Marie Vrânceanu,
nutriționist, specialist nutrigenetică & liposucție alimentară

Peste 30.000 de gene intră în alcătuirea ADN-ului, un fel de ghid cu instrucţiunile de folosinţă pentru organismul nostru.
Un lucru este sigur: zestrea noastră ereditară nu poate fi modificată, în schimb poate fi modificat stilul nostru de viaţă. Din momentul în care codul a fost descifrat, putem interveni asupra predispoziţiei la anumite stări patologice prevenind expresia acestora, tratând sau pur şi simplu având grijă să ne păstrăm starea de sănătate.

 Toţi ştim că dietele cele mai cunoscute funcţionează pentru unii şi sunt complet ineficiente pentru alţii. Unii indivizi suferă de hipertensiune, cu toate că urmează diete hiposodice, în timp ce alţii au colesterolul mare chiar consumând un minim de grăsimi.

 Soluţia: înţelegerea variabilităţii genetice individuale

Nutrigenetica este în măsură să furnizeze o alimentaţie personalizată, calibrată pe baza propriei constelaţii genetice. Este vorba de o alimentaţie care nu ajută doar la pierderea definitivă a kilogramelor în plus, ci și poate preveni patologii la care individul este predispus.

Caloria este aceeaşi pentru toţi, dar există o mulţime de alte aspecte de luat în consideraţie. Ştim că multe variaţii genetice pot influenţa modul în care absorbim şi metabolizăm alimentele şi aceste variaţii joacă un rol important în determinarea regimului dietetic care să funcţioneze în cazul fiecărei persoane.

 Dieta genetică, între mit şi realitate

Pentru a ajunge la dieta genetică este nevoie de un test genetic. Recoltarea probei se face cu ajutorul unui tampon bucal şi, cu consensul pacientului, proba este trimisă la laboratorul care va analiza nutrigenele.

Există unii care vând teste susţinând că acestea ar fi în măsură să furnizeze informaţii privind modelul de dietă ce ar trebui urmat (Atkins, Zona). Nu există nicio probă ştiinţifică în acest sens.

Nu există un aliment absolut sănătos, ci alimente mai puţin sau  nu adaptate fiecăruia dintre noi.

Ceea ce ştim, pe baza a numeroase evidenţe ştiinţifice, este că există gene care pot influenţa modul în care absorbim şi metabolizăm carbohidraţii, grăsimile şi felul în care răspunde organismul nostru la exerciţiul fizic. De exemplu, produşii rezultaţi din digestie va trebui să fie transportaţi din intestin în sânge. Există o proteină care transportă grăsimile în sânge şi, din cauza variaţiilor genetice, eficienţa sa poate  fi diferită de la o persoană la alta. Dacă eficienţa va fi mare, persoana va obţine mai multe calorii de la aceeaşi cantitate de grăsimi, comparativ cu o alta la care transportatorul lucrează mai încet. Un discurs analog se poate face şi în cazul carbohidraţilor rafinaţi.

Testele pe care le executăm se bazează pe analizarea polimorfismelor genetice care exercită un rol important în procesele inflamatorii de dezintoxicare, activităţi antioxidante, sensibilitatea la insulină, starea de sănătate a inimii şi a oaselor şi verificarea în mod definitiv a predispoziției la celiachie (intoleranţa la gluten), lactoză şi cafeină.

Nutrigenetica este ştiinţa de ultimă generaţie care îşi concentrează privirea spre caracteristicile genetice individuale relaţionându-le cu alimentaţia, cu propriul metabolism, cu mediul de viaţă şi cu predispoziţiile individuale. Mai precis, se ocupă cu identificarea acelor mici variaţii genetice individuale SNP care pot duce la răspunsuri greşite ale organismului în cazul introducerii unui anumit tip de aliment.

Gene analizate

 1. Gena LCT

Lactoza este digerată de enzima numită lactază. În foarte multe regiuni ale lumii prezenţa acesteia scade semnificativ odată cu înaintarea în vârstă, astfel încât scindarea lactozei devine dificilă. În Europa o variaţie genetică determină persistenţa lactazei ceea ce face posibilă digerarea lactozei în toate etapele vieţii.

Polimorfismul C/C înseamnă că persoana nu posedă varianta genetică ce permite perenitatea lactazei, prin urmare va avea o capacitate insuficientă pentru digestia lactozei.

Dieta = reducerea sau evitarea lactozei.

2. Gena ACE

Gena ACE, codificare pentru enzima omonimă, joacă un rol-cheie în homeostazia cardiovasculară. În genă este prezent un polimorfism de tipul inserţie/deleţie (alele I-inserţie, alele D-deleţie)  şi care influenţează activitatea enzimatică. Studii recente au evidenţiat legătura dintre genotipul I/I, I/D şi sensibilitatea la sare. Testul a mai evidenţiat că genotipul I/I  predispune la hipertensiune atunci când consumul de sare este excesiv. Se recomandă maximum 5,5 grame de sare pe zi, ceea ce corespunde masei de 2,2 grame de Na, moleculă responsabilă de gustul sării, dar şi de efectele acesteia asupra tensiunii sangvine.

Dieta = reducerea consumului de sare.

3. Gena ADH1C

Alcool dehidrogenaza 1C metabolizează alcoolul formând acetaldehida, compus toxic responsabil de efectele negative ale consumului excesiv. La rândul său, acetaldehida este metabolizată de către enzima aldehid-dehidrogenază în compuşi netoxici. Varianta testată în nutrigene produce schimbări în secvenţa aminoacidică ce modifică eficienţa enzimei. De exemplu, în cazul genotipului homozigot A/A pentru alelele lle (lle-lle), caracterizat prin prezenţa unei izoleucine într-o specifică poziţie a secvenţei aminoacide, enzima are o elevată eficienţă catalitică metabolizând alcoolul mult mai rapid comparativ cu genotipul Val.

Dieta = reducerea cantității de alcool.

4. Gena APOC3 şi Gena LPL

Studii recente au evidenţiat o interacţiune între aceste două gene şi alimentaţie. Apolipoproteina C3 este o lipoproteină cu o densitate foarte mică (VLDL) şi conţine în principal trigliceride. APOC3 inhibă lipaza lipoproteinelor (LPL) și încetineşte catabolismul trigliceridelor. Genotipul G/G a APOC3 este asociat cu niveluri crescute ale TG. Rezultatul genei LPL (CC) contribuie la modificarea profilului lipidic, fiind asociat cu niveluri scăzute de HDL (colesterolul bun) şi niveluri înalte de trigliceride.

Dieta = se recomandă reducerea grăsimilor saturate din dietă sub 16 gr pe zi, eliminarea grăsimilor trans, substituindu-le cu o cantitate mai mare de ulei de măsline.

5. Gena=CYP1A2*1F

CYP1A2 este codificare pentru enzima citocrom P450, implicată în faza I (de activare) a eliminării toxinelor – cum ar fi cancerigenele din cărnuri şi fum – şi în metabolismul cafeinei. Genotipul în homozigoză pentru alelele A (AA) codifică pentru enzima cu activitate rapidă şi prin urmare vor fi activate mai rapid substanţele potenţial toxice din carnea preparată la temperaturi ridicate.

Dieta = reducerea drastică a consumului de carne la grătar şi afumată, la maximum o dată pe săptămână. În ce priveşte cafeina, această formă a enzimei o metabolizează bine.

6. Gene GSTM1

Gena GSTM1, codificare pentru enzima glutation S-transferază, este o familie de izoenzime detoxificante care catalizează conjugarea diferitelor molecule toxice cu glutationul, cu scopul de a le face mai puţin reactive şi mai uşor de eliminat din organism. Polimorfismul genei GSTM1 de tipul inserţie/deleţie, I/D, determină pierderea funcţionalităţii enzimatice.

Dieta = creşterea consumului de crucifere. 

7. Gena IL6 şi Gena TNF

Gena IL6 şi genaTNF, codificare pentru omonimele citochine pro-inflamatorii, sunt implicate în reglarea răspunsului imunitar. Polimorfismele prezente în aceste gene, IL-6-174G/C şi TNF-308G/A, influenţează cantitatea de citochine produse. Polimorfismul în gena IL-6, GC, constă în substituirea unei G (guanină) cu o C (citozină), ducând la o predispoziţie de creştere a sintezei citochinei omonime.

Dieta = creşterea cantităţii de omega 3

8. Gena MTHFR

Gena MTHRF este codificare pentru enzima implicată în metabolismul şi utilizarea acidului folic şi a vitaminelor B6 şi B12. Enzima are un rol central în sinteza ADN şi metilaţie. Genotipul 677C/T codifică pentru o enzimă mai puţin eficientă asociată cu creşterea nivelurilor de homocisteină din plasmă.

Dieta = creşterea cantităţii zilnice de acid folic şi vitamine B6 şi B12.

9. Gena PPARG şi Gena ACE

Gena PPARG codifică un factor de transcripţie care influenţează nivelurile glucozei şi insulinei. Polimorfismul Pro12Ala datorat prezenţei sau absenţei alelei Ala influențează expresia genei şi, prin urmare, cantitatea de proteină produsă. A fost demonstrat că indivizii heterozigoți pentru alelele Ala au efecte benefice privind nivelurile glicemiei şi insulinei. În cazul unui genotip în homozigoză pentru alelele Pro şi un genotip I/I pentru gena ACE se recomandă reducerea consumului de carbohidraţi rafinaţi şi zaharuri, consumul de alimente cu IG mic (cereale integrale), pentru a nu depăşi încărcătura glicemică de 80 gr pe zi.

Dieta = reducerea carbohidraţilor rafinaţi şi încărcătura glicemică (GL) < 80 gr/zi.

 10. Gena SOD2

Gena SOD2, codificare pentru enzima mangan superoxid dismutaza MnSOD localizată în matricea mitocondrială, este prima linee de apărare a celulelor împotriva radicalilor liberi (ROS). MnSOD catalizează dismutaţia superoxidului în oxigen şi apă oxigenată, înlăturând în acest fel radicalii liberi la origine. ROS, chiar dacă evolutiv au fost desemnaţi să participe la menţinerea homeostaziei celulare, sunt molecule toxice capabile a induce un prejudiciu oxidativ nediscriminat macromoleculelor biologice, fiind principalii responsabili de anumite condiţii patologice şi îmbătrânire. Testul genetic demonstrează heterozigoza pentru această enzimă. Profilul C/T  este asociat cu o activitate enzimatică intermediară.

Dieta = creşterea cantităţii zilnice de acid folic şi vitamine B6 şi B12.

11. Gena = VDR

Gena VDR este codificare pentru receptorul vitaminei D care influenţează producerea diverselor proteine, dintre care unele implicate în utilizarea calciului. Genotipul heterozigot pentru alele C (C T), a fost demonstrat, influenţează absorbţia calciului şi structura osoasă.

Dieta = creşterea cantităţilor de vitamina D şi calciu.

Variabilitatea genetică influenţează modul în care fiecare dintre noi răspunde la activitatea fizică. Unele persoane trebuie să se antreneze mai mult, altele, mai puţin, unele trebuie să se axeze pe activităţi aerobice etc.