Radioterapia are ca scop vindecarea sau controlul bolii pe o perioadă cât mai îndelungată. În jur de 60% din pacienții oncologici au sau vor avea nevoie de radioterapie, la un moment dat. Specialiștii în radioterapie sunt parte importantă a comisiei multidisciplinare oncologice. Iar această comisie multidisciplinară, în care discutarea fiecărui caz îmbunătățește șansele de supraviețuire ale pacientului, este „inima” unei instituții oncologice, susține prof. dr. Gabriel Kacsó, șef Catedra Oncologie - Radioterapie, Universitatea de Medicină ”Iuliu Hațieganu” Cluj, Director Medical Amethyst România.

Care este starea investițiilor în radioterapie din ultimii ani în România și în ce măsură se pot apropia de un standard european?

În ultimii 10 ani, investițiile în radioterapie în România le-au depășit pe cele din cei 20 de ani precedenți. Raportat la necesarul de tehnologie al Uniunii Europene, stipulat de recomandările ESTRO, adică de un accelerator liniar la fiecare 200.000 de locuitori, ne situăm puțin peste 50%, față de sub 20% în 2010. În sectorul public, programul de achiziții în domeniul radioterapiei derulat prin Banca Mondială a permis dotarea cu echipamente performante a Institutelor de Oncologie din țară, dar și a spitalelor județene sau municipale din Oradea, Mureș, Timișoara, Galați, Craiova și altele. În sectorul privat, investitori mai mari sau mai mici au adus radioterapia modernă mai aproape de pacienți (de exemplu, Pitești), dar și în marile centre medicale, ca alternativă sau complementar față de disponibilitatea serviciilor publice de radioterapie. Investițiile continuă, sperăm să avem în 2022 și un centru național de protonterapie, probabil la Spitalul Clinic de Copii Marie Skłodowska Curie în Bucureşti, respectiv brahiterapia disponibilă în cât mai multe centre.

Prin comparație cu țările care respectă un standard european în radioterapie, care este situația actuală a resurselor umane specializate în radioterapie din România?

Vorbim despre tehnicieni medicali (corespondentul, dacă vreţi, al asistenților medicali din celelalte specialități), fizicieni medicali și, desigur, medici. Carența majoră este cea a fizicienilor medicali, în contextul unei curricule de formare neadaptate acestei specializări, respectiv al unei salarizări publice mult sub expertiza lor profesională.

În ceea ce privește tehnicienii de radioterapie, respectiv medicii, consider că avem resursele umane necesare, dar alocarea lor este ineficientă. Fără a generaliza, în marile instituții publice există comasări inutile, în raport cu numărul aparatelor de radioterapie, respectiv cu încărcarea lor zilnică.

Care ar fi pârghiile prin care ar putea crește importanța acestei specializări în societatea românească, pentru a spori numărul de experți medicali în radioterapie și, implicit, a îngrijirii de specialitate oferite pacientului?

Pentru a rezolva toate aceste aspecte, cred că este nevoie de aplicarea mai multor măsuri:

1. a) O curriculă unitară, actualizată și articulată cu cea a Uniunii Europene, inclusiv cu programe de schimb profesional, pe toate palierele anterior menționate – tehnicieni, fizicieni, medici.
2. b) Parteneriate public-privat, pentru eficientizarea folosirii resurselor.
3. c) Rezidențiat de radioterapie de 5 ani (în loc de 4 ani).
4. d) Acreditare națională periodică (de exemplu, tot la 5 ani), pentru a menține educația medicală continuă eficientă, fără tendința la plafonare precoce.

Care sunt reperele planificării și derulării radioterapiei pentru a se putea asigura eficiența, siguranța și oferirea radioterapiei la momentul optim în managementul cazului oncologic?

1. a) adresabilitate sporită (programări online, telefonice) prin structurarea unor servicii performante de RECEPȚIE.Câte spitale din Europa Occidentală ați găsit fără Recepție la intrarea în secția respectivă, adecvat calibrată afluxului de pacienți? Eu nu am găsit nici măcar unul!
2. b) existența unei comisii multidisciplinare reale (nu doar pe hârtie), care se întâlnește fizic (sau online, în vremuri de pandemie), periodic, cu o componentă și agendă clar definite, centralizarea deciziilor și urmărirea implementării lor în cel mai scurt timp (tot prin Recepție, care face toate programările necesare pentru completarea bilanțului diagnostic/ pre-terapeutic , respectiv debutul și derularea radioterapiei pe durata câtorva săptămâni).
3. c) program structurat de asigurare și control al calității, care presupun protocoale și proceduri extensive, echipamente adecvate (mai ales dozimetrice), expertiză de nișă, service de mentenanță de calitate etc.

Care este rolul radioterapiei în tratamentul multidisciplinar al cancerului și în ce măsură poate fi îndeplinit acest rol în România la aceleași standarde ca în alte țări europene?

Circa 60% din pacienții oncologici au sau vor avea nevoie de radioterapie la un moment dat, în cadrul tratamentului multidisciplinar al cancerului. Discutarea unui caz oncologic într-o comisie multidisciplinară oncologică (CMO) îmbunătățește șansele de supraviețuire ale pacientului, pe diverse tipuri de cancere. Consider că această comisie multidisciplinară este „inima” unei instituții oncologice, care deservește fiecare departament/ secție (imagistică, anatomie patologică, chirurgie, oncologie medicală, radioterapie etc.), la timpul potrivit și cu secvența terapeutică individualizată pentru toți pacienții, asigurând egalitatea lor de șanse.

În cadrul clinicii Amethyst, noi discutăm zilnic în cadrul CMO fiecare caz, ținând cont de complexitatea sa. Cazurile standard necesită 1 minut, cele complicate, poate, 10 minute, cu argumente socratice pentru a releva „adevărul”, adică o abordare bazată pe cele mai noi evidențe, cu tratamente accesibile în țara noastră. O minoritate a pacienților solicită o a doua sau chiar a treia opinie, în țară sau în străinătate, și e absolut firesc. Ne-am bucurat să constatăm că majoritatea dintre aceștia s-au întors la noi pentru a fi tratați, întrucât au primit în străinătate exact aceleaşi recomandări ca ale comisiei multidisciplinare din clinica noastră. Deci se poate și cred că ar fi benefică instituirea obligativității unei CMO în fiecare unitate medicală oncologică, ca o condiție de contractare a serviciilor prin programe naționale de sănătate sau acreditarea /reacreditarea instituției respective. Remunerarea activității desfășurate în cadrul CMO trebuie și ea clarificată.

de Valentina Grigore