Interviu cu dr. Carmen Ungurean, coordonator prevenție și screening pentru cancer, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).
Cancerul pulmonar se situează pe primul loc în România în rândul bărbaților, atât ca număr de cazuri nou diagnosticate, cât și ca număr de decese înregistrate, și devine o cauză frecventă de mortalitate prin cancer și în rândul femeilor. Astfel, pentru anul 2020, estimările Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene prezintă cancerul pulmonar ca fiind cea mai frecventă cauză de deces prin cancer în România, afectând cel mai mult segmentul de vârstă 45-65 de ani și contribuind cu circa un sfert (24,2%) din totalul deceselor prin cancer. În acest context, devine mai mult decât evidentă nevoia implementării unor programe de screening pentru acest tip de cancer. „În cazul cancerului pulmonar ne aflăm într-o situație favorabilă, acest tip de cancer fiind beneficiarul unor terapii personalizate, de precizie, cu rezultate bune și de aceea dezvoltarea unui sistem de depistare precoce devine foarte importantă”, a explicat dr. Carmen Ungurean.
Care sunt recomandările europene privind screeningul în cancerul pulmonar?
În prezent, la nivel european, cu excepția Croației, nu există programe de screening pentru cancerul pulmonar. Recomandările internaționale privind screeningul acestui tip de cancer prevăd testarea anuală a tuturor persoanelor în vârstă de peste 50 de ani, fumători sau foști fumători în ultimii 7 ani, cu un istoric de minimum 20 de pachete-ani, cu tomografie computerizată cu doză scăzută, urmată apoi de investigații mai amănunțite, bronhoscopie biopsie, în cazul unui rezultat pozitiv. Pentru România, ar mai fi aplicabil și categoriilor de lucrători sau foști lucrători din industriile care produc noxe (azbest, ciment, arsenic, beriliu, cadmiu, crom, clorură de vinil, produse de ardere a cărbunelui, etc.). Problema pe care o pune organizarea screeningul este identificarea acestor categorii de populație și asigurarea accesului rapid la confirmare diagnostică și tratament. Spre exemplu, anul trecut, la nivelul României existau doar 186 de specialiști în bronhoscopie.
50% din povara asociată cancerului poate fi evitată prin măsuri preventive
România are, în acest moment, trei programe de screening pentru cancerul de col, de sân și colorectal. Este suficient pentru a reduce din povara asociată afecțiunilor oncologice?
Aceste trei cancere sunt cele pentru care screeningul organizat pe baze populaționale s-a dovedit eficace în reducerea incidenței și mortalității. Ele fac obiectul recomandării Consiliului Uniunii Europene din 2003, la care și România a aderat. Comisia Europeană a finanțat elaborarea ghidurilor europene de asigurare a calității programelor de screening. Implementarea consolidată a programelor de screening organizate pe baze populaționale pentru aceste cancere poate reduce incidența și mortalitatea specifice cu 30% până la 70%. Însă este nevoie de un efort de organizare și de investiție inițială în infrastructura acestor programe, pentru a se asigura accesul egal și echitabil la servicii de screening cu mecanisme de asigurare și control al calității. Screeningul pentru cancer vizează populații sănătoase, fără diagnostice anterioare de leziuni precanceroase sau canceroase. Este un continuum de servicii medicale care trebuie asigurat de la testare până la preluarea în tratament. Este o intervenție de sănătate publică ce se aplică sistematic și continuu.
Codul european de luptă împotriva cancerului estimează că 50% din povara asociată cancerului poate fi evitată prin măsuri preventive. Aceste măsuri sunt atât individuale, cele care vizează adoptarea comportamentelor sănătoase (renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți adecvate etc.), cât și populaționale, cadrele care reduc expunerea la riscuri (legislația antifumat, norme de protecție la locul de muncă, măsuri de reducere a poluării, dezvoltarea de medii urbane favorabile exercițiului fizic etc.). Unele din aceste măsuri, cum este cazul programelor de vaccinare și al celor de screening, trebuie organizate de autoritățile de sănătate publică, însă populația trebuie să participe activ la ele. Codul european de luptă împotriva cancerului furnizează informații bazate pe evidențe științifice despre ce putem face fiecare dintre noi pentru a ne reduce riscul de cancer și, în egală măsură, furnizează suport pentru formularea politicilor de prevenție a cancerului. Prin implementarea combinată, la nivel individual și populațional a celor 12 măsuri ale codului, se pot preveni până la 50% din cancere. Prevenția rămâne principala armă de reducere a poverii asociate cancerului, însă este nevoie de asigurarea de resurse umane, financiare, de infrastructură și de implementarea consecventă a legislației și regulamentelor care combat factorii de risc ai cancerului.
