierarhizare bazată pe evidența beneficiilor tratamentelor pare inevitabilă și într-adevăr potrivită pentru a asigura cea mai bună valoare în raport cu prețul. HTA (evaluarea tehnologiilor medicale) și CEA (analiză de eficiență din punctul de vedere al costului) – au fost folosite de ceva vreme pentru a ghida decizii în ceea ce privește finanțarea publică a medicamentelor într-un număr de țări europene incluzând UK, Germania și Norvegia sau chiar Franța, care inițial a fost destul de reticentă să folosească evaluarea economică în sistemul de sănătate. Totuși, să folosești indicatorul de eficiență a costului singur nu va rezolva problema accesului inegal la medicamentele de cancer în diferite țări.

Beneficiul clinic

Există o dezbatere despre ce ar putea însemna o magnitudine rezonabilă a beneficiilor clinice ale tratamentelor noi pentru cancer, în mod special ale acelora care vor fi finanțate de la buget. ESMO (The European Society of Medical Oncologists) a publicat recent Scala Beneficiilor Clinice ESMO – MCBS, care să fie utilizată pentru a compara rezultatele tratamentelor în cazurile de carcinom. Instrumentele de evaluare dezvoltate disting între tratamente curative și paliative. Autorii dispută faptul că, în timp ce un scor înalt ESMO – MCBS nu implică automat o valoare adăugată (ce depinde de preț), această scală poate fi utilizată pentru a încadra criteriile de mai sus și poate ajuta inițiatorii de politici publice să avanseze în dezbaterile legate de alocarea resurselor în mod responsabil și rezonabil.

Perspective

Dezbaterea economică  asupra cancerului se concentrează adeseori pe costul medicamentelor, ignorând impactul tehnologiilor cu radiații, foarte costisitoare. Discuțiile în jurul tratării cancerului trebuie să includă o evaluare eficientă și cost eficientă a utilizării atât a noilor strategii de diagnostic și tratamente, cât și a celor existente. Va fi foarte importantă urmărirea pacienților pentru a determina dacă proiecțiile clinice au fost atinse. Aceasta va necesita mai multă atenție la registrele naționale și internaționale de pacienți. Aceste registre vor trebui să fie accesibile guvernului și cercetătorilor pentru a permite evaluarea critică a performanței a strategiilor de tratament existente și a celor noi, în practica de zi cu zi.

E nevoie de dialog cu toți factorii de decizie, cu autoritățile de reglementare care aprobă punerea pe piață a noilor medicamente pentru cancer: producătorii de medicamente — care caută în mod legitim să își acopere costurile pentru aceste noi medicamente, clinicienii — care utilizează aceste medicamente în practica lor, pacienții — care caută cea mai bună îngrijire posibilă când se confruntă cu un diagnostic de cancer și comunitatea — care, în ultimă instanță, trebuie să plătească pentru medicamente și îngrijire. Luarea deciziilor trebuie să fie bazată pe dovezi și să reflecte preferințele și valorile comunității.

Traducere și adaptare: Florina Badea

Se preconizează că numărul anual al cazurilor noi de cancer va ajunge la 21,4 milioane până în anul 2030. Estimările legate de costurile cu tratarea cancerului în 2009 în UE erau de 51 de miliarde de EURO, care echivalează cu 102 EURO/cetățean.

Există o lipsă de transparență în ceea ce privește prețurile plătite, din cauza negocieri­lor comerciale care presupun confiden­țialitate cu producătorii, a reducerilor nedezvăluite și a diferitelor înțelegeri în ceea ce privește împărțirea riscului.