Testare în București, testare națională, testare privată – în ultima perioadă au fost anunțate numeroase campanii sau programe de depistare a infecției cu SARS-CoV-2 ori a anticorpilor la cei care au trecut prin boală. Care este, în realitate, eficiența lor ne-a explicat dr. Adrian Pană, expert în politici de sănătate publică și management în domeniul sănătății.
Sunt mai multe tipuri de testări anunțate. Care are cea mai mare relevanță?
Testarea esențială și primordială este testarea antigenică. Aceasta poate descoperi pacienții infectați. Ulterior, se poate începe testarea de anticorpi, care ne oferă o imagine asupra gradului de imunitate a populației care a trecut prin boală. Discutăm, de asemenea, de testare individuală și populațională. Prima poate avea sens pentru un individ, o familie sau un grup, atât din perspectiva componentei antigenice, cât și de anticorpi. Testarea populațională are un scop esențial pentru îmbunătățirea și menținerea sănătății publice, deoarece rezultatele ei pot duce la decizii valabile pentru întreaga comunitate.
Cât de fiabile sunt testele folosite pentru testarea antigenică?
Ulterior apariției virusului în China, au început să apară pe piață, în ianuarie–februarie, și primele teste pentru depistarea antigenului. Testele au fost validate în regim de urgență, în diferite țări, neavând, la început, o fiabilitate foarte mare. Testele diagnostice sunt validate pe baza a doi parametri, în principal, și anume sensibilitatea și specificitatea. Nu există teste care să aibă 100% din ambele componente și atunci există, cumva, un raport între cele două care să fie acceptat ca fiind cel mai performant. Depinde foarte mult ce ne interesează: să descoperim cât mai mulți pozitivi, și atunci ne dorim un test cu sensibilitate foarte înaltă (cât mai puține teste fals negative), sau dorim să eliminăm cu adevărat pacienții care sunt negativi, adică un test cu specificitate foarte ridicată (cât mai puține teste fals pozitive).
Pe parcursul următoarelor luni, au fost dezvoltate teste din ce în ce mai performante, apropo de testarea antigenică, standardul, în momentul de față, fiind testarea PCR, acceptată la nivel global. A existat o multitudine de modalități de testare în diferite țări, ele bazându-se, în principal, pe definiția de caz, și anume ceea ce au precizat epidemiologii că ar fi persoane la cel mai mare risc de a face boala. Cei mai mulți dintre pacienții testați au fost cei încadrați în această categorie de risc. Deoarece testele nu erau disponibile în cantitate suficientă la începutul pandemiei, foarte multe țări au testat în baza unui algoritm de priorități. Pe parcurs, având în vedere că au apărut din ce în ce mai multe teste, dar și laboratoare care să le poată prelucra, numărul de testări a crescut, e adevărat, diferit, și de aceea au fost numeroase informații referitoare la faptul că anumite țări testează limitat, altele testează în masă. De asemenea, deoarece nu exista un număr-țintă pentru testare, a apărut o recomandare a OMS care spunea că, atunci când, într-o comunitate, din totalul de teste efectuate, avem mai mult de 10% pozitive, înseamnă că nu testăm suficient Când raportul dintre persoanele pozitive și numărul de teste trece de 10%, înseamnă că nu s-au efectuat suficiente teste pentru a găsi toți posibilii infectați în comunitatea respectivă.
Unde se situează România?
La nivel național, în momentul de față, România stă foarte bine, raportul fiind între 2 și 5%. Cu cât avem mai multe cazuri și realizăm aproximativ 10.000 de teste pe zi, cu atât ne vom apropia de acea țintă de 10%. Cu cât stăm mai mult sub țintă, cu atât este mai bine. A fost o perioadă în România de creștere exponențială, în martie–aprilie, în care acest raport a fost nefavorabil – timp de aproximativ două săptămâni, a fost constant peste 10%.
Merită menționat că vorbim de o situație la nivel național. Deoarece nu avem din surse publice disponibile numărul de teste efectuate la nivel județean, ci numărul de pozitivi, nu putem spune dacă pe județe numărul de testați este suficient pentru a descoperi toate persoanele infectate.
O componentă la fel de importantă ca testarea antigenică este monitorizarea contacților. Cum s-au descurcat DSP-urile?
Țările care au avut cel mai mare succes în limitarea pandemiei au fost cele care au testat suficient și au făcut monitorizare extinsă a contacților. Din păcate, monitorizarea, în România, este una manuală – nu avem aplicații informatice, ca alte țări. În plus, avem un număr limitat de personal în Direcțiile de Sănătate Publică, persoane care pot efectua anchetele epidemiologice și depista eventualii contacți. Trebuie să luăm măsuri, deoarece capacitatea sistemului de sănătate este sub cea optimă. Această subfinanțare cronică a sistemului, de mulți ani, nu poate fi redresată peste noapte. Persoanele cu specialitățile de sănătate publică, epidemiologie, igienă sunt foarte puține, iar distribuția lor este extrem de inegală în România. În plus, DSP-urilor li s-au amputat de-a lungul timpului o multitudine de atribuții, fonduri și posturi, fapt care are un impact semnificativ în speranța de viață sănătoasă și mortalitatea evitabilă.
Primăria Capitalei a început, în luna mai, campania de testare antigenică pentru 11.000 de bucureșteni. Cum vedeți această campanie?
Faptul că ai inițiative de testare comunitară este un lucru bun, din perspectiva sănătății publice, la fel ca și alegerea unei zone dens populate. Un alt aspect pozitiv este metodologia propusă apropo de screening-ul sau evaluarea riscului pentru persoanele testate, similar cu astfel de campanii comunitare din alte țări. Din păcate, avem și aspecte negative. Testarea trebuia făcută în perioada de creștere exponențială, ca să aibă valoare. Nu avem absolut nicio formă de eșantionare, deci nu putem translata rezultatele pe care le descoperim la nivelul întregii comunități testate. Faptul că testăm 11.000 de persoane care s-au înscris voluntar pe o platformă online nu înseamnă că avem o semnificație statistică sau o relevanță pentru orașul în care s-a făcut testarea, nu putem extrapola datele. Acei 11.000 de oameni vor ști că, în fereastra de câteva zile în care s-au testat, erau pozitivi sau negativi – iar rezultatul testului va fi un beneficiu absolut individual. Partea cea mai problematică este că, efectuând testarea într-o perioadă de declin a epidemiei, folosim un foarte mare număr de teste, iar probabilitatea să depistăm un caz pozitiv este foarte scăzută. În consecință, beneficiul, din perspectiva sănătății publice, este nul.
Există, însă, și un risc psihologic. O testare negativă poate aduce un sentiment de ușurare și este foarte posibil ca, la anumite persoane, să fie urmată de un comportament la risc.
Care este beneficiul campaniilor de testare pentru anticorpi?
Încă nu avem un test extrem de relevant. Ceea ce putem efectua în prezent sunt teste de seroprevalență care arată că am trecut prin boală. În consecință, testele de anticorpi precizează dacă o persoană a avut infecția sau nu. Rolul major al acestor teste efectuate la nivel populațional este de a afla cât din populația respectivă a fost expusă la virus și a trecut cu bine prin boală, dezvoltând anticorpi. Facem acest lucru pentru a putea ști, în condițiile în care infectarea crește din nou, care este procentul de populație sensibil la virus și pentru a vedea dacă atingem imunitatea la nivel comunitar, care ar trebui să fie în jurul valorii de 65-70% pentru SARS-CoV-2, ca să spunem că ea funcționează.
La nivel european avem până în prezent 11 studii efectuate fie pe populație generală, fie pe seruri reziduale ale unor pacienți care au venit să-și facă analize medicale sau la donatorii de sânge. Valorile sunt variabile, de la 0 la 8,5% din populația respectivă, și arată că au avut infecția și au dezvoltat anticorpi specifici.
Pe de altă parte, studiile din Vestul Europei, în țările care au avut o rată de infectare mult mai mare decât România, ne pot ghida către concluzia că procentul poate fi mai mic de 8% la noi. Rezultatele studiului de prevalență realizat de INSP ne vor lămuri. Acesta are o metodologie precisă, eșantionaj corect, astfel încât să putem avea o imagine nu doar la nivel național, ci și în interiorul țării, referitor la populația care a trecut prin boală.
Care este relevanța testelor individuale efectuate contra cost în unitățile private?
În condițiile în care testele folosite sunt fiabile, iar laboratoarele sunt acreditate pentru a prelucra acele teste și au personal pregătit, relevanța este doar una individuală. De asemenea, pot avea utilitate în cazul unor pacienți care sunt condiționați de efectuarea unui test pentru COVID-19 la internarea în spital. Deși nu înțeleg pe deplin fundamentul acestei obligativități în condițiile în care, în spital, personalul poartă echipament corespunzător, pacientul nu este dintr-o categorie la risc înalt, iar triajul epidemiologic se efectuează corect.
de Valentina Grigore
