
Interviu cu conf. dr. Radu Florin Popa, șeful Clinicii de Chirurgie Vasculară a Spitalului Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon” din Iași
Ați fost reprezentantul României în Societatea Europenă de Chirurgie Vasculară și sunteți membru fondator al Societății Române de Chirurgie Vasculară, înființată în 2013, la Timișoara.
Rolul meu, în mandatul care s-a încheiat în primăvara acestui an, a fost de a informa Consiliul despre situația chirurgiei vasculare românești, de a încerca să ducem o politică sanitară cât mai unitară posibil, să promovăm noile tehnici și concepte ale acestei ramuri, să ne cunoaștem, să stabilim schimburi științifice și culturale. În luna octombrie 2014, va avea loc la Sibiu, primul congres național, cu participare internațională, al societății pe care am fondat-o, condusă de prof. dr. Mihai Ionac. Prin intermediul acestei organizații profesionale, dorim să devenim mai vizibili pe plan național, și să reușim să ne aliniem dezideratelor chirugiei vasculare europene.
Ce ne puteți spune despre finanțarea chirurgiei vasculare vs finanțarea chirurgiei cardiace în România?
Este un subiect sensibil, dacă nu chiar tabu. Chirurgia cardiacă a avut întotdeauna alte posibilități financiare, în comparație cu chirurgia vasculară, ce a rămas, la noi și în multe țări din Est ca un apendice, precum ceva care este foarte greu și cu rezultate incerte. De fapt, așa am și pornit noi la drum, acum 20 de ani. Cu speranța că vom reuși să implementăm tehnici noi și cunoscute, să salvăm picioarele și mâinile oamenilor. Această disciplină a rămas în urmă, în clinicile unde se practică numai chirurgia vasculară, iar chirurgii vasculari, de asemenea, se află la stadiul anului 1995.
Este chirurgia vasculară o specialitate „populară”, care să fie aleasă de către absolvenții de medicină?
Înainte, era o disciplină aleasă pe la sfârșitul repartiției. Actualmente, datorită creșterii cererii de chirurgi vasculari în România, dar mai ales în țările vestice, tinerii medici aleg această ramură printre primele specializări chirurgicale, pentru că, după 2-3 ani de rezidențiat în România, au posibilitatea de a studia în centre de prestigiu din Europa.
Sunt țări europene în care relativ recent s-a recunoscut chirurgia vasculară ca fiind o specialitate clinică vitală. Când a devenit chirurgia vasculară specialitate independentă în România?
Pentru că bolile cardiovasculare sunt pe primul loc în lume, este lesne de înțeles că această disciplină se încadrează printre cele mai prolifice în furnizarea de cazuri ce necesită tratament. Chirurgia vasculară a fost recunoscută după 1998, când s-a efectuat împărțirea între chirurgia cardiacă și a vaselor mari și chirurgia vasculară periferică. În Anglia, chirurgia vasculară a devenit specialitate de sine stătătoare în 2013; în restul Europei de Vest chirurgia vasculară este configurată de mulți ani.
Din punctul de vedere al organizării sanitare actuale, considerați necesar ca un specialist de chirurgie vasculară să existe în fiecare spital ori serviciile de specialitate să ofere, la nevoie, specialistul?
Un specialist într-un spital nu poate face mai nimic. Trebuie o echipă, măcar doi specialiști. Din păcate, în afară de Iași, unde, la Spitalul „Sf. Spiridon”, sunt trei specialiști, și la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. George I.M. Georgescu”, ce are șase-șapte specialiști, în restul Moldovei mai există doar un specialist la Suceava, unul la Galați și, de curând, un specialist la Piatra Neamț.
Tendința actuală este aceea a tratării bolnavilor cu metode endovasculare, ce au o rată a mortalității, precum și pe cea a complicațiilor mai reduse față de abordările chirurgicale tradiționale. Care este situația în România și în clinica pe care o conduceți?
În România, în secțiile de chirurgie vasculară se efectuează numai operații clasice. Nu este creat nici cadrul legislativ pentru funcționarea terapiilor endovasculare în chirurgie în țara noastră… În țările din Vest, peste 60% din proceduri sunt endovasculare, practicate de către chirurgii vasculari. Germania, Anglia, Franța, Belgia, Olanda, Italia, Austria, Cehia, Spania sau Irlanda au departamente de chirurgie vasculară dotate cu aparatură de înaltă performanță, efectuând aceste proceduri frecvent.
În spitalul de stat unde lucrez, trimit cazurile selectate către radiologie, pentru a se efectua manevre endovasculare: dilatări, stentări. Avem un ecograf performant în clinică ce ne permite să diagnosticăm patologia venoasă, iar arterele le abordăm prin ecografia Doppler. În sistem privat, efectuăm operații pentru varice cu laser sau cu radiofrecvență. În curând, vor fi alocate, de către minister, fonduri pentru achiziția unui angiograf performant ce ne va permite instituirea terapiei endovasculare la pacienții noștri. Aș dori să nu-mi închei activitatea clinică fără a efectua o revascularizare pe cale endovasculară.
Rata de amputare a membrelor inferioare la pacienții cu diabet este crescută? Ce soluții propuneți pentru creșterea gradului de conștientizare a problemei?
Diabetul s-a răspândit mult în populație, iar complicațiile sale sunt extrem de frecvente. Majoritatea pacienților noștri sunt diabetici, cu forme de arteriopatie avansate, fără un tratament riguros de mult timp, ceea ce determină și o rată mare de insucces. Conștientizarea ar trebui să fie la nivel primar. Medicii de familie să semnaleze pacienților la timp complicațiile maladiei. O altă problemă este aceea a recunoașterii patologiei vasculare. În România nu există specialitatea de medic angiolog, ceea ce face ca medicii de familie, medicii interniști să depisteze și să trimită acești pacienți spre chirurgie.
Observ o polemică între dermatologi și chirurgii vasculari când se aduce în discuție ulcerul varicos.
Există o oarecare dispută, deoarece medicii dermatologi nu s-au aplecat serios în abordarea bolii varicoase, așa cum se întâmplă în Germania, Franța, Italia sau Austria. Această patologie a rămas spre rezolvare chirurgicală. Dermatologia este aleasă, ca disciplină, printre primele de către rezidenți și cred că, în viitor, se vor selecta și la noi medici dermatologi care vor încerca să rezolve într-un mod profesionist problema bolii varicoase.
Sunteți recunoscut în țară pentru curajul de a aborda cazuri dificile. Ce succese a înregistrat chirurgia vasculară ieșeană?
Am fost pregătit, în chirurgia vasculară, în Belgia, la unul dintre cele mai renumite spitale, „Gasthuisberg” din Leuven. Sub coordonarea profesorului Ralph Suy, am deprins numeroase tehnici de vârf ale chirurgiei vasculare, pe care le-am aplicat ulterior la Institutul Fundeni din București și, apoi, la Iași. Abordăm patologia carotidei, pe cea a aortei și efectuăm intervenții zilnic. Menționez că am reușit să salvăm pacienți cu infecții de proteză, la care am inserat, în locul protezei, conducte prelevate din venele pacientului. Sunt și alte succese, dar prefer să văd pacienții mulțumiți, decât să amintesc realizările noastre.
Există programe de screening pentru pacienții cu risc crescut de anevrisme abdominale ori de stenoze carotidiene?
Nu există. Anevrismele în România sunt mai rare față de patologia obstructivă, de aceea nu avem acest tip de programe. Pentru patologia carotidiană, din păcate, cu mulți neurologi, se depistează și se operează extrem de puțin stenozele carotidiene. În clinica pe care o coordonez, inițal operam numai ceea ce diagnosticam prin examen Doppler, acum mulți colegi ne trimit pacienți cu stenoze carotidiene simptomatice. Trendul este ascendent, dar fără implicarea medicilor neurologi și a celor interniști este foarte dificil.
Recunoașterea complexității bolii vasculare a produs schimbări. Decizia nu mai este doar a chirurgului, ci a unei echipe: cardiolog, diabetolog, radiolog, neurolog, psiholog. Chirurgii vasculari din România s-au adaptat acestei direcții în care rolul lor, cu decizii unice, s-a schimbat?
Avem relații bune cu colegii din spital și încercăm să tratăm unitar aceste cazuri. Algoritmul de diagnostic urmează drumul firesc: de la cardiolog, internist, nutriționist, spre chirurg, iar, dacă este nevoie, se efectuează un transfer interclinic și invers. Noțiunea de echipă este bine înțeleasă la noi, fiindcă este un spital important, iar fără această interdisciplinaritate nu am putea funcționa eficient.
Dr. Richard Constantinescu
Chirurgia vasculară a fost recunoscută după 1998, când s-a efectuat împărțirea între chirurgia cardiacă și a vaselor mari și chirurgia vasculară periferică.