Politici de Sanatate

Prevenția și paliația, prioritare pentru realizarea planului național împotriva cancerului

21 martie
17:01 2016
Prevenția și paliația, prioritare pentru realizarea planului național împotriva cancerului

Potrivit reprezentanților OMS, implementarea unui plan național împotriva cancerului conduce la reducerea numărului de cazuri noi de cancer, precum și la reducerea mortalității prin cancer. România nu are, deocamdată, un astfel de plan, deși anual în țara noastră sunt depistate aproximativ 80.000 de cazuri noi de cancer, în timp ce numărul deceselor înregistrate în fiecare an este de aproape 30.000. Primul pas pentru realizarea acestui plan ar fi crearea unui program național de îngrijiri paliative.

Interviu cu șef lucrări dr. Laurențiu Simion, șef secție Chirurgie I, purtător de cuvânt al Institutului Oncologic „Prof. Dr. Alexandru  Trestioreanu” București (IOB)

De ce încă nu avem un plan național împotriva cancerului?

Evaluările OMS se fac la nivel global, fără a ține cont de condițiile particulare din anumite țări. Evident că reforma sistemului sanitar românesc nu a putut să rezolve dintr-odată toate necesitățile, pentru că a trebuit ca resursele disponibile să fie direcționate cu prioritate către anumite segmente. Cred că este mai important faptul că, în sfârșit, vom avea un plan național împotriva cancerului, decât răspunsul la întrebarea „de ce nu l-am avut până acum?”.

Acest plan ar trebui să cuprindă toate segmentele din oncologie – prevenție, depistare, investigații, tratamente medicamentoase și chirurgicale, paliație, monitorizare. Care dintre aceste segmente reprezintă în prezent cea mai mare provocare pentru sistemul sanitar românesc?

Adevărata provocare o reprezintă segmentele pentru care s-a făcut cel mai puțin până acum, și anume prevenția și paliația. Dacă în ceea ce privește prevenția și depistarea precoce sunt proiecte în curs de derulare măcar pentru anumite localizări ale bolii neoplazice, în ceea ce privește îngrijirile paliative încă nu avem un program național, deși numărul pacienților cu neoplazii în stadii incurabile este în continuă creștere.

În opinia dvs., care ar fi primul pas care trebuie urgent făcut pentru implementarea acestui Plan național împotriva cancerului?

Odată elaborat, planul național împotriva cancerului nu poate fi funcțional fără a se adresa tuturor segmentelor din oncologie enumerate mai sus, astfel că într-o primă etapă ar trebui creat programul național de îngrijiri paliative.

Care sunt principalele trei provocări ale chirurgiei oncologice din țara noastră, în acest moment?

Tehnicile chirurgicale adresate patologiei oncologice sunt bine codificate de mulți ani, progresele tehnologice realizate în ultimele decenii au adus doar noi modalități, mai puțin agresive și cu recuperare mai rapidă, prin care să se realizeze în principiu aceleași deziderate terapeutice. Chirurgia laparoscopică, endoscopică și cea robotică aduc rezultate mai bune numai dacă diagnosticul oncologic este stabilit cât mai precoce. Altfel, în stadiile avansate, opțiunile de tratament chirurgical sunt limitate.

Am înțeles că anumiți medici chirurgi oncologi români operează într-o săptămână cât alți medici din alte țări într-o lună. Credeți că afirmația este exagerată sau în-
tr-adevăr noi avem mult mai multe cazuri cu indicație chirurgicală?

Dacă studiem statisticile privind incidența cancerului, vom vedea că România nu iese în evidență cu un număr mult mai mare de pacienți, față de alte țări, astfel că afirmația pare exagerată. Cât privește numărul de pacienți operați, este dificil să facem comparații între chirurgi, fără a ține cont de complexitatea patologiei abordate.

Cum stau lucrurile la capitolul chirurgie oncologică în IOB? Au pacienții acces la toate tipurile de proceduri?

În Institutul Oncologic București funcționează trei secții de chirurgie oncologică, iar acestea acoperă toată gama de intervenții oncologice aparținând chirurgiei generale, chirurgiei digestive și chirurgiei ginecologice, precum și o secție de chirurgie toracică (oncologică). Pacienții beneficiază de toate tipurile de proceduri chirurgicale, clasice, laparoscopice sau endoscopice.

Câți pacienți sunt tratați anual la IOB? Câte femei și câți bărbați?

În 2015, în IOB au fost tratați în regim de spitalizare continuă 22.665 de pacienți, dintre care 15.487 femei și 7.178 bărbați. În același an, în regim de spitalizare de zi au primit servicii medicale 58.292 de pacienți, 43.201 femei și 15.091 bărbați.

Care sunt principalele obiective din acest an ale Institutului Oncologic București?

Dintre prioritățile stabilite pentru acest an în IOB aș dori să subliniez, pe de o parte, crearea compartimentelor de îngrijiri paliative și de chirurgie plastică oncologică, iar pe de altă parte finalizarea proiectului RO 19.11 „Îmbunătățirea serviciilor acordate în domeniul hematologiei și oncologiei pediatrice în România, prin achiziția de bunuri, servicii și lucrări de specialitate”, finanțat prin granturile norvegiene (Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014), proiect care va permite dotarea IOB cu un aparat de imagistică prin rezonanță magnetică, de ultimă generație. De asemenea, în cadrul acestui proiect se va achiziționa câte un aparat pentru imagistică prin rezonanță magnetică pentru partenerii IOB, respectiv Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuță” din Cluj-Napoca și Spitalul de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași. În plus, în cadrul proiectului, peste 250 de cadre medicale vor beneficia de programe de instruire în oncopediatrie. Sper ca la finalizarea proiectului să putem prezenta pe larg rezultatele.

Scurt CV AL Dr. Laurențiu Simion

Este medic primar chirurgie generală la Institutul Oncologic București de aproape șapte ani, iar din noiembrie 2015 conduce secția Chirurgie I a Institutului. În perioada 2007 – 2009, a fost șeful secției Chirurgie generală a Spitalului Clinic „Caritas – Acad. N. Cajal” din București. Deține numeroase atestate și competențe în chirurgia laparoscopică, chirurgia oncologică, managementul serviciilor de sănătate și îngrijirile paliative.

Reforma sistemului sanitar românesc nu a putut să rezolve din-tr-odată toate necesitățile, pentru că a trebuit ca resursele disponibile să fie direcționate cu prioritate către anumite segmente.

Adevărata provocare o reprezintă segmentele pentru care s-a făcut cel mai puțin până  acum, și anume prevenția și paliația.

Încă nu avem un program național de îngrijiri paliative, deși numărul pacienților cu neoplazii în stadii incurabile este în continuă creștere.

Mirabela Viașu

 

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: