Politici de Sanatate

„Un scop fără un plan este doar o dorință.” Antoine de Saint-Exupéry

10 august
10:36 2021
„Un scop  fără un plan este doar o dorință.”  Antoine de Saint-Exupéry

Când vorbim de planuri naționale, România are experiențe nefericite. Pe partea de oncologie avem experiența din 2016, când, după prezentarea și asumarea publică a documentului numit Planul Multianual de Control al Cancerului în România, am învățat un singur lucru valabil și astăzi, când ne pregătim să o facem poate mai bine de data asta: planurile, inclusiv Planul de Control al Cancerului în România, care trăiesc pe rafturi vor rămâne pe rafturi. Nu contribuie la reducerea poverii cancerului în România, nici la nivel statistic, nici la nivelul persoanelor bolnave și al familiilor lor.

 Momentan, sunt trei planuri de control al cancerului în lucru în România, într-un mod aproape total paralel. Și în mod sigur două vor rămâne pe rafturi. Aceste planuri, oricâte ar fi ele, care se află departe de pacienți și aparținători, departe de discuțiile cu zona socială, nu contribuie și nu vor contribui la reducerea poverii cancerului.

Fiecare dintre aceste planuri are propriile puncte forte, iar atâta timp cât nu vor fi integrate într-un singur document unic, pentru a ne asigura că găsim cele mai bune soluții în sprijinul pacientului oncologic, mă tem că vom asista la o fragmentare a luptei împotriva cancerului.

Organizația Mondială a Sănătății monitorizează situația Planurilor Naționale de Control al Cancerului. Numărul acestor planuri a crescut în ultima perioadă, dar se pare că sunt cel puțin trei probleme foarte frecvente care rup eficiența lor, conform evaluării și datelor OMS. Două dintre acestea sunt extrem de periculoase pentru România. Prima se referă la implementare. Planul în sine este important pentru că ne oferă o abordare nouă, integrativă, comprehensivă a traiectoriei oncologice, dar implementarea este esențială, nu planificarea. Iar aici putem vorbi și despre implementare la stabilirea priorităților, deoarece dacă acestea nu sunt clare, documentul nu va ajuta la reducerea poverii cancerului. Cea de-a doua problemă sensibilă pentru România, din experiența altor țări, este lipsa bugetării acestor planuri sau netransparența și lipsa de înțelegere în ceea ce privește bugetarea acestora. O a treia problemă foarte frecventă, conform raportului OMS, se referă la efectuarea unei analize defectuoase a situației în care ne aflăm, iar noi cunoaștem această problemă foarte bine, deoarece România nu are un registru național al cancerului pentru adulți.

Primul mare semn de întrebare se referă la faptul că aceste documente care merg în paralel, ferite de privirea pacienților și a supraviețuitorilor, dar și a actorilor din zona socială, reprezintă un pas dezastruos. Pentru a da mesajul corect pacienților, trebuie să fim foarte clari că implementarea este esențială, iar aici contează stabilirea priorităților, bugetarea transparentă a Planului Național de Control al Cancerului și efectuarea unor analize situaționale cât se poate de clare legate de oncologie în România.

Când vorbim de cancer și de sprijinul diferitelor părți ale societății în care trăim, trebuie spus că, de fapt, cel mai nou element din Planul European de Combatere a Cancerului a fost această abordare prin care se subliniază că am ajuns la un nivel atât de ridicat în ceea ce privește problematica oncologică, încât controlul cancerului nu mai poate fi exclusiv o provocare medicală, ci pentru întreaga societate. Controlul cancerului trebuie să meargă până la nivelul cetățeanului. Este o nevoie foarte mare să mărim sprijinul pentru această temă, nu doar politic, ci și social și financiar. Chiar și în cele mai dezvoltate sisteme de sănătate, cancerul reprezintă o provocare majoră, inclusiv pe partea de supraviețuire. Iar când nu ai o strategie națională de combatere a cancerului, lucrurile devin și mai dificile, iar conștientizarea acestor nevoi și asumarea responsabilității devin imperative.

Nevoile oncologice din România, inclusiv sociale, trebuie nu doar conștientizate, ci  acceptate și sprijinite foarte extensiv de către Guvern, sectorul privat, profesioniști, pacienți și societatea civilă. Când luăm în considerare factorii determinanți sociali ai stării de sănătate și ai sistemului de sănătate, trebuie să ne gândim că aceasta implică practic toate agențiile, ministerele, instituțiile guvernamentale. Importanța sprijinului politic pentru controlul larg al cancerului în România prin legislație nu poate fi minimizată. Dar fără un sprijin deplin din partea societății civile, a profesioniștilor și a publicului larg nu se poate. Trebuie să respectăm această nouă abordare pe care o reprezintă înțelegerea și implementarea Planului European de Combatere a Cancerului. Trebuie să înțelegem că afecțiunile oncologice reprezintă o provocare a întregii societăți, nu putem spune că face altcineva în locul nostru. Pe de altă parte, dacă o parte a sprijinului, de exemplu, cel politic, devine majoritară, atunci celelalte aspecte – social, civil și financiar – rămân lipsite de echilibru.

Persoanele afectate de cancer din România și familiile lor au fost lăsate în foarte mare măsură singure în toți acești 30 de ani în privința nevoilor lor psihosociale, de relaționare, de supraviețuire, de planificare pentru revenirea la locul de muncă, etc. Mă tem că, după ce i-am lăsat trei decenii singuri, iar numărul lor a crescut, lipsa unei voințe politice comune transpartinice, pe exemplul european, și resursele insuficiente vor face din sănătate un coșmar. Poate o să apară un document asumat public care va da impresia pacienților că se schimbă ceva, dar finalmente, nefiind identificate costurile și alocate resursele necesare pentru implementare, nu facem altceva decât să le vindem o speranță care va avea gustul unui coșmar. Nu cred că mai există timp la nivelul acesta de povară oncologică – 100.000 de bolnavi noi pe an și 60.000-65.000 de decese.

Oricât de nobil și de pozitiv ar fi un scop anume, fără un plan, acest scop rămâne doar o dorință. Trebuie să lucrăm pentru a avea un Plan Național de Control al Cancerului, nu doar un obiectiv de bifat pe hârtie. Efortul realizării unor politici de sănătate eficiente în domeniul oncologiei abia acum începe. Trebuie să ne asigurăm că stăm la aceeași masă și că numeroasele aspecte – de exemplu, legat de populațiile vulnerabile, de îngrijirea paliativă, de clinicile de supraviețuire care ar trebui să fie o realitate în România – încep să prindă contur.

 

Autor: Conf. dr. Csaba Laszlo Degi, directorul Societății Internaționale de Psiho-Oncologie (IPOS) și European Cancer Organisation (ECCO)

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: