Acest articol oferă o imagine de ansamblu asupra situaţiei curente a celor două strategii europene de sănătate, luând în calcul un studiu privind participarea stakeholder-ilor în formarea acestor strategii de sănătate publică la nivel european (de către Biroul Regional pentru Europa al OMS şi Comisia Europeană, DG SANCO). Studiul s-a bazat pe analize ale unor documente de politici, interviuri cu stakeholderi (n.r., părţi interesate) în sănătate publică din Uniunea Europeană (n=20) şi oficiali ai Biroului Regional pentru Europa al OMS (n=3), precum şi date (observaţii) puse la dispoziţie de către Comisia Europeană, diferite ONG-uri şi evenimente organizate, la Bruxelles, de think-thank-uri, în perioada 2012-2014.
Paula Franklin,
cercetător știinţific, Centrul pentru Politici Publice şi Sănătate, Institutul de Cercetare “Wolfson” pentru Sănătate şi Bunăstare, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea Durhan, Marea Britanie
EUROHEALTH, Vol. 19, Nr. 4, 2013
Traducere de Raluca Boboc
Abordări diferite, la nivel guvernamental, în dezvoltarea celor două strategii
McKee & co. indică o slăbiciune în ceea ce priveşte competenţa Uniunii Europene în domeniul sănătăţii publice, la nivel internaţional, mai ales atunci când este comparată cu actori specializaţi în acest domeniu, cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dar subliniază că proiectele Uniunii au reprezentat un succes atunci când instituţiile UE au fost “deschise către părerile tuturor stakeholderilor, mai degrabă decât atunci când s-au lăsat influenţate de lobby-ul făcut de anumite părţi”.
Ambele strategii subliniază importanţa guvernării intersectoriale şi înţelegerea situaţiei actuale de austeritate şi instabilitate financiară
DG SANCO
Nu cu mult timp în urmă, DG SANCO evidenţia importanţa participării stakeholder-ilor în procesul de elaborare a politicilor, încă de la început. De exemplu, în dezvoltarea prezentei strategii, ea s-a angajat într-un amplu proces de consultare a părţilor interesate (stakeholderi), inclusiv în ceea ce priveşte evaluarea impactului asupra acestora.
Cu toate acestea, instituţia a decis să nu dezvolte o nouă strategie care să înlocuiască ÎMPREUNĂ PENTRU SĂNĂTATE (iniţial gândită pentru perioada 2008-2013), dar să continue cu aceasta, în forma actuală. Astfel, poziţia stakeholderilor nu a mai fost necesară. În schimb, DG SANCO a lansat, în februarie 2013, documentul Investind în Sănătate, acesta fiind o “extensie” a prezentei strategii.
Biroul Regional pentru Europa al OMS
Pe de altă parte, Biroul Regional pentru Europa al OMS obişnuia să dezvolte strategiile şi documentele până într-o etapă mai avansată, ca mai apoi să le ceară părerea / implicarea directă părţilor direct interesate în proces.
Cu toate acestea, în prezent tactica instituţiei s-a schimbat – OMS a început să angajeze activ stakeholderii în dezvoltarea noii politici-cadru SĂNĂTATE 2020 şi a Planului European de Acţiune, acesta fiind pilonul principal în implementarea noii politici. OMS caută, în prezent, să lucreze cu ţările membre pentru implementarea strategiei şi a planului. Aceste două documente au fost dezvoltate în urma unui proces participativ cu statele membre şi cu un număr destul de mare de stakeholderi din regiunea europeană.
Conţinutul şi structura strategiei SĂNĂTATE 2020 au fost discutate în cadrul “numeroaselor evenimente” şi “într-un proces de consultaţii scrise în baza documentului draft al strategiei”, implicând “ţări, organizaţii internaţionale, ONG-uri, asociaţii profesionale şi stakeholderi”. Scopul a fost acela de a angaja părţile interesate în proces, chiar de la început, astfel încât participanţii să simtă că această strategie este relevantă pentru ei şi că sunt gata să o implementeze.
Conţinutul şi structura strategiei SĂNĂTATE 2020 au fost discutate în cadrul “numeroaselor evenimente” şi “într-un proces de consultaţii scrise în baza documentului draft al strategiei”, implicând “ţări, organizaţii internaţionale, ONG-uri, asociaţii profesionale şi stakeholderi”. Scopul a fost acela de a angaja părţile interesate în proces, chiar de la început, astfel încât participanţii să simtă că această strategie este relevantă pentru ei şi că sunt gata să o implementeze.
Chiar dacă, se pare, OMS devine un partener fidel şi deschis stakeholder-ilor, în strategia Comisiei Europene aceste părţi interesate nu ocupă un rol important. În timp ce DG SANCO şi-a internalizat procesul de luare a deciziilor, OMS Europa s-a angajat într-un proces de consultare pe doi ani cu statele membre, ONG-uri etc.
Putem observa cum abordarea celor două instituţii a suferit modificări, astfel încât ambele au adoptat, în timp, modul de lucru al celeilalte. Europa se află, astfel, în acest moment, în situaţia de a avea două strategii pe sănătate, ambele apelând la opiniile stakeholderilor în diferite perioade ale dezvoltării lor (CE 2004-2007 şi OMS 2010-2012).
Europa se află, astfel, în acest moment, în situaţia de a avea două strategii pe sănătate, ambele apelând la opiniile stakeholderilor în diferite perioade ale dezvoltării lor
DG SANCO vs OMS?
Cu toate că ocupă poziţii diferite în Europa, Comisia Europeană se bucură de o putere politică mai mare şi de capacitatea de a adopta politici, în timp ce OMS are mai degrabă caracter consultativ şi poate să angajeze statele membre în procesul de implementare a anumitor proiecte/strategii doar pe bază de voluntariat. Aşadar, cea care ia deciziile în materie de sănătate este DG SANCO.
Este interesant, totuşi, de menţionat că statele membre au aprobat în mod oficial strategia SĂNĂTATE 2020 şi Planul European de Acţiune şi s-au angajat să sprijine procesul de implementare. Au semnat inclusiv un acord de a raporta nivelul progresului în următorii trei ani. Mai mult, de când SĂNĂTATE 2020 s-a dezvoltat în colaborare cu stakeholderii, acest lucru oferă motivaţie statelor membre să acţioneze, actul reprezentând rodul muncii lor.
“Sănătate în toate politicile” şi guvernanţă intersectorială
Potrivit Tratatului UE, toate politicile europene trebuie să urmeze abordarea „Sănătate în toate politicile” (HIAP). Răspunsul venit în ceea ce priveşte documentul “Investind în sănătate”, al DG SANCO, din partea Forumului European privind sănătatea publică, sublinia că “acest document ar trebui să fie complementar abordării <Sănătate în toate politicile>”. Această situaţie oferă o mare oportunitate pentru DG SANCO să îşi întărească relaţiile cu stakeholderii.
OMS a sesizat la timp oportunitatea de a sprijini statele membre în a “facilita dialogul şi colaborarea” dintre sănătate şi actorii din celelalte domenii pe perioada procesului de implementare a strategiei SĂNĂTATE 2020 şi a Planului European de Acţiune. Dat fiind că OMS acoperă întregul spectru al sistemelor de sănătate şi servicii, şi are un câmp mai larg de expertiză decât Comisia Europeană, este vital ca abordarea “Sănătate în toate politicile” să stea la baza strategiei SĂNĂTATE 2020.
Dezvoltarea acestor politici, care vizează implicarea tuturor părţilor interesate, oferă o imagine interesantă asupra abordării “Sănătate în toate politicile” şi permite o evaluare critică a provocărilor întâmpinate de autorităţi atunci când proiectează politici de sănătate în Europa
Impactul situaţiei economice actuale
Decizia Comisiei Europene de a implementa în continuare strategia actuală şi de a adopta documentul “Investind în sănătate” sprijină ideea că programele de sănătate publică bine gestionate sunt foarte importante pentru recuperare şi stabilitate economică.
Documentul se află în concordanţă cu dispoziţiile strategiei de creştere economică a UE pentru următorii zece ani, Europa 2020, în ceea ce priveşte ideea de sănătate văzută ca o investiţie. Din păcate însă, documentul a adoptat o definiţie relativ îngustă a sănătăţii, cu teme-cheie cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, inovaţia în tehnologie şi sănătatea muncitorilor.
Strategia OMS, SĂNĂTATE 2020, moderează discuţiile despre recuperare economică şi inegalităţi în sănătate, subliniind că “intervenţiile eficiente cer un mediu politic propice care să depăşească limite sectoriale şi care să dezvolte programe integrate”.
Documentul “Investind în sănătate” aprobat de Comisia Europeană scoate în evidenţă, de asemenea, importanţa variaţiei sociale în domeniul sănătăţii, concluzionând: “Nivelul de morbiditate evitabilă şi de mortalitate scoate în evidenţă inegalităţile în sănătate, ce reprezintă o pierdere de capital uman care trebuie redusă”. În timp ce criza economică pune într-o lumină diferită importanţa comunicării agendei privind acţiunile în domeniul sănătăţii publice către cei care au bugete, “aspecte problematice” cum ar fi consumul de alcool, obezitatea şi tutunul sunt un real pericol pentru sănătatea publică. Acestea sunt prin definiţie complexe şi cer implementarea unei viziuni integrate, precum “Sănătate în toate politicile”.
Concluzii
1) Ambele strategii indică importanţa guvernării intersectoriale şi a dialogului cu diferite grupuri de stakeholderi. Totuşi, în momentul de faţă, influenţa Comisiei Europene asupra stakeholderilor scade. OMS, pe de altă parte, are mai degrabă un rol consultativ în ceea ce priveşte problemele de sănătate publică la nivel european, dar prezintă o strategie actualizată în privinţa stakeholderilor, având sprijinul statelor membre.
2) Sănătatea publică este dezbătută într-un sistem de sănătate mai larg, care într-o situaţie de instabilitate economică ar putea suferi ca un întreg. Ca răspuns, factorii de decizie politică din instituţiile principale (CE şi OMS) au înţeles cât de importante sunt investiţiile în sănătate pentru funcţionarea societăţilor. Ambele strategii europene de sănătate percep sănătatea ca pe o valoare în sine, dar şi ca pe o componentă de nepreţuit pentru funcţionarea eficientă a sistemelor economice.
3) Cele două strategii ocupă poziţii diferite în Europa şi au mijloace diferite de operare. Comunitatea care se implică în problemele ce ţin de sănătate publică percepe strategia propusă de Comisia Europeană ca fiind esenţială pentru a apăra locul pe care sănătatea îl ocupă pe agenda Uniunii Europene. Tocmai de aceea, documentul joacă un rol politic extrem de important şi ajută DG SANCO să-şi formeze şi să‑şi susţină cazul în faţa stakeholderilor din sănătate publică. Pe de altă parte, cadrul politic al OMS şi strategia sa în ceea ce priveşte sănătatea publică se doreşte a fi un instrument în folosul statelor membre. În timp ce procesul de guvernare în ceea ce priveşte implementarea este coordonat de OMS, stakeholderii înşişi vor fi cei care determină dacă sau cine adoptă politicile şi ce efect vor avea acestea. Succesul ambiţioasei politici SĂNĂTATE 2020 se va baza pe dorinţa politică şi pe abilitatea OMS de a “naviga” prin procesul complex de implementare.
Bibliografie
1 Merkur S, Maresso A, McDaid D. Editorial. Eurohealth 2012; 18(4).
2 McKee M, Hervey T, Gilmore A. Public health policies. In Mossialos E, Permanand G, Baeten R, Hervey TK. (Eds.) Health Systems Governance in Europe. The Role of EU Law and Policy. Cambridge: Cambridge University Press, 2010: 231 – 81.
3 European Commission. Investing in Health, 2013. Available at: http://ec.europa.eu/health/strategy/ docs/swd_investing_in_health.pdf
4 Testori Coggi P, Hackbart B. Investing in Health: A European Commission Perspective. Eurohealth 2013; 19(3):26 – 28.
5 Brand H, Michelsen K. Collaborative governance: The example of health conferences. In D V McQueen, M Wismar, V Lin, C M Jones, M Davies (Eds.) Intersectoral Governance for Health in All Policies. Structures, actions and experiences. Copenhagen: European Observatory on Health Systems and Policies, 2012: 165 – 84.
6 World Health Organization Regional Office for Europe. Website on Health 2020 and EAP. Available at: http://www.euro.who.int/en/what-we-do/health-topics/health-policy/health-2020
7 Ståhl T, Wismar M, Ollila E, Lahtinen E, Leppo K. (Eds.) Health in All Policies. Prospects and Potentials. Helsinki: Ministry of Social Affairs and Health, 2006.
8 DG SANCO. Health in All Policies. Available at: http://ec.europa.eu/health/health_policies/health_ in_eu_initiatives/index_en.htmt
