Interviu cu Dr. Corina Posea, medic primar hematolog, doctor în științe medicale în cadrul Centrului de Transfuzii Sanguine al Municipiului București (CTSMB)

Deși Bucureștiul are cea mai mare colectă din țară, sunt multe situații în care Centrul de Transfuzii are dificultăți în a face față cererii crescute de sânge și de componente sangvine. Dr. Corina Posea, medic primar hematolog, doctor în științe medicale în cadrul Centrului de Transfuzii Sanguine al Municipiului București (CTSMB), ne-a explicat care sunt soluțiile găsite pentru acoperirea solicitărilor și cum s-ar putea îmbunătăți activitatea transfuzională în Capitală. 

Cum reușiți să faceți față cererii mari de sânge și de produse sangvine?

CTSMB este centrul cu cea mai mare colectă din țară. Cu toate acestea, facem cu greu față solicitărilor de sânge și de componente sangvine din spitalele bucureștene. CTSMB are în momentul de față contracte de furnizare de sânge și componente sangvine cu 70 de spitale. Atunci când nu reușim să asigurăm din colecta locală necesarul transfuzional al pacienților, apelăm la centrele de transfuzie teritoriale, în special la cele din jurul Bucureștiului. De altfel, mulți dintre pacienții internați în spitalele bucureștene sunt din teritoriu, este vorba de cazurile grave, complicate sau complexe care nu pot fi tratate pe plan local, iar rudele, prietenii acestor pacienți au posibilitatea să doneze acolo unde au domiciliul. Solicitările de componente sangvine cresc de la un an la altul, ca urmare a intervențiilor chirurgicale complexe care se realizează în București, transplant de organe solide, transplant de celule stem hematopoietice și să nu uităm de marii consumatori tradiționali - chirurgie cardiovasculară, traumatologie, oncologie, neurochirurgie, obstetrică- ginecologie, gastroenterologie. Medicii prescriptori nu mai solicită sângele integral, ci componente sangvine care se obțin prin procesarea sângelui integral. Astfel, centrele de transfuzie produc o mare varietate de componente sangvine, cum ar fi concentratul eritrocitar, plasmă proaspătă congelată, concentratul trombocitar, crioprecipitatul, componente iradiate, fenotipate, componente deleucocitate sau sărăcite în leucocite, componente pediatrice etc. Cele mai mari dificultăți, în momentul de față, le întâlnim în asigurarea necesarului de concentrate trombocitare, indicate pentru susținerea pacienților din oncologie, hematologie, transplant.

Sunt situații dificile, cum ar fi pacienții cu grupe sau fenotipuri rare sau pacienții politransfuzați și imunizați, pentru care cu greu găsim unități de sânge compatibile. În transfuzie, în momentul de față, în selecția sângelui se ține cont nu numai de grupa sangvină în sistemul ABO și Rh(D), ci și de alte antigene care alcătuiesc fenotipul eritrocitar. Dacă un pacient are un fenotip rar, care nu se găsește în rezerva locală de sânge, atunci apelăm la centrele de transfuzie teritoriale.

Cum se stabilesc prioritățile când aveți cerere masivă de la mai multe instituții medicale?

Prioritatea în cazul sângelui se stabilește la nivelul spitalului, în unitatea de transfuzie. Întâietate au urgențele medico-chirurgicale, spitalele trebuie să-și gestioneze stocurile astfel încât să le asigure în primul rând pe acestea. Intervențiile elective se programează în funcție de momentul în care există cantitatea de componente sangvine solicitată de către medicul prescriptor, pentru intervenția respectivă. Atunci când nu putem asigura necesarul transfuzional pentru spitale, în ceea ce privește un anumit tip de component sangvin sau un grup/fenotip rar, apelăm la centrele de transfuzie teritoriale.

Cum poate fi îmbunătățită activitatea transfuzională la nivelul Capitalei?

Pentru asigurarea autosuficienței, trebuie să crească numărul donatorilor, dar și accesibilitatea acestora la donare. Astfel, pe lângă colecta care se face în CTSMB, sunt organizate, zilnic, echipe mobile care se deplasează în diferite instituții pentru a recolta sânge. Principiul este simplu: trebuie să te duci tu către donatori și să nu aștepți să vină ei la tine. Un oraș de dimensiunile Bucureștiului nu poate funcționa cu un singur centru de recoltare, întrucât distanțele mari, în actualele condiții de trafic, împiedică donatorul să se prezinte la donare în timpul programului de lucru.

Înainte de anul 2005, existau multe puncte fixe de recoltare în București, organizate pe lângă spitalele mari sau policlinici, care s-au desființat din cauza lipsei de personal și a dotării necorespunzătoare. În ultimii doi ani, au fost redeschise punctele fixe de recoltare de la SUUB, Spitalul Clinic Fundeni și SCUB.

Activitatea mai poate fi îmbunătățită prin folosirea rațională a componentelor sangvine la nivelul spitalului. Medicul prescriptor trebuie, în urma evaluării, să identifice toate alternativele terapeutice pentru echilibrarea hematologică a pacientului, și ulterior să recurgă la transfuzie, în conformitate cu recomandările ghidurilor. Există concepte moderne care se aplică și la noi în tot mai multe spitale, cum ar fi „gestionarea sângelui pacientului”, care se bazează, atunci când este posibil, pe autotransfuzie, investigații paraclinice, agenți farmacologici pentru compensarea anemiei și a tulburărilor de coagulare. Scopul este acela de a reduce consumul inadecvat de componente sangvine și, totodată, reacțiile adverse pe care pacientul le poate dezvolta la componentele sangvine.

Cum va îmbunătăți activitatea transfuzională organizarea celor patru puncte de testare a sângelui,
la București, Timișoara, Iași și Cluj?

Transfuzia sangvină trebuie să se bazeze pe principii/criterii de cost - eficiență și de asigurare a unui nivel echivalent de calitate pentru toate componentele sangvine obținute în centrele de transfuzie. În momentul de față, în fiecare județ există câte un centru de transfuzie, responsabil cu activitățile de colectă, procesare, testare, conservare, distribuție, transport de sânge și componente sangvine.

Condițiile epidemiologice din România impun, pentru creșterea siguranței transfuzionale, introducerea unei noi metode de testare a virusurilor transmisibile prin transfuzie, mult mai sensibilă, și anume biologia moleculară (NAT – nucleic acid testing). Tehnologia este costisitoare și nu poate funcționa în fiecare centru de transfuzie, acesta fiind unul dintre motivele pentru care activitatea de testare trebuie concentrată în „platforme de testare”. Tehnologia NAT are avantajul că depistează mult mai repede, în comparație cu testele serologice, prezența virusurilor în sângele donatorilor și scade riscul rezidual de a transmite prin componentele sangvine aceste maladii. În majoritatea țărilor, activitățile de testare și procesare au fost concentrate în câteva centre.

Activitatea transfuzională se va îmbunătăți prin reorganizarea sistemului național de transfuzie, în condițiile unei evaluări și gestionări corecte. Reorganizarea presupune, însă, și o retehnologizare a sistemului național de transfuzie, bine-venită dacă ne gândim că există echipamente pentru recoltarea, procesarea și testarea sângelui din anii '90.

Cum pot fi depășite dificultățile în asigurarea necesarului transfuzional?

Dificultățile apar în asigurarea anumitor componente sangvine, a sângelui pentru anumite grupe rare sau în perioada vacanțelor. Pentru a depăși aceste neajunsuri, promovarea donării de sânge trebuie făcută în alt mod. Trebuie să existe un program național, coerent, susținut, finanțat adecvat, cu experți în comunicare, să se identifice populațiile-țintă pentru recrutarea de noi donatori și posibilitatea de a-i face pe donatorii ocazionali să revină la donare. Trebuie să se meargă în instituții de învățământ, tinerii trebuie să înțeleagă importanța donării de sânge.

În aceste acțiuni trebuie să se implice toate instituțiile statului, donarea de sânge ar trebui să devină o cauză națională. Donatorul de sânge trebuie să cunoască faptul că are o mare responsabilitate față de primitor și aceasta înseamnă un comportament adecvat și un stil de viață sănătos.

Ce s-ar putea face pentru a crește numărul de donatori de sânge?

Organizare și finanțare adecvate, personal în număr suficient, campanii de informare, conștientizare și de promovare a donării de sânge. România trebuie să depășească prin măsurile adecvate poziția din coada clasamentului european pe care o ocupă, în momentul de față, în privința donării de sânge.

de Valentina Grigore