România a cheltuit, ca pondere din PIB, 5,6% pentru sănătate, al doilea cel mai mic procent dintre statele membre UE, iar cheltuiala per capita este cea mai mică din UE. De asemenea, România cheltuie mult sub media europeană la toate categoriile (prevenție, îngrijiri pe termen lung, îngrijiri în ambulatoriu, medicamente și produse medicale), ceea ce înseamnă că acestea sunt în continuare subfinanțate. Aceasta pare să fie în continuare o problemă majoră cu care se confruntă sistemul public sanitar românesc. O întrebare care se ridică în acest context - investiții în sistemul de sănătate -  este cea referitoare la priorități: infrastructură sau activitatea de cercetare dezvoltare?

„Referitor la planul de reziliență, este un moment istoric - posibilitatea ca în sistemul sanitar să intre dintr-o dată peste 3 miliarde de euro ar trebui privită cu mai multă atenție. Personal, eu sunt nemulțumit de faptul că acest proces a fost lipsit de transparență, au lipsit dezbaterile, inclusiv în Paralament, nu mai spun de dezbaterile publice pe această temă. Planul de reziliență, care este un pic confuz pentru că termenul de reziliență nu a fost niciodată lămurit, s-a centrat pe lucruri care ar trebui realizate din alte surse, adică pe construcția de spitale. Mi se pare o greșeală, pentru că acest plan de reziliență, din câte am înțeles eu, ar trebui să ducă România nu înapoi la îmbunătățirea situației care era înainte de pandemie, ci să facem un salt calitativ înainte și aceasta nu se face construind spitale, se face foarte simplu prin alocarea de bani consistenți în cercetare, dezvoltare, producție competitivă care să nu ne mai prindă o astfel de situație fără măsti, fără combinezoane, fără medicamente, fără paturi de ATI și fără vaccin. În opinia mea, din câte am înțeles, Planul de reziliență ar fi trebuit să se axeze pe saltul înainte, iar saltul înainte este un salt tehnologic, în mod evident, și ține de cercetare, dezvoltare, nu de construcția de autostrăzi. Sunt alte programe care susțin construcția de autostrăzi, de spitale, infrastructură. Din păcate, îmi este teamă că acești bani se vor cheltui și la sfârșit, peste zece ani, când vor trebui dați înapoi, pentru că jumătate sunt pe datorie, vom constata ca și în cazul altor programe europene, că nu va rămâne mare lucru,” a declarat prof. dr. Virgil Păunescu, Coordonator Oncogen-Timişoara, vicepreşedinte Academia de Ştiinţe Medicale  în cadrul conferinței online Sistemul sanitar românesc. Probleme. Performanţe. Perspective, organizat de Academia de Științe Medicale.

Bogdan Guță