Centrul Internaţional de Conferinţe din Sinaia a găzduit, în octombrie, cel de-al VI-lea Congres Național de Psihiatrie. Timp de patru zile, în cele trei săli au avut loc zeci de sesiuni, simpozioane, workshop-uri, cursuri, transmisiuni duplex cu reuniuni de profil. Peste 600 de specialişti, dintre care 80 de conferenţiari de prestigiu din ţară şi din străinătate, au luat parte la cea mai mare manifestare ştiinţifică din România din domeniul psihiatriei şi sănătăţii mintale. Evenimentul, prezidat de prof. dr. Cătălina Tudose, preşedintele Asociaţiei Române de Psihiatrie şi Psihoterapie (ARPP), a marcat şi o premieră: participarea la lucrări a reprezentanților asociațiilor de pacienți.
Nevoia de reforme legislative și instituționale
Cu o Lege a Sănătăţii Mintale din 2002 (actualizată ulterior, dar cu norme de aplicare publicate abia anul trecut) şi Centre de Sănătate Mintală înfiinţate în baza unui ordin din 2006, deci înaintea intrării României în Uniunea Europeană, cu strategii naţionale şi ratificări de convenţii internaţionale care rămân adesea doar pe hârtie, nici nu este de mirare că reformele legislative şi instituţionale îi preocupă tot mai acut şi profund pe specialiştii în psihiatrie din România. Ei au discutat pe această temă de-a lungul anului în asociaţiile profesionale şi în mediile în care lucrează, dar mai ales în cadrul acestui eveniment.
Congresul a fost deschis de reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în România, dr. Miljana Grbic, care le-a prezentat participanţilor articolele cele mai importante din Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată în 2006 şi deschisă spre semnare în 2007, „primul nou-tratat internaţional pentru drepturile omului din noul mileniu”. Convenţia, a spus reprezentanta OMS, aduce o schimbare de paradigmă în ce priveşte percepţiile, atitudinile şi abordarea faţă de persoanele cu dizabilităţi, făcând trecerea, în cazul acestora, de la obiecte ale milei la subiecţi cu drepturi, de la paternalism la autonomie, de la povară pentru societate la membri activi cu contribuţie la comunităţile în care trăiesc.
Deşi ratificată de şapte ani de România, noua convenţie ONU este pusă lent în aplicare, fapt recunoscut, tot în deschiderea congresului, şi de Gheorghe Păun, consilier al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi. „Discutăm de persoanele cu dizabilităţi, dar, încă, ştiţi că se eliberează certificate de încadrare în grad de handicap şi se dau decizii de invaliditate. Şi va trebui ca, într-un fel, termenii aceştia să fie reglementaţi, şi asta ţinând cont şi de Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. După cum ştiţi, Convenţia a fost aprobată din 2010, dar, ca în România şi în toate domeniile, nu numai în dizabilitate, în sănătate şi oriunde, de obicei se aprobă şi după aceea foarte greu se pune în aplicare, ca şi legea sănătăţii mintale (…)”, a spus Gheorghe Păun.
El a dat însă şi o veste bună persoanelor cu dizabilităţi: „Din perspectiva Convenţiei, ceea ce este important, discutăm în primul rând de felul în care aceste persoane intră în sistem, şi aici vorbim de evaluarea persoanelor. Ceea ce se doreşte este să existe o evaluare unitară, centrată pe persoană, pe nevoile ei, şi în funcţie de asta să se vină cu servicii. (…) Sperăm că în următoarele două luni, aşa este programul, va exista o hotărâre de guvern cu noile criterii privind evaluarea persoanelor cu dizabilităţi, vor fi nişte criterii armonizate, inclusiv pe ce înseamnă persoanele actuale încadrate în grad de invaliditate şi cele în grad de handicap, iar în perspectivă imediată, inclusiv o unificare a sistemelor de evaluare (…).”
Psihiatria și justiția – relație complicată
„O relaţie complicată, marcată de absența unor servicii specializate în psihiatrie legală din cadrul spitalelor de psihiatrie, cărora li se solicită examinare de urgență și în condiții speciale în vederea expertizării medico-legale, a atras atenţia prof. dr. Cătălina Tudose.
În acest context, preşedintele ARPP a atenţionat asupra unei probleme resimţite mai ales de medicii din spitale, şi anume „inexistenţa unor servicii de asistenţă juridică destinate medicilor şi pacienţilor, nu instituţiei ca atare”. „Practic, suntem singuri în rezolvarea acestor probleme”, a susţinut prof. dr. Cătălina Tudose.
Acelaşi lucru l-a semnalat şi directoarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, dr. Ileana Botezat-Antonescu, care a arătat, în intervenţia de la Sinaia, că membrii personalului medical se simt „uneori în nesiguranţă şi solicită modificări ale legii care să le confere o mai mare certitudine psihologică şi juridică”. Este vorba de Legea sănătăţii mintale nr. 487, din iulie 2002, şi de Normele de aplicare a respectivului act, din aprilie 2016. „Vreau să vă subliniez că este extrem de dificil ca noi singuri, psihiatrii, să putem concepe şi să putem scrie nişte articole care să devină lege. De aceea, este indispensabilă colaborarea cu Ministerul Justiţiei, cel puţin, şi cu alte instituţii care sunt implicate în apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. (…) Ştiu că lucrul e deosebit de dificil de realizat, dar mă bucur de sprijinul pe care l-am primit din partea generaţiei mai tinere de psihiatri şi îmi pun toată nădejdea în ei, bineînţeles noi fiindu-le alături”, a spus dr. Ileana Botezat-Antonescu. Printre articolele ce ridică probleme, aceasta le-a amintit pe cele legate de consimţământ şi capacitate psihică, de reprezentantul convenţional sau de internarea nevoluntară.
Propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei au venit de la spitale de psihiatrie din întreaga ţară şi au fost sintetizate de un grup al ARPP pentru Legislaţie şi Drepturile Pacienţilor (ARPP-LDP). Acesta funcţionează pe bază de voluntariat şi este format din 18 membri, medici psihiatri şi un psiholog. După cum a precizat dr. Iolanda Dumitrescu, managerul Spitalului de Psihiatrie „Eftimie Diamandescu” Bălăceanca, Legea Sănătăţii Mintale nr. 487 din 2002, republicată în 2012, are 72 de articole, 8 capitole, iar în legătură cu 35 de articole din 4 capitole, grupul ARPP-LDP, înfiinţat în 2016, a făcut propuneri de modificare, completare sau clarificare, intenţia fiind de a colabora în continuare cu ministerele Muncii şi Protecţiei Sociale, Justiţiei, de Interne, dar şi cu specialişti şi organizaţii cu expertiză în domeniu. „În urma consultării dumneavoastră, a organizaţiilor şi asociaţiilor profesionale şi a experţilor în domeniu, încercăm să formulăm nişte propuneri de modificare a legislaţiei din domeniul psihiatriei astfel încât în final să fie nişte riscuri cât mai mici pentru profesie şi respectarea drepturilor pacienţilor într-o măsură cât mai mare, ţinând cont şi de Convenţia pentru persoanele cu dizabilităţi, despre care a vorbit dr. Grbic anterior, care este noua direcţie în care ar trebui să mergem ca asociaţie profesională, recomandată de OMS, iar România a aderat la ea de ceva vreme, din păcate foarte puţin implementată până la momentul de faţă”, a spus dr. Iolanda Dumitrescu.
La acelaşi subiect s-a referit punctual şi dr. Dan Roşca, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din Capitală, cu aproape 20 de ani de experiență medico-legală la INML, care a spus că, în opinia sa, „din păcate, Legea 487 are destule vicii de construcţie care o fac să nu fie o lege bună. Ce ar însemna o lege bună? O lege care să aibă o terminologie foarte clară, foarte precis definită, o lege cu o coerenţă internă, asta înseamnă ca ea să nu se contrazică de la un articol la altul. O lege bună înseamnă să aibă şi o coerenţă externă cu alte sisteme legislative din ţara respectivă, dar şi din alte ţări. Dar o lege care are toate acestea nu este bună dacă nu poate fi aplicată”, a arătat dr. Roşca.
O altă reformă stringentă, cea a centrelor de sănătate mintală
Centrele de Sănătate Mintală (CSM) au fost create prin Ordinul nr. 375 din 10 aprilie 2006, nu au personalitate juridică și buget propriu, sunt finanţate de la bugetul de stat. Specialiştii prezenţi la congresul de la Sinaia au prezentat studii interne ce arată că CSM-urile din întreaga ţară sunt subdotate cu personal atât la nivelul organigramei, cât şi al gradului de ocupare şi nu există o comunicare formală (proceduri – protocoale) cu secţiile de spital, cu serviciile de asistenţă socială, cu inspectoratele şcolare.
Dr. Alexandru Paziuc, preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România, a arătat că CSM poate şi trebuie să joace un rol important în implementarea reformei în sănătate mintală. „Trebuie să ne raliem psihiatriei europene şi a secolului 21, în care CSM trebuie să fie pivotul procesului de recuperare și reabilitare. Să fie centrul care trimite către spital acele situaţii ce nu pot fi rezolvate la nivel de CSM, care să se integreze în comunitate, să facă prevenţie şi, în acelaşi timp, să preia din spital acele cazuri pe care să le ajute să se integreze, să se reabiliteze psihosocial”, a spus acesta.
El a apreciat că reabilitarea psiho-socială reprezintă, practic, o încununare a eforturilor medicilor psihiatri de a readuce individul la o viaţă normală. „Dacă un chirurg se laudă cu un transplant sau cu scoaterea unui organ şi rezolvarea unei situaţii, noi ar trebui să ne lăudăm cu reintegrarea socială a pacientului nostru”, a arătat dr. Alexandru Paziuc, care a accentuat necesitatea colaborării cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Un congres național devenit… internațional
Sutelor de specialişti români li s-au alăturat, la cea de-a VI-a ediţie a Congresului Naţional de Psihiatrie, profesori de prestigiu din Germania, Olanda, Israel, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Marea Britanie, Danemarca.