Creșterea capacității de diagnostic și tratament ale cancerului este la fel de importantă. România este într-o situație aproape imposibilă: avem, pe de o parte, un număr important de pacienți bolnavi de cancer care au nevoie de acces la diagnostic și tratament rapid, dar în același timp nu ne mai putem permite să nu investim și să nu acordăm importanța cuvenită prevenției.
Sunt alocate fonduri suficiente pentru continuarea acestor proiecte?
Fondurile necesare programelor de screening organizate sunt considerabile, mai ales în etapele inițiale de organizare și extindere regională și națională.
România are șansa de a utiliza fonduri europene, fiind primul stat european căruia Comisia Europeană i-a aprobat finanțarea de servicii de sănătate. Se implementează, astfel, aceste programe-pilot în vederea extinderii regionale și naționale, conform recomandărilor. Prin Programul Operațional de Sănătate (POS) avem securizate alocările financiare pentru extinderile regionale ale celor 3 programe de screening: la 50% acoperire populațională pentru regiunile care implementează acum primele programe-pilot și la 20% acoperire pentru regiunile care au rămas în afara exercițiului financiar 2014-2020.
Cancerul de col uterin poate fi prevenit și avem la îndemână resursele necesare: vaccinurile împotriva HPV. Având în vedere eșecul campaniei din 2008, ce măsuri trebuie luate pentru a se îmbunătăți vaccinarea împotriva HPV și, astfel, pentru a se preveni cancerul de col uterin la viitoarele generații de femei?
Ne aflăm într-un context favorabil, interesul părinților este unul în creștere, există numeroase cereri de vaccinare din partea acestora. Însă, din punctul meu de vedere, trebuie îndeplinite trei condiții.
Prima este simplificarea accesului la vaccin. Sistemul actual este unul greoi, birocratic, demotivant atât pentru medicii de familie, cât și pentru părinți: părintele trebuie să depună o solicitare de vaccinare la medicul de familie, acesta la rândul său centralizează aceste cereri și le trimite mai departe către DSP, după care atât medicii de familie, cât și părinții așteaptă să se achiziționeze și să se distribuie vaccinul. Uneori, între momentul depunerii solicitării și momentul vaccinării trece mai mult de un an. Aceste solicitări au fost depuse și centralizate câțiva ani buni, 2015 cred că a fost anul în care această prevedere a fost introdusă, însă finanțarea alocată programului de vaccinare anti-HPV și achiziția propriu-zisă de vaccin nu s-au făcut decât către sfârșitul anului 2019. Primele doze de vaccin anti-HPV s-au distribuit la începutul anului 2020. Numărul total de doze achiziționate și distribuite în cabinetele medicilor de familie în anul 2020 a fost de 54.000, suficient pentru maximum 27.000 de fetițe. Multe din fetițele ai căror părinți depuseseră cereri la medicul de familie împliniseră deja 15 ani și aveau nevoie de 3 doze de vaccin, iar o perioadă, până la extinderea grupei de vârstă până la 18 ani, nici nu mai erau eligibile pentru vaccinare gratuită.
Acest sistem trebuie simplificat prin renunțarea la solicitarea scrisă. Vaccinul ar trebui să existe în cabinetele medicilor de familie, disponibil atunci când părinții se decid să-și vaccineze fetițele. Pare chiar ușor în afara logicii principiilor de sănătate publică impunerea ca părinții să solicite în scris accesul la un serviciu preventiv la care fetițele sunt îndreptățite. De asemenea, ar trebui ca vaccinarea anti-HPV să fie accesibilă în cât mai multe cabinete de medicină de familie.
A doua condiție este aceea a asigurării numărului de doze necesar unei acoperiri vaccinale de cel puțin 50%. Numărul de fetițe din grupa de vârstă 11-14 ani care au nevoie de un regim de vaccinare cu două doze este de aproximativ 400.000, iar numărul total de fetițe de 15-18 ani care au nevoie de un regim de vaccinare cu 3 doze este în jur de 350.000.
A treia condiție este o comunicare susținută, transparentă și adaptată tuturor categoriilor de părinți.
de Valentina Grigore
