Dacă anul acesta România sărbătoreşte 15 ani de activitate de transplant hepatic, turcii aniversează 25 de ani. Turcia se poate mândri cu o amplă şi o complexă activitate de transplant de ficat, având 50 de centre specializate pe acest tip de transplant şi realizând în fiecare an mai mult de 1.200 de intervenţii. În opinia şefului Centrului de Chirurgie şi Transplant Hepatic Fundeni, prof. dr. Irinel Popescu, Turcia este un lider indiscutabil în activitatea de transplant hepatic, prin numărul de intervenţii şi valoarea centrelor de transplant hepatic pe care le are.
“Din păcate, marea problemă o reprezintă numărul mic de donatori aflaţi în moarte cerebrală. Astfel, în ultimii 15 ani am început să facem transplanturi hepatice, cu organe prelevate de la donatori în viaţă, în mare parte provenind de la rudele pacienţilor. Au fost o mare oportunitate pentru noi şi o şansă la viaţă pentru pacienţii care nu pot aştepta mult pentru găsirea unui donator în moarte cerebrală. Mă refer în special la copiii şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică avansată, care au nevoie pentru a supravieţui de un transplant de ficat în maximum 24 de ore”, susţine prof. dr. Yaman Tokat, profesor în chirurgie generală la Spitalul “Florence Nightingale” din Istanbul şi directorul Departamentului de chirurgie generală şi transplant de organe.
În momentul în care Turcia a început programul de transplant hepatic, în urmă cu 25 de ani, Spitalul “Florence Nightingale” din Istanbul era singurul centru din ţară în care erau realizate aceste intervenţii. Activitatea de transplant a cunoscut, apoi, o dezvoltare rapidă, iar în prezent turcii au 50 de centre specializate în acest tip de transplant. “În fiecare an facem peste 1.200 de transplanturi de ficat, în mare parte de la donatori în viaţă, pentru că nu avem suficienţi donatori în moarte cerebrală. Pe de altă parte, suntem norocoşi că familiile turce sunt numeroase şi dispuse să ofere o parte din ficatul lor pentru pacienţii bolnavi. Astfel, reuşim să operăm pacienţii într-un timp mult mai scurt, obţinând o rată de supravieţuire de 95% la un an”, explică prof. dr. Yaman Tokat, adăugând că centrul în care lucrează este şi singurul din Turcia acreditat de Societatea Europeană de Transplant de Organe în formarea specialiştilor în transplant hepatic de la donatori vii.
Pregătirea specialiştilor turci în transplant hepatic
Pentru a deveni specialişti în transplantul hepatic în Turcia, medicii trebuie mai întâi să urmeze un program de rezidenţiat în chirurgie, care se desfăşoară pe o perioadă de cinci ani. Ulterior, îşi vor continua obligatoriu pregătirea, timp de doi ani, într-un spital dintr-o anumită zonă rurală din Turcia, după care pot merge să lucreze în centre mai mari.
Orice chirurg turc trebuie să urmeze un set de reguli bine definite pentru a-şi obţine certificarea în domeniul transplantului de ficat. În primul rând, trebuie să lucreze cel puţin un an într-un centru de transplant hepatic, în care sunt realizate anual peste 100 de transplanturi de ficat, sau să lucreze cel puţin doi ani într-un centru în care sunt realizate peste 50 de transplanturi. De asemenea, fiecare chirurg trebuie să realizeze singur cel puţin zece prelevări de ficat şi minimum cinci operaţii de transplant. Nu mai vorbim de redactarea unui număr semnificativ de lucrări ştiinţifice şi participarea la zeci de intervenţii de transplant. Pentru toate acestea, fiecare chirurg primeşte un anumit număr de puncte sau credite, susţine prof. dr. Yaman Tokat: “După ce parcurge fiecare etapă în parte, face o cerere către guvern pentru obţinerea certificatului de specialist în transplant hepatic. Cu acest certificat, îşi poate deschide propriul centru de transplant hepatic sau se poate angaja la un centru renumit în acest domeniu. În lipsa acestui certificat, chirurgul nu poate efectua transplanturi hepatice”.
În momentul în care Turcia a început programul de transplant hepatic, în urmă cu 25 de ani, Spitalul “Florence Nightingale” din Istanbul era singurul centru din ţară în care erau realizate aceste intervenţii.
În fiecare an facem peste 1.200 de transplanturi de ficat, în mare parte de la donatori în viaţă, pentru că nu avem suficienţi donatori în moarte cerebrală.
Mirabela Viaşu