Congresul s-a remarcat prin desfășurarea zilnică de cursuri cu tematici foarte variate, precum neuroștiințe, suicidologie, psihoterapie psihanalitică și sistemică familială, psihiatrie legală, ADHD la adult. Unul dintre cursuri, cu tema „Provocări și dileme în consimțământ și capacitate”, a fost susținut și cu aprobarea de către reprezentanții Comitetului de Educație al Asociației Europene de Psihiatrie.
De asemenea, printr-o abordare inovativă, a fost transmisă în direct la Sinaia sesiunea „Cum putem schimba cursul schizofreniei”, susţinută de prof. Robin Emsley (Africa de Sud), la Central European Schizophrenia Meeting, manifestare desfăşurată la Varşovia, iar din sala nr. 1 a congresului a preluat legătura prof. Jose Manuel Olivares (Spania), care a vorbit despre tratamentul continuu prin noi abordări terapeutice în schizofrenie.
Copiii și vârstnicii – în centrul multor dezbateri
„Tulburarea de spectru autist – tulburarea de personalitate schizoidă, schizotipală – schizofrenia: o ipoteză genetică comună”, „Evoluția la vârstă adultă a pacienților cu ADHD”, „Aspecte clinice ale tulburărilor de adaptare școlară/dificultăți școlare în tulburările psihice la copil și adolescent”, „Intervenția psihologului clinician în provocările integrării școlare”, „Aspecte ale intervenției în tulburările de învățare” au fost doar câteva dintre problemele discutate, timp de patru zile, de psihiatri şi psihologi.
Nici bătrânii nu au fost uitaţi: simpozionul „Problemele de sănătate mintală ale vârstnicilor: care sunt nevoile percepute, cine poartă povara și ce trebuie schimbat la nivelul serviciilor” a încheiat congresul de la Sinaia. Un alt element important al manifestării a fost reprezentat de cursurile adresate tinerilor specialişti.
Conform anunţului făcut la finalul lucrărilor de preşedintele ARPP, prof. dr. Cătălina Tudose, ediţia de anul viitor va avea loc la Timişoara, cel mai probabil în luna mai. Congresul Naţional de Psihiatrie 2017 a fost organizat de Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie – ARPP. Aceasta este asociaţia profesională naţională a psihiatrilor din România care are ca obiect dezvoltarea şi perfecţionarea tuturor activităţilor de bază din domeniul psihiatriei şi sănătăţii mintale în România. 7
Prof. dr. Cătălina Tudose – preşedinte ARPP
„Prezentarea mea, care ştiu că este critică, vine însă ca un apel către comunitatea psihiatrilor, membri ARPP, nemembri ARPP, membri ai altor organizaţii, să reușim să cădem într-un fel de acord asupra unor puncte generale de vedere. Pentru că în multe domenii sunt contradicţii, teorii concurente (…). Nu trebuie să uităm că ne confruntăm cu resurse limitate, cu alte specialităţi care ştiu foarte bine sau au ştiut de mult să-şi stabilească priorităţile. (…) Sigur că există şi foarte multă inerţie şi dezamăgire, pentru că mulţi dintre noi consideră că nu are rost, că nimic nu poate fi schimbat (…) Cred că ar fi posibil să ne construim puncte de vedere sau să propunem alternative și să acceptăm ceea ce majoritatea dintre noi consideră (…) Cred că ne confruntăm cu probleme speciale în psihiatrie și trebuie să ne stabilim o identitate. La conferința de presă, un tânăr ziarist m-a întrebat: ‹‹Aveţi o prezentare la congres: Identitatea psihiatriei româneşti. Şi care e ?›› Tocmai asta e, că nu știu”.
Ştefan Bandol – preşedinte Asociaţia ARIPI, asociaţia beneficiarilor de servicii de sănătate mintală
„Aş dori să remarc o noutate la acest Congres Naţional de Psihiatrie, care nu mai este exclusiv pentru psihiatri, ci adună, pentru prima oară, pe lângă psihiatri, și psihologi, asistenţi sociali, şi, ca o noutate, pe mine, ca reprezentant al pacienţilor şi foştilor pacienţi ai serviciilor de sănătate mintală. (…) Ceea ce vedem acum printre categoriile de participanţi este un bun început pentru reforma în sănătate mintală, care este o eternă reformă la noi. Și se discută de reformă de vreo 15-18 ani. Din păcate, din ea lipsesc autorităţile, factorii decizionali”.
Dr. Ileana Botezat-Antonescu – director, Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog
„Nimic nu este static şi e în puterea noastră să încercăm să schimbăm ceva, şi ştim din experienţele trecute că nu ne putem aştepta la schimbări majore. Cu toţii, (…) cei care suntem implicaţi de mult în această reformă a sistemului de sănătate mintală ştim că paşii mici sunt cei care ne pot aduce bucurii mari”.
de Vlad Aristide Prodan
