Interviu cu prof. dr. Cristian Oancea, președintele Comisiei de Pneumologie din Ministerul Sănătății.
Pacienții non-COVID, în special cei cu afecțiuni pulmonare, printre care și BPOC, au avut probabil cel mai mult de suferit în ultimul an și jumătate, din perspectiva accesului îngreunat la servicii medicale, odată cu venirea pandemiei și transformarea majorității spitalelor de pneumologie din România în unități medicale COVID-19. Una dintre cauze – „stigmatul” de spital/e COVID – a indus în rândul pacienților o frică de a se prezenta la evaluarea periodică, acest fapt având drept consecință directă un control mai slab al simptomatologiei. Pe de altă parte, medicina primară a încercat să compenseze acest gol, însă cu efecte slabe, în condițiile în care supraaglomerarea medicilor de familie a condus la o evaluare minimală a acestor pacienți. Ce soluții există pentru ca pacienții cu BPOC și pacienții non-COVID, în general, să aibă acces permanent la servicii medicale? Este personalul medical suficient pe zona pacienților cu afecțiuni pulmonare? Decontarea tratamentului pentru pacienții cu BPOC este suficientă sau este loc de mai bine? Aflăm răspunsurile de la prof. dr. Cristian Oancea, medic primar pneumoftiziolog și managerul Spitalului de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeş” din Timişoara.
Ultimul an și jumătate de pandemie a însemnat și acces mai redus în spitale sau la tratament al pacienților cu patologie non-COVID. În special pacienții cu alte afecțiuni pulmonare au avut de suferit, din cauză că o mare parte dintre spitalele de pneumologie au devenit unități medicale COVID. Cum au fost afectați pacienții cu BPOC în acest ultim an și jumătate?
Din nefericire, „stigmatul” de spital/e COVID a indus în rândul pacienților o frică de a se prezenta la evaluarea periodică, acest fapt având o consecință directă pe un control mai slab al simptomatologiei.
Medicina primară a încercat să compenseze acest lucru, dar cu slabe efecte, deoarece supraaglomerarea medicilor de familie a condus doar la o evaluare minimală a acestor pacienți, rezultatul fiind doar prelungirea prescripției terapeutice instituite de către medicul pneumolog.
Ce soluții avem pentru ca pacienții cu BPOC și pacienții non-COVID, în general, să aibă acces permanent la servicii medicale, chiar și în perioadele de vârf ale pandemiei – cum este acum, în acest val 4 – în condițiile în care pandemia s-ar putea prelungi?
Din punctul nostru de vedere am încercat tot timpul să asigurăm accesul la servicii sanitare pentru toți pacienții. Asigurarea celor trei zone esențiale (roșie pentru COVID, galbenă pentru suspecții de COVID și zona albă pentru pacienții non-COVID) ar trebui să constituie o prioritate pentru toate spitalele. O reorganizare temporară a circuitelor medicale ar putea să ofere aceste soluții.
Personalul medical subdimensionat este o problemă constantă în majoritatea specialităților medicale din țara noastră. Cum stăm în privința personalului care tratează pacienți cu BPOC? Nu ne referim aici doar la medici, ci și la personalul care se ocupă de spirometrii, bronhoscopii etc. Ce s-ar putea face pentru ca lucrurile să se îmbunătățească, să nu ducem lipsă de personal pe această zonă medicală foarte importantă?
În ceea ce privește specialitatea de pneumologie, noi am crescut în fiecare an locurile alocate la rezidențiat. Dar trebuie să fim conștienți că un medic se formează în timp. De asemenea, tutorialele practice absolut necesare învățării tehnicilor de bronhoscopie sau explorări funcționale nu pot fi realizate online. Dacă aspectul teoretic se poate recupera rapid, partea practică trebuie încurajată continuu ca medicii rezidenți să realizeze bronhoscopii sau explorări funcționale sub ghidarea medicului specialist.
Care sunt prioritățile aflate în acest moment pe agenda Comisiei de Pneumologie din Ministerul Sănătății în ceea ce privește îmbunătățirea managementului bolilor respiratorii în general și al BPOC în special? Spre exemplu, decontarea în Bronhopneumopatia obstructivă cronică pentru bronhodilatatoare este de doar 50% pentru majoritatea pacienților. Există soluții pentru ca această decontare să crească?
Comisia de Pneumologie a militat continuu spre o creștere a decontării de către CNAS și nu doar în patologia obstructivă. De asemenea, update-ul protocoalelor și a ghidurilor terapeutice este realizat constant prin introducerea a noi molecule în tratamentul bolnavilor pulmonari. Terapia biologică este decontată integral în patologia pulmonară.
Sperăm în viitor într-o guvernare stabilă ce poate să aloce resursele financiare reale în tratamentul pacienților noștri. Un alt aspect important este dezvoltarea transplantului pulmonar, deoarece acesta este unul din punctele slabe la nivel național. O altă inițiativă realizată recent este propunerea de introducere a PET-CT-ului în scop de diagnostic și stadializare în neoplaziile pulmonare. De asemenea, dorim ca în viitorul apropiat să venim cu desfășurarea unei campanii de screening a cancerului de plămâni.
de Alina Neagu
