Interviu cu dr. Teodor Blidaru, medic specialist Radiologie și Imagistică Medicală

Inteligența artificială schimbă deja modul în care se face radiologia, nu prin înlocuirea medicului, ci prin redefinirea rolului său în actul medical și prin spijinirea activității.  ”Valoarea reală a inteligenței artificiale nu stă în promisiunea automatizării complete a diagnosticului, ci în capacitatea ei de a susține medicul radiolog în luarea unor decizii mai rapide și mai bine fundamentate”, explică dr. Teodor Blidaru.

Cum vedeți impactul actual al inteligenței artificiale asupra practicii radiologice de zi cu zi?

În acest moment, impactul inteligenței artificiale se reflectă mai puțin în diagnostic autonom sau independent și mai mult în modul în care sprijină activitatea medicului radiolog. Practic, cele mai importante contribuții ale inteligenței artificiale sunt legate de optimizarea fluxurilor de lucru și sprijinul direct acordat în procesul diagnostic. AI poate prelua o serie de sarcini cantitative și repetitive, precum măsurători complexe, comparații între examinări succesive sau identificarea și marcarea anumitor tipuri de leziuni, activități care sunt consumatoare de timp atunci când sunt realizate manual.

În paralel, poate contribui la trierea și prioritizarea investigațiilor, la reducerea timpului până la diagnostic, la creșterea nivelului de standardizare și la diminuarea variabilității între evaluatori. Toate acestea sunt utile mai ales în instituții caracterizate prin volume mari de examinări și resurse umane limitate.

Este important de subliniat că, în forma actuală, inteligența artificială funcționează ca un instrument de suport, nu ca un substitut al medicului. Responsabilitatea medicală și interpretarea în contextul pacientului rămân și vor rămâne atribuții ale echipelor medicale. Pentru a concluziona, valoarea reală a inteligenței artificiale nu stă în promisiunea automatizării complete a diagnosticului, ci în capacitatea ei de a susține medicul radiolog în luarea unor decizii mai rapide și mai bine fundamentate, toate acestea fiind importante într-un sistem de sănătate tot mai complex.

Cum ar trebui pregătiți viitorii radiologi pentru a lucra eficient cu tehnologiile bazate pe AI?

În jurul utilizării inteligenței artificiale în radiologie există, în prezent, o dezbatere intensă, care uneori ajunge la poziții extreme. Pe de o parte, există temeri legate de înlocuirea radiologilor, iar pe de altă parte, opinii care minimalizează impactul acestor tehnologii sau îl plasează într-un viitor foarte îndepărtat. În realitate, cred că este foarte probabil ca evoluția să urmeze o cale de mijloc.

Din punctul meu de vedere, inteligența artificială nu va înlocui specialiștii în radiologie și imagistică medicală, însă va înlocui, treptat, modul actual de practică. Acest lucru va impune o adaptare a rolului radiologului, cu un accent mai mare pe raționamentul clinic și pe colaborarea cu celelalte specialități medicale. În acest context, răspunsul corect la această transformare nu este refuzul tehnologiei, ci formarea adecvată. Viitorii radiologi nu trebuie să devină specialiști în IT sau AI, dar au nevoie de o alfabetizare digitală solidă, care să le permită să înțeleagă principiile de funcționare ale inteligenței artificiale, limitele acestor soluții, potențialele riscuri și implicațiile etice și medico-legale ale utilizării lor.

Integrarea acestor competențe ar trebui să înceapă încă din perioada de rezidențiat și să continue prin educație medicală continuă. Până când aceste competențe vor fi reflectate pe deplin în curriculum-ul oficial, cred însă că există și o responsabilitate individuală a fiecăruia dintre noi de a fi autodidact și de a utiliza resursele publice deja disponibile. Există inițiative bine structurate dezvoltate de organizații profesionale internaționale, precum Radiological Society of North America sau European Society of Radiology, care oferă materiale foarte bune pentru înțelegerea și utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale în practica radiologică.

Când vorbim de Diploma europeană în radiologie (EDiR) - în ce măsură poate facilita mobilitatea profesională?

Sunt un susținător al examenelor europene și al recunoașterii acestora în România, dar nu din perspectiva mobilității profesionale, cât mai ales din cea a standardizării pregătirii la nivel european. Recent, am promovat examenul pentru European Diploma in Radiology, iar experiența a fost una extrem de utilă din punct de vedere educațional. Pregătirea pentru acest examen presupune acces la materiale moderne și bine structurate, ce reflectă practica în radiologie și imagistică medicală de ultimă oră.

Consider important să recunoaștem că, în ultimii ani, au fost făcuți pași relevanți și la nivel național pentru recunoașterea acestor standarde. Apreciez faptul că, în mandatul precedent al ministrului sănătății, demersurile pentru organizarea și recunoașterea examenelor europene au fost inițiate, fiind ulterior continuate și consolidate în mandatul actual, prin introducerea unor prevederi care permit echivalarea acestora în cadrul normativ existent. Toate acestea au fost realizate cu sprijinul Societății de Radiologie și Imagistică Medicală din România și a Comisiei de specialitate. Pasul următor ar trebui să fie elaborarea, la nivelul fiecărei specialități, a unor metodologii specifice, adaptate examenului european pe care îl au și contextului național.

Întăresc faptul că valoarea principală a EDiR și a altor examene europene nu constă în facilitarea mobilității profesionale, deși aceasta poate fi un efect secundar important, ci în faptul că oferă un reper comun de competență și calitate a pregătirii. Existența unui astfel de standard demonstrează că specialiștii formați în România pot atinge și respecta niveluri de performanță comparabile cu cele din alte sisteme europene.

Ce considerați că ar trebui îmbunătățit în sistemul actual de evaluare europeană?

Atunci când vorbim despre evaluare, este util să facem o distincție între nivelul european și cel național. În radiologie, evaluarea europeană este deja bine structurată și relevantă pentru practica clinică actuală. Existența unui examen european solid reprezintă un avantaj important, însă gradul de recunoaștere și de utilizare a acestuia variază semnificativ de la un stat membru la altul. Dacă ar fi să ne referim strict la nivel european, una dintre principalele surse de confuzie este lipsa unei armonizări mai clare între statele membre și, în unele cazuri, chiar între specialități. Deși există standarde comune și inițiative convergente, aplicarea lor rămâne neuniformă, atât în ceea ce privește recunoașterea examenelor, cât și integrarea acestora în sistemele naționale de formare și evaluare.

În ceea ce privește evaluarea profesională în România, consider că avem oportunitatea de a învăța din modelele europene deja funcționale, în special din accentul pus pe raționament clinic și utilizarea unor materiale moderne. În multe specialități, evaluarea rămâne încă prea centrată pe acumularea și reproducerea de informație, în detrimentul uneori a logicii și capacității de integrare a datelor într-un context complex.

Consider că un sistem de evaluare modern ar trebui să stimuleze gândirea critică, să ofere feedback constructiv, să implice evaluări periodice și să fie corelat cu nevoile sistemului de sănătate. Ca o mică schimbare de paradigmă, evaluarea nu trebuie să fie doar un prag, ci mai ales un instrument de dezvoltare profesională constantă.

Cum vedeți viitorul radiologiei din perspectiva specializărilor și care sunt direcțiile principale de evoluție?

Cred că viitorul radiologiei și imagisticii medicale este strâns legat de dezvoltarea supra-specializărilor și de consolidarea rolului clinic și, tot mai frecvent, intervențional al medicului radiolog. Volumul mare de investigații, complexitatea tot mai crescută a patologiilor, evoluția rapidă a aparaturii și dezvoltarea AI fac dificil ca un singur specialist să rămână la un nivel de expert pe toate ariile radiologiei. În acest context, supra-specializarea permite aprofundarea anumitor domenii sau tipuri de patologie și contribuie direct la creșterea calității actului medical. Radiologul devine astfel un expert de referință pentru o anumită arie sau domeniu, capabil să ofere interpretări mai nuanțate și să colaboreze constant cu celelalte specialități implicate în îngrijirea pacientului.

Această evoluție schimbă și poziționarea radiologiei în sistemul de sănătate. Dintr-o specialitate percepută uneori ca predominant tehnică, radiologia devine tot mai mult o disciplină integrată în echipe multidisciplinare și implicată direct în managementul pacientului, atât diagnostic, cât și terapeutic, tot mai mulți colegi urmând calea radiologiei intervenționale.

În plan personal, acest mod de a vedea evoluția profesiei se reflectă și în direcțiile mele de formare. Lucrez în prezent la un doctorat în domeniul neuroradiologiei și îmi propun continuarea supra-specializării în această arie, cu accent pe colaborarea cu colegii din specialități precum neurologia și neurochirurgia. Consider că astfel de trasee profesionale, bazate pe expertiză aprofundată și pe parteneriat, vor defini tot mai mult viitorul specialității.