Până în 2050, mai mult de trei sferturi (155 din 204) dintre țări nu vor avea rate de fertilitate suficient de ridicate pentru a menține dimensiunea populației în timp; această proporție va crește la 97% dintre țări (198 din 204) până în 2100. De asemenea, se preconizează schimbări pronunțate în ceea ce privește modelele de nașteri-vii, ponderea nașterilor-vii la nivel mondial aproape că se va dubla în regiunile cu venituri mici, de la 18% în 2021 la 35% în 2100; iar Africa Subsahariană va reprezenta unul din doi copii născuți pe planetă până în 2100.

În mediile cu venituri scăzute și rate de fertilitate mai ridicate, un acces mai bun la contraceptive și la educația femeilor va contribui la reducerea ratei natalității, în timp ce în economiile cu venituri ridicate și fertilitate scăzută, politicile care sprijină părinții și imigrația deschisă vor fi vitale pentru a menține dimensiunea populației și creșterea economică. Autorii studiului publicat în The Lancet avertizează că guvernele naționale trebuie să planifice pentru amenințările emergente la adresa economiilor, a securității alimentare, a sănătății, a mediului și a securității geopolitice generate de aceste schimbări demografice care vor transforma modul în care trăim.

Cercetarea prezintă estimări din Studiul Global Burden of Disease, Injuries, and Risk Factors (GBD) 2021 - un program global de cercetare condus de Institutul pentru Metrici și Evaluare în Sănătate (IHME) de la Facultatea de Medicină a Universității din Washington - pentru tendințele trecute, actuale și viitoare la nivel global, regional și național în ceea ce privește fertilitatea și nașterile vii. În general, țările trebuie să aibă o rată totală de fertilitate (TFR) de 2,1 copii per persoană care ar putea naște, pentru a susține înlocuirea generațională pe termen lung a populației. TFR a unei populații este numărul mediu de copii care se nasc la o femeie pe parcursul vieții, presupunând că procrearea se face la ratele actuale de fertilitate pe parcursul anilor de reproducere.

Utilizând metode noi de prognoză a mortalității, a fertilității, a factorilor cheie ai fertilității (de exemplu, nivelul de educație, nevoia nesatisfăcută de contracepție modernă, mortalitatea infantilă și traiul în zonele urbane) și a nașterilor-vii, cercetătorii estimează că, până în 2050, 155 din 204 (76%) țări și teritorii vor fi sub nivelul de înlocuire a fertilității. Se preconizează că numărul țărilor și teritoriilor aflate sub nivelul de înlocuire va continua să crească până la 198 din 204 (97%) până în 2100. Acest lucru înseamnă că, în aceste locuri, populațiile vor scădea, cu excepția cazului în care fertilitatea scăzută poate fi compensată printr-o imigrație etică și eficientă. Amploarea fertilitații scăzute poate fi, de asemenea, atenuată parțial prin politici care oferă un sprijin mai mare pentru părinți.

Noile previziuni privind fertilitatea evidențiază provocările enorme la adresa creșterii economice în multe țări cu venituri medii și ridicate, cu o forță de muncă în scădere și cu povara tot mai mare pe care o reprezintă pentru sistemele de sănătate și de securitate socială îmbătrânirea populației.

Scăderea fertilității la nivel mondial - doar șase țări vor avea rate de fertilitate peste nivelul de înlocuire în 2100
În ultimii 70 de ani, TFR la nivel mondial a scăzut la mai mult de jumătate, de la aproximativ cinci copii pentru fiecare femeie în 1950 la 2,2 copii în 2021 - cu peste jumătate din toate țările și teritoriile (110 din 204) sub nivelul de înlocuire a populației de 2,1 nașteri pe femeie în 2021. Această tendință este deosebit de îngrijorătoare pentru locuri precum Coreea de Sud și Serbia, unde rata este mai mică de 1,1 copii pentru fiecare femeie. Dar pentru multe țări din Africa Subsahariană, ratele de fertilitate rămân ridicate - IST din regiune este de aproape două ori mai mare decât media globală, fiind de patru copii pe femeie în 2021. În Ciad, IST de șapte nașteri este cea mai mare din lume.

În deceniile următoare, se preconizează că fertilitatea globală va scădea și mai mult, ajungând la un IST de aproximativ 1,8 în 2050 și de 1,6 în 2100 - mult sub nivelul de înlocuire. Până în 2100, se preconizează că doar șase din 204 țări și teritorii (Samoa, Somalia, Tonga, Niger, Ciad și Tadjikistan) vor avea rate de fertilitate care vor depăși 2,1 nașteri pe femeie. În 13 țări, printre care Bhutan, Bangladesh, Nepal și Arabia Saudită, se preconizează chiar că ratele vor scădea sub un copil pe femeie. În Europa de Vest, se preconizează că rata de fertilitate va fi de 1,44 în 2050 și va scădea la 1,37 în 2100, iar Israel, Islanda, Danemarca, Franța și Germania vor avea cele mai ridicate rate de fertilitate, între 2,09 și 1,40 la sfârșitul secolului. Se preconizează că ratele vor fi mult mai scăzute în restul Europei și în unele părți ale Asiei.

Cea mai mare parte a lumii trece la un declin natural al populației (când numărul de decese depășește numărul de nașteri); doar 26 de țări, printre care Angola, Zambia și Uganda, vor înregistra o creștere demografică în 2100, deoarece numărul de nașteri continuă să fie mai mare decât cel al deceselor.

Soluții pentru o lume divizată din punct de vedere demografic

Analiza sugerează că eforturile concertate pentru a accelera accesul la contraceptive moderne și la educația femeilor - cei doi factori cheie ai fertilității - ar putea contribui la accelerarea scăderii fertilității și la reducerea ratei natalității în națiunile cu fertilitate mai mare. De exemplu, în Africa Subsahariană, proiecțiile estimează că atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU privind educația universală a femeilor sau nevoia nesatisfăcută de contraceptive moderne până în 2030 ar duce fiecare la rate de fertilitate de 2,3 nașteri pe femeie în 2050, comparativ cu aproximativ 2,7 nașteri dacă aceste obiective nu sunt atinse. În țările cu cel mai ridicat nivel de fertilitate, câștigurile ar putea fi chiar mai mari. În Niger, de exemplu, se preconizează că rata totală a fertilității va fi de cinci copii pentru fiecare femeie în 2050. Însă, dacă obiectivul de educație universală ar fi atins până în 2030, se preconizează că rata va scădea la 2,7 copii pentru fiecare femeie în 2050, în timp ce satisfacerea nevoilor universale de contracepție ar putea reduce rata la 4,3 copii.

Studiul a examinat, de asemenea, impactul potențial pe care politicile pro-natale concepute pentru a oferi sprijin financiar și îngrijire pentru copii și familii l-ar putea avea asupra creșterii ratelor de fertilitate în țările cu o fertilitate sub nivelul de înlocuire. Pe baza informațiilor existente din țările care au pus deja în aplicare astfel de politici, constatările sugerează că, deși politicile pro-natale nu vor crește ratele de fertilitate până la nivelul de înlocuire, acestea pot împiedica unele țări să ajungă la niveluri de fertilitate extrem de scăzute (doar 30 de țări și teritorii vor avea o rată a fertilității sub 1,3 în 2100 dacă se pun în aplicare politici pro-natale, față de 94 în scenariul cel mai probabil). Va fi important ca țările cu rată scăzută a fertilității să pună în aplicare o combinație de politici care să îi sprijine pe cei care doresc să aibă copii și să ofere beneficii suplimentare societății, cum ar fi o calitate mai bună a vieții și o participare mai mare a femeilor la forța de muncă, alături de politici deschise în materie de imigrație.

sursa