Politici de Sanatate

„Tratamentul este scump, nu și-l poate permite nici pacientul și nici spitalul”

19 octombrie
15:37 2018
„Tratamentul este scump, nu și-l poate permite nici pacientul și nici spitalul”

Interviu cu prof. dr. Anca Lupu, medic primar hematolog Spitalul Colțea, președinte Societatea Română de Hematologie

Care sunt noutățile la nivelul societății profesionale pe are o conduceți?

Societatea Română de Hematologie are o tradiție veche care trebuie respectată și continuată. Este înființată în 1932 de către Ioan Cantacuzino, fiind a doua societate științifică de hematologie din Europa, după cea franceză. Din Societatea Română de Hematologie s-au desprins Asociația Română de Citometrie în flux și Societatea de Transplant Medular. În activitatea noastră din ultimii ani, avem în mod obligatoriu trei întâlniri care au devenit tradiție. Este vorba despre întâlnirea grupurilor de lucru pe anumite patologii hematologice, care se desfășoară în primăvară, despre Școala de Vară pentru tinerii hematologi rezidenți, dar și pentru tineri specialiști, care se desfășoară în iulie sau la început de septembrie, iar săptămâna viitoare începe Conferința Națională de Hematologie Clinică și Medicină Transfuzională cu participare internațională, care anul acesta a ajuns la cea de-a XXV-a ediție. Se va începe cu un curs înaintea conferinței pe hemofilie și, ulterior, sesiunea educațională, de cursuri, va fi susținută numai de participanți veniți din Europa și din SUA, aceasta fiind noutatea conferinței.

Ca noutate a ultimilor ani, societatea noastră are o conducere mai largă. Nu vorbim doar despre un președinte, fiindcă am considerat că este bine să avem mai mulți colegi alături, pentru că dacă sunt mai mulți implicați, reușim mai bine să schimbăm idei, să progresăm. Avem patru vicepreședinți și în fiecare an conferința este organizată, din punct de vedere științific, de unul dintre vicepreședinți, de un secretar general care se ocupă de partea organizatorică și de un board științific, care este și boardul revistei „Documenta Haematologica”.

Are pacientul român, comparativ cu alte țări, acces la tratamentele de ultimă oră pe specialitatea dumneavoastră?

Există noutăți terapeutice, cum este programul național de boli rare în care, în principal, tratamentele sunt accesibile sau rambursate, programul național de oncologie, în care și partea de hematologie oncologică are partea ei în programul de boli rare. Din acest program, face parte tratamentul hemofiliei, iar din programul de oncologie fac parte și bolile maligne hematologice care au tratamente ce sunt rambursate, mai scumpe, mai noi, la care pacienții să aibă acces. Tratamentul este scump, nu și-l poate permite nici pacientul și nici spitalul. Din acest motiv, trebuie găsite soluții financiare care să fie accesibile. Există formulare în care medicul curant completează situația pacientului, indicația respectivă, și primește accesul la tratament fie în farmacii cu circuit deschis, dacă tratamentul este oral sau injectabil subcutanat, deci nu trebuie să stea în spital, fie la farmacia spitalului, dacă tratamentul este în perfuzie, deci pacientul trebuie internat. Iar ceea ce am obținut în ultimul timp prin relațiile cu autoritățile și prin implicarea noastră în comisiile de specialitate, de experți ai ministerului, este rambursarea diagnosticului. Nu am terminat, mai avem de luptat, dar din programul de oncologie, care înseamnă rambursare de tratament, în hematologie s-a obținut rambursarea diagnosticului leucemiilor acute. Este un diagnostic foarte performant și costisitor și este un diagnostic rambursat prin subprogram de diagnostic de leucemie acută. Am reușit prin acest program să rambursăm și controlul răspunsului la tratament. Leucemiile acute trebuie tratate până se vindecă, fiindcă altfel omoară pacientul. Acești pași nu sunt spectaculoși, dar sunt pași care s-au obținut în ultimul timp din eforturi și din înțelegerea pe care au avut-o autoritățile.

