Politici de Sanatate

Programul naţional împotriva bolilor de rinichi, cu implicarea medicilor de familie

21 martie
16:18 2016
Programul naţional împotriva bolilor de rinichi, cu implicarea medicilor de familie

Bolile cronice de rinchi afectează peste 1,3 milioane de români. Despre cum pot fi prevenite aceste boli, ce măsuri trebuie să luăm, ca indivizi, şi ce programe de prevenţie trebuie să implementeze autorităţile române am stat de vorbă cu prof. dr. Mircea N. Penescu, manager, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”.

Anul acesta, Ziua Mondială a Rinichiului va pune accent pe sănătatea copiilor. Cum ar putea fi prevenite îmbolnăvirile celor mici?

Copiii reprezintă o categorie specială, în sensul vulnerabilităţii. Aş enumera, între afecţiunile primei copilării, infecţiile urinare repetare, la care sunt receptive mai ales fetiţele, afecţiunile acute ale rinichiului şi patologia malformativă, care este destul de frecventă şi care poate genera anumite suferinţe. Un regim de viaţă corect, o igienă corporală perfectă, o nutriţie echilibrată, un aport de lichide suficient şi o atitudine proactivă de depistare în sensul unor controale periodice, în sensul examinării, cu o oarecare periodicitate şi cu o mare concentrare din partea medicului pediatru, a tuturor acestor copii ar permite să se sesizeze anumite suferinţe clinice care atrag după sine indicaţia de investigaţii – fie de screening, fie investigaţii mai amănunţite.

România se confruntă cu un deficit de medici nefrologi, în condiţiile în care prevalenţa bolilor de rinichi este într-o creştere alarmantă…

Nefrologia, una dintre specialităţile medicale care s-au desprins nu de mult timp din trunchiul mare al medicinei interne, se ocupă de patologia medicală, nechirurgicală a aparatului reno-urinar. Nu au apucat să crească suficiente ramuri de medici nefrologi care să acopere tot. În anii post-Revoluţie, dezvoltarea nefrologiei a fost explozivă, cel puţin pe terapiile de substituţie a funcţiei renale. Înainte de Revoluţie, în România existau opt centre de hemodializă, acum sunt circa 150. Fiecare centru are nevoie de doctori, de cadre medicale medii specializate în această procedură. Este firesc că nu avem suficienţi medici care să satisfacă nevoile. Există apoi spitalele cu secţii de nefrologie. „Carol Davila” este singurul spital de nefrologie din România, are un concept unitar şi îşi propune să asigure, din punct de vedere medico-chirurgical, asistenţa medicală necesară aparatului reno-urinar.

În acest context, cât de indicat este un program de prevenţie primară?

Această parte spectaculoasă a afecţiunilor reno-urinare, a bolii renale cronice – hemodializa sau dializa peritoneală – nu reprezintă decât vârful piramidei. Dar piramida are o bază largă, unde se găsesc tot felul de factori de risc care se acumulează şi se potenţează reciproc. Apoi există o serie de afecţiuni discrete care, de obicei, scapă atenţiei medicilor, urmează bolile reno-urinare constituite care, în general, ajung la control la medici, dar este esenţial să şi intre într-un program riguros de monitorizare şi controale. Încet-încet, piramida se îngustează pentru că se pierd foarte multe vieţi, nu neapărat prin boala renală de fond, ci prin complicaţiile cardiovasculare sau de altă natură ale acestei boli. În sfârşit, supravieţuiesc o mică parte din cei care au pornit din baza piramidei şi ajung la aceste terapii spectaculoase care într-adevăr au salvat mii de vieţi.

Dacă e să facem un program naţional care să vizeze toate aceste aspecte, este o atitudine justificată şi nu se poate lucra decât prin pionii în teritoriu ai medicinei clinice, adică medicii de familie, printr-un gest limitat de implicare. Este suficient un stick în care să controleze un sumar de urină, o tensiune arterială luată corect, obligatoriu periodic, iar acolo unde există cea mai mică suspiciune, mergem mai departe spre un diagnostic şi spre secţiile de specialitate.

Aproximativ 1,3 milioane de români suferă de boală cronică de rinichi. Cum putem reduce aceste  cifre?

Boala renală cronică este o boală cu mare incidenţă, la ora actuală se consideră că afectează cam 5-10% din populaţie la nivel mondial. E drept că introducem în categoria aceasta, de boală renală cronică, toate afecţiunile care ne fac să nu atingem parametrii optimi de funcţie renală. Chiar îmbătrânirea este o cauză a scăderii performanţei funcţionale renale.

Boala renală cronică parcurge cinci stadii. Dintre toţi cei care pleacă în cursă, numai o mică proporție reprezintă boli renale proprii, boli ale rinichiului. Restul până la 40% vin dinspre diabet, 20% vin dinspre hipertensiunea arterială, o parte vin dinspre ateroscleroză, generând nefroscleroza. Este vorba despre cauze extrarenale care constituie, în final, boala renală cronică. Extensia în populaţie este imensă, pentru că bazinul acesta de alte boli care generează afectarea rinichiului este nesecat. Ar trebui programe care să prevină aceste boli.

În ce stadiu se află programul naţional pentru boala cronică de rinichi?

Program naţional de prevenţie înseamnă, de fapt, îndeplinirea corectă a atribuţiilor cadrelor medicale din teritoriu şi părerea mea e că există cadru legislativ care să permită acest lucru. Este foarte important să privim lucrurile dintr-o perspectivă profilactică, pentru simplul motiv că astfel poţi scuti omul de o suferinţă şi poţi scăpa de efortul şi de costurile unui act medical dificil.

Metodele de screening gratuite sunt examenul de urină, examenul sumar de urină printr-un simplu stick, examenul clinic care face parte din screening şi, apoi, dreptul legiferat al fiecărei categorii de pacienţi de a face analize o dată pe an sau la doi ani. Din spitalul nostru şi la nivelul Societăţii Române de Nefrologie a pornit iniţiativa acestui program naţional, în colaborare cu medicii de familie, în care să se facă un minim de investigaţii, respectiv examenul sumar de urină, tensiunea arterială, uree, creatinină, acid uric şi, eventual, o hemogramă. Nu poate să scape o maladie renală serioasă dacă se fac aceste investigaţii.

România este în urma multor ţări europene în ceea ce priveşte accesul la medicamente de ultimă generaţie. Cum pot beneficia de aceste terapii românii cu boli cronice de rinichi?

Progresul în domeniul industriei medicamentelor este incredibil. Nenorocirea e că medicamentele costă foarte mult. Justificat, de altfel. Din păcate, medicina este o specialitate extrem de scumpă din punctul de vedere al terapiei, toate costă. Medicamente există, dar sunt indisponibile din cauza preţului foarte mare.

Însă statul, prin Ministerul Sănătăţii şi prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a reuşit să asigure, celor care au nevoie, tratamentul prin hemodializă sau dializă peritoneală. Sunt un pionier al hemodializei şi sunt în acest spital profilat pe nefrologie din 1977. Pot să vă spun cu certitudine că în ultimii ani nu a mai murit nici un singur om din lipsă de acces la hemodializă, iar situaţia este aceeaşi la nivelul ţării. Este acces la tehnologie de vârf, centrele sunt toate la tehnologie top Vest, iar medicamentele specifice dializei sunt acordate gratuit.

„Carol Davila” este singurul spital de nefrologie din România care îşi  propune să asigure, din punct de vedere  medicochirurgical, asistenţa medicală  necesară aparatului reno-urinar. 

Prin profilaxie poţi scuti omul de o suferinţă şi poţi scăpa de efortul şi de  costurile unui act medical dificil 

Sunt un pionier al hemodializei şi sunt în acest spital profilat pe nefrologie din 1977. Pot să vă spun cu certitudine că în ultimii ani nu a mai murit nici un singur om din lipsă de acces la hemodializă, iar situaţia este aceeaşi la nivelul ţării.

Valentina Grigore

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: