Interviu cu conf. univ. dr. Galina Rusu, doctor în științe medicale, Catedra de Boli infecţioase pentru copii USMF „Nicolae Testemiţanu”
Republica Moldova ocupă locul doi în Europa după numărul cazurilor de rabie (turbare), astfel implicând riscuri iminente și permanente pentru societate. La începutul anului 2019, în Republica Moldova a fost adoptat un Program guvernamental de supraveghere, control și eradicare a rabiei la vulpi pentru anii 2019-2023. În anii 2017 și 2018, în Republica Moldova au fost înregistrate 128 de cazuri de rabie, din care peste 20% la vulpi. Epidemiologii din întreaga lume subliniază: rabia poate fi prevenită prin vaccinare sau prin administrarea vaccinului în cel mult 24 de ore de la mușcătura unui animal bolnav sau contactul cu acesta, în timp ce boala este mortală. Conf. univ. dr. Galina Rusu readuce în discuție tot ce e legat de această problemă de sănătate publică.
Ce este Rabia și de cine este provocată?
Este una din cele mai vechi boli ale omenirii, transmisă omului prin muşcătură de animale, manifestată ca o encefalită (encefalomielită) virală severă, întotdeauna fatală. O descriere amplă a bolii este făcută de Celsius în I secol al erei noastre. În iulie 1885 savantul francez Louis Pasteur a testat cu succes vaccinul antirabic la 350 de persoane, apoi la 726 (martie 1886). Institutul de cercetări antirabice a fost înfiinţat la Odessa (1886), apoi în Bucureşti (1888). În 1890, Roux şi Nocard au stabilit că saliva animalelor infectate cu virus rabic devine virulentă cu 3-8 zile înaintea apariţiei primelor simptome de turbare.
Virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae, conţine ARN şi produce anticorpi specifici care par să protejeze împotriva bolii. Virusul rabic este foarte sensibil la căldură (la t0 – 52-580C – moare). Rezervorul de virus îl constituie animalele sălbatice (vulpi, lupi, mistreţi…) de la care, prin mușcătură, virusul se transmite la animalele domestice (câini, pisici…) şi la om.
Rabia este răspândită pe tot globul, cu excepţia continentelor Australia şi Antarctica şi a câtorva ţări insulare (Marea Britanie, Japonia, Taiwan…). În ţările scandinave, rabia a fost eradicată prin vaccinarea câinilor şi carantinarea animalelor importate. Asia este continentul cu cel mai mare număr de cazuri de turbare la oameni, cu 35000 de decese anual (pe tot globul – 40000 anual). 90% din rabia umană provine de la muşcătura de câine. În Republica Moldova rabia s-a înregistrat în decembrie 2003 (Drochia, copil, 13 ani), august 2016 (Căușeni, 39 de ani), iulie 2019 (copil, 10 ani).
Care sunt căile de infectare cu rabie?
Virusul pătrunde în organism prin pielea sau mucoasa lezată (muşcătură, zgărieturi, plagă infectată), dar şi prin saliva animalelor. Se multiplică în muşchi şi în ţesutul interstiţial şi se propagă centripet la nivelul SNC, determinând o meningoencefalită, encefalomielită. La nivelul neuronilor induce apariţia corpusculilor eozinofili citoplasmatici Babes-Negri (formaţiuni patognomonice). Leziunile de mielită sunt identice cu cele de la nivelul encefalului. Centrifug, virusul rabic difuzează în glandele salivare, tegumente, mucoase, în toate organele.
Cum evoluează infecția la om?
Infecţia la om evoluează în mai multe faze clinice. Incubaţia durează 20-60 de zile (extreme: opt zile – doi ani) în funcţie de localizarea plăgii (în cazul plăgilor la cap sau în zone bogate în nervi, la faţă, mâini – 8-15 zile) și cantitatea de virus. Copiii au o perioadă de incubaţie mai scurtă. Faza prodromală (1-4 zile). Apar semne nespecifice la nivelul porţii de intrare (prurit, parestezii, dureri) şi generale (anxietate, febră, indispoziţie, cefalee, insomnie, mialgii, uneori vome, dureri abdominale, anorexie, sensibilitate la lumină, zgomot). Sunt caracteristice leucocitoza, neutrofilia, aneozinofilia.
Perioada de stare (faza neurologică acută) cu durata de 2-7 zile. Boala progresează rapid (mişcări violente, agitaţie, excitaţie necontrolată, hiperactivitate, depresie, halucinaţii, confuzie, convulsii), se manifestă sub două forme: forma furioasă și forma paralitică. Aceste episoade alternează cu perioade de linişte, cooperare, dar pot fi ușor declanşate cu stimuli vizuali, auditivi.
Forma furioasă se manifesta prin excitaţie psihomotorie extremă, crize de furie, halucinaţii, HIDROFOBIE și AEROFOBIE, spasme musculare ale muşchilor feţei, gâtului, diafragmei, convulsii, hipersalivare, transpiraţii profuze, febră, tahicardie, respiraţie aritmică, anizocarie. Moartea survine în 2-3 zile în stop cardio-respirator. Forma paralitică evoluează în 20% din cazuri chiar din debut: somnolenţă, apatie, parestezii, paralizii flasce ascendente (tip Landry), paralizii de nervi cranieni, tulburări respiratorii, cardiace. Conștiența este păstrată, după 3-6 (max. 8-10 zile) survine coma. Mai pot fi: vome, diaree, hemoragii, ileus paralitic.
Cum decurge boala la copii?
La copii boala este frecvent atipică: perioada de incubaţie mai scurtă, lipseşte furia, hidrofobia, domină forma paralitică, asemănător cu poliomielita, sau mielita ascendentă. La copiii mari rabia evoluează tipic.
Care sunt criteriile de diagnostic ale rabiei?
Diagnosticul se bazează pe criterii clinice, criterii epidemiologice (prezenţa unei plăgi după muşcătura de câine, pisici, vulpi etc., contact cu produse provenite de la animale suspecte). Diagnosticul de certitudine: izolarea virusului rabic din salivă, bioptate, alte secreţii biologice, identificarea antigenelor virale prin tehnica anticorpilor fluorescenţi, PCR, evidenţierea corpusculilor Babeș-Negri (post-mortem), inoculare.
Se constată că există un potențial de infectare de rabie crescut în următoarele situații: mușcături profunde și intense, mușcături multiple, mușcături localizate la cap, gât, pulpa degetelor, genitale, mușcături produse de animale sălbatice, mușcături produse de animale domestice nevaccinate, mușcături produse de animale care decedează sau dispar ulterior, neefectuarea toaletei plăgii.
Care sunt metodele de tratament și profilaxie antirabică, în caz că acestea există?
Nu există tratament medicamentos etiologic al rabiei, tratamentul fiind unul simptomatic şi patogenic: sedative (diazepam, barbiturate), reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică, respiraţie asistată, asigurarea aportului energetic. Odată ce boala se instalează, pacientul nu mai poate fi salvat. Seroprofilaxia și vaccinarea sunt utile dacă sunt aplicate înainte de apariția primelor simptome ale turbării. Rabia este, de fapt, o encefalită care duce la deces.
Profilaxia post-expunere faţă de animalul muşcător include: supravegherea comportamentului animalului timp de 10-14 zile, şi faţă de plagă, aplicare imediată – spălarea minuţioasă cu apă şi săpun sau soluţie de detergent, apoi cu alcool, evitarea sau amânarea suturării plăgii, profilaxia antitetanică, la necesitate antibiotice. Cea mai eficientă metodă de prevenire a rabiei este imunizarea pasivă cu imunoglobulină specifică antirabică umană (20UI/kg) în primele 12 – 72 ore după muşcătură.
Imunizarea activă se face cu vaccin antirabic, administrat i. m. imediat după mușcătură (prima doză concomitent cu doza de imunoglobulină antirabică, dar în alt loc (în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28). Vaccinarea se aplică şi copiilor şi gravidelor. După imunizarea cu vaccin antirabic anticorpii specifici apar după a 7-a zi, dozele optime protectoare crescând după a 14-a zi. Riscul rabiei este în funcţie de: riscul regional, sănătatea animalului cunoscut, supravegheat 10-14 zile (a decedat sau a fost omorât), locul plăgii, animalul necunoscut sau sălbatic.
de Inga Pasecinic