Acum, ne dorim să avem protocoale de diagnostic și tratament. Poate că sunt numite greșit „protocoale”, sunt, de fapt, ghiduri, recomandări, dar ele nu sunt inventate în spitale, ci sunt inspirate din protocoale internaționale, iar acestea să fie respectate de comunitatea de medici hematologi din această țară. Se elaborează de către societate, se transmit ministerului spre a fi verificate și avizate de către comisia de experți a ministerului, după care se îndrumă către ANMDM, să fie preluate de către autorități. Ideea este ca anul viitor să reușim să avem această adaptare la ceea ce se întâmplă și în altă parte, nu numai la noi.

Există o comisie de boli rare a ministerului. Bolile rare sunt mii. Unele au tratament, altele nu. Este vorba doar de diagnostic. Pentru unele, se poate face profilaxie, adică se încearcă să nu apară persoane cu aceste tulburări printr-un diagnostic prenatal. Din mulțimea de boli rare, bolile hematologice maligne sunt cancerele, leucemiile, limfoamele, mielomul, iar cele nemaligne, prinse în programul de boli rare, sunt hemofilia, talasemia și purpura trombocitopenie imună. Hemofilia este un defect de coagulare moștenit de la părinți printr-un defect de factor de coagulare, factorul VIII sau factorul IX, deci dacă știa că are defectul, părintele respectiv știa că are și un risc să transmită, și, ca urmare, programul de tratament al hemofiliei suplinește factorul VIII sau factorul IX pentru hemofilie. Există și alte deficite de coagulare mai rare decât hemofilia. Factorul VII, de exemplu, are efect în hemostază, în coagulare, deci costurile pentru rambursarea factorului VII trebuie suportate de spital. Lupta este să fie rambursat prin programul de boli rare și cred că se va reuși.

Despre hemofilie, se știe cu aproximație câți pacienți sunt în țară, despre talasemie, forma majoră, cu probleme mari, se știe că sunt vreo 200 de pacienți. Cu alte deficite de coagulare de alți factori de coagulare, nu se știe exact câți sunt, dar sunt sigur foarte puțini și, din câte știu eu, există inițiativa colegilor hematologi din grupul de boli rare să extindă rambursarea și pe alți factori ai coagulării. A existat pe partea de hemofilie dorința să crească finanțarea, pentru că este important să se facă profilaxie, adică să nu apară complicațiile hemoragipare, și s-a obținut profilaxia cu finanțare.

Protocoalele sunt foarte importante atunci când vorbim despre managementul pacientului cu probleme hematologice. Când estimați că vor fi gata?

Ne străduim să le trimitem cât mai repede pentru ca ele să fie prelucrate la nivelul Ministerului Sănătății, dar din declarațiile venite de la minister înțeleg că vor fi accesibile în 2019. Ne dorim ca aceste protocoale să fie afișate pe internet, în mod public, astfel încât fiecare dintre medici să le poată analiza, inclusiv pacienții.

Am văzut contribuția statului, a medicilor, a pacienților în rezolvarea cazurilor cu hematologie. Ce ar putea să facă industria farma? Are vreun rol în acest proces?

Companiile farmaceutice se străduiesc să facă medicamente, fac un fel de analiză de piață ca să își dea seama care sunt pacienții din România și încearcă să le aducă medicamente cât mai repede. Dar ei trebuie să parcurgă anumite etape specifice, stabilite de ANMDM, etape pe parcursul cărora întâmpină o mulțime de probleme, unele fiind companii producătoare, altele, companii care furnizează medicamente.

Vorbim apoi despre RCP-ul produsului, deci medicamentul trebuie dat în funcție de indicațiile pe care le are. Există protocoale pe moleculele respective care trebuie urmate până când pacientul are acces la moleculă și se urmărește răspunsul lui la tratament. Mai există protocoale pe boli pentru că pentru anumite boli intră mai multe molecule în discuție. Protocoalele care respectă RCP-ul și care sunt protocoale de moleculă, pentru medicamentele/moleculele scumpe, prevăd etapa aprobării formularelor de către CNAS. Există însă unele situații, cu pacienți particulari, care nu mai au alte soluții decât să facă un tratament care nu este recunoscut de RCP-ul produsului și nici de protocolul moleculei. Acestea se numesc tratamente Off Label. Și pentru asta ministerul face o comisie specială ca aceste situații speciale să fie adresate comisiei, iar ea să aibă experții, specialiștii din domeniul respectiv și să spună că acel pacient nu mai are altă soluție, că trebuie să beneficieze de acea moleculă, chiar dacă este Off Label, iar autoritățile să accepte să ramburseze, chiar dacă nu este pe programul respectiv.

Alt efort este problema transplantului de celule stem hematopoetice pentru pacienții cu boli hematologice din România. Este o problemă deosebită pentru care s-a depus un foarte mare efort și la care există și rezultate în ultimul timp. Astfel, unde, pentru o populație cam de 20 de milioane de locuitori, până nu demult erau trei centre de transplant, București-Fundeni, Timișoara și Târgu Mureș, acum există București-Colțea, Iași, va exista București-Spitalul Universitar și se fac eforturi ca și Clujul să aibă asemenea posibilități, compartimente și secții de transplant de celule stem hematopoetice.

În spitalul Colțea, există un compartiment care are cinci paturi. Nu este complet, adică are un parteneriat cu Institutul Clinic Fundeni pentru depozitarea celulelor, dar suntem pe cale să avem și bancă de celule, deci să fim complet independenți. Am început în 2014 și am făcut 80-90 de proceduri. Nu știu cum vom încheia 2018, adică al patrulea an de activitate, dar funcționează și nu se adresează doar pacienților tratați în Colțea, ci și pacienților din alte spitale, de exemplu Colentina, care are secție de hematologie și care ne trimite bolnavi, sau Spitalul Municipal, care, tot la fel, ne trimite bolnavi până își deschid și ei secția și devine funcțională. Deci avem un compartiment care funcționează.

Aveți nevoie de ceva, din punctul de vedere al dotării tehnologice, aici, în Colțea, pentru pacienți?

Din punctul de vedere al dotării tehnologice, am avut susținerea primăriei, pentru că suntem un spital al Primăriei Capitalei. În 2012, am spus ceea ce aveam nevoie, am găsit înțelegere și am putut să deschidem centrul de transplant de celule stem hematopoetice la sfârșitul anului 2013, și funcționăm din plin din 2014.

Acum, suntem în situația în care trebuie să realizăm camerele sterile ca să poată funcționa, iar după, vom avea nevoie de acreditarea băncii respective și de funcționarea ei. Aceasta este etapa care trebuie finalizată, ea este începută, ne mai trebuie autorizații și suntem pe cale să avem și o bancă, însă până atunci funcționăm în parteneriat cu banca din Fundeni.

Putem vorbi despre cercetare în România?

Există dorință de a face cercetare, există și nuclee de cercetare, de cercetători, dar, ca părere personală, este foarte greu să faci cercetare în România pentru că nu există dotări ale laboratoarelor de cercetare. Există studii clinice internaționale, sunt centre din România implicate în aceste studii, și aceasta este o parte de cercetare, fiindcă din rezultatele acestor studii rezultă niște progrese. De exemplu, anul acesta, s-a luat premiul Nobel pentru medicină pe imunoterapie, dar cei care au fost premiați sunt cercetători din SUA și din Japonia, deci cred că este pretențios să spunem că se pot face în România cercetare fundamentală de mare vârf și progrese deosebite cu recunoaștere internațională pe medicină. Implicare în cercetare clinică există și sunt grupuri de medici sau de investigatori din România implicați în studiile internaționale, pentru că există un interes legat de patologia care există în România. De asemenea, există un interes ca pacienții din România să aibă acces mai rapid la terapii inovatoare.

Autor: Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: