Politici de Sanatate

Terapii cu celule stem din țesut adipos: limitări și posibilități

16 octombrie
11:32 2017
Terapii cu celule stem din țesut adipos:  limitări și posibilități

Interviu cu Guy Magalon, profesor emerit în chirurgie plastică și reconstructivă, Universitatea Aix-Marseille, France.

Să discutăm, în primul rând, despre domeniul extensiv al terapiilor cu celule stem folosite în cazul arsurilor mari, boli ale inimii sau scleroderme. Care este protocolul european pentru folosirea acestei terapii, limitările și posibilitățile oferite de aceasta?

Legea europeană este foarte strictă. Când dorești să abordezi un asemenea protocol, în Franța, trebuie să ceri autorităților să apeleze la ANSM (Agence Nationale de Securite du Medicament et des produits de sante), iar aceștia verifică protocolul. În primul rând, trebuie să mergem în comitete. Este necesar avizul pozitiv al comitetului de etică, iar abia apoi să mergem la ANSM. Aceștia ne cer ca pentru fiecare pacient să prezentăm un număr de celule, viabilitatea celulelor, aspectul bacteriologic aerob/anaerobic, citometrie, pentru a ști dimensiunile celulelor și numărul de celule din produs. Apoi, când injectăm, avem exact datele de viabilitate și număr, însă celelalte date includ aspectele bacteriologice, citometria câteva ore mai târziu și unitatea de formare a coloniei 14 zile mai târziu. Acestea sunt informațiile necesare pentru pacient. Trecând către citometrie, am fost la Agenția Europeană din Londra pentru a prezenta protocolul nostru despre scleroderma, iar cei de acolo ne-au cerut să caracterizăm mai multe celule. Pentru început, am caracterizat trei tipuri de celule, iar acum caracterizăm chiar unsprezece tipuri de celule, întrucât nimeni nu știe care este mecanismul exact al acestui produs. Oamenii vorbesc despre celulele stem, dar nu știm mecanismele exacte. Aceasta, din cauza faptului ca sunt atâtea produse în interior.

De ce sunt mai bune celulele stem prelevate din grăsime decât cele din măduva osoasă?

Eu sunt chirurg plastician și nu folosesc măduva osoasă, folosesc celulele stem din grăsimi. Aceasta este filosofia chirurgiei. La început, a fost liposucția, iar din aceasta, într-o zi, un om a spus că putem procesa grăsimea. Ideea lui Coleman este o idee grozavă. Când ești tânăr, ai volume frumoase. Când îmbătrânești, ai volume faciale, de exemplu, reduse. Dacă vrei să arăți mai tânăr, adaugi volum și încerci să progresezi de la o fotografie de la 45 de ani la una de la 25 de ani. Aceasta a fost ideea inițială. Coleman, când a privit pacienții, a observat ca grăsimea are un efect de volum dar și unul trofic. Pielea era mai bună, avea culoare mai bună, iar astfel, în 2001, a descoperit că în grăsimi existau celule stem. Acest lucru este normal, deoarece pacientul își poate schimba greutatea foarte rapid. Pentru a schimba greutatea, ai nevoie de noi suporturi pentru grăsimi, iar grăsimea are posibilitatea de a fi într-un fel sau altul. Aceasta explică faptul că în grăsimi ai diverse celule care să ajute vascularizarea. Și realist vorbind, suntem abia la începutul acestei povești. Probabil, vom vedea terapii celulare care au început în anii ’50, suntem 50 de ani mai târziu și probabil vom mai avea nevoie de încă 20 ca să ne facem o idee despre modul de folosire a celulelor pentru a ne trata pacienții.

Există noutăți în terapia celulară în toate specialitățile. Cardiologia este cea mai avansată în protocoale, în urologie este folosită pentru incontinența urinară, în gastroenterologie, pentru boli cronice.

Poate vindeca terapia celulară o boală autoimună?

Da. Cred că da, însă nu știm de ce. Dacă injectez celule stem în deget și am un efect sistemic, celulele nu rămân în deget. Ele merg pretutindeni. Probabil, se pot schimba și știm că produsele pe care le folosim cu fracțiune vasculară de strumazol conțin, totodată, foarte multe globule albe. Și, probabil, nu doar celulele stem sunt importante în tratarea bolilor, ci și aceste globule albe. Aceasta este ideea terapiei celulare. Prima terapie celulară a fost cea de măduvă osoasă pentru boli hematologice. Acum sunt o sută de mii de celule stem într-o bancă, însă foarte puține indicații. Nu știu dacă în România există posibilitatea prelevării celulelor stem recoltate la naștere, dar în Franța poți să le recoltezi, însă le predai statului și nu îți sunt destinate ție, ci pacienților din întreaga lume.

Este mai bine așa?

Este o problemă de etică. Unii oameni pot plăti pentru a le păstra. Dacă nu ai bani, nu le poți păstra. Iar aceasta este o problemă etică. În Franța, nu ești nevoit să plătești, dar celulele merg în întreaga lume. Dacă se descoperă celule stem cu care ai compatibilitate, poți să le primești gratuit din Franța.

Care sunt modurile concrete de a folosi bioingineria celulară?

Acum știm că următorul pas este acela de a obține ceea ce numim noi scaffold (matrice). Aceasta este o matrice tridimensională. Ai o matrice cu colagen, iar în aceasta introduci celule. Poți face acest lucru cu orice organ. Poți decelulariza inima, rinichiul sau alte organe, deoarece ai o matrice. Avem o matrice pentru țesutul adipos și pentru fiecare organ. Iar următoarea etapă probabil va fi aceea în care vom avea produse decelularizate și să le populăm cu celule. Mergând mai departe, putem lua în calcul printarea 3D. Dacă ai o rană, poate în interiorul ei îți lipsește epiderma și atunci s-ar putea folosi printarea 3D pentru a adăuga celule pentru epidermă. Suntem la începuturi. Este o evoluție fantastică, iar acum diferența între prezent și viitor este principiul de prevenție a efectelor adverse. Însă dacă te gândești la toate posibilele efecte adverse, nu mai faci nimic.

Care este situația în Franța din punctul de vedere al cadrului legal?

Cred că este același din întreaga Europă, deoarece au fost atât de multe crize, iar prima criză din Franța a fost cea a sângelui contaminat. Aceasta a fost una foarte importantă, iar efectele au ajuns la oamenii politici. Iar aceștia au decis să introducă multe filtre între știință și politică. În acest fel nu avem risc.

Cum vedeți acest cadru legal la nivel european?

Din punctul meu de vedere, consider că este foarte bine să avem criterii de calitate. Însă ceea ce văd rău este timpul. Dacă ai nevoie de un an pentru a obține o autorizație în Europa și o lună în Statele Unite, noi vom avea de pierdut. Avem nevoie de o schimbare în Europa, pentru a grăbi procesul de autorizare. Suntem în regulă cu controlul calității sau cu alte domenii, dar nu putem aștepta cu anii pentru autorizație.

Care sunt limitările și piedicile întâmpinate, cauzate de aceste limitări?

Nu cred ca există limitări. Când terapia celulară a început, se țintea o problemă hematologică, însă acum se adresează multor boli. Aceasta poate merge în direcția chirurgiei cardiace, traumelor cerebrale, la incontinență urinară, toate aceste specialități vor găsi o parte aplicată a chirurgiei regenerative. Și, probabil, acea parte va fi 30% din specialitate, iar asta în toate domeniile, nu doar în chirurgie plastică. Spre exemplu, în prezent, dacă ai boala Parkinson, folosești stimularea electrică. Probabil, în viitor vei putea folosi unele celule care pot îndeplini aceeași sarcină, de a da dopamina la locul potrivit.

de Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: