Mai sunt încă multe de făcut în ceea ce privește limitarea influenței industriei tutunului asupra politicilor de sănătate publică. Recent a fost publicată cea de-a patra versiune a Indexului global al interferențelor industriei tutunului, un sondaj global privind modul în care guvernele răspund la interferențele industriei tutunului în politicile naționale și își protejează politicile de sănătate publică de interesele comerciale. Evaluând interferența globală a industriei tutunului prin acordarea unui punctaj de la 0 la 100, unde cifrele mai mici indică o interferență mai mică, țările UE incluse în acest indice sunt România (80), Italia (75), Bulgaria (73), Germania (70), Republica Cehă (68), Polonia (62), Suedia (61), Spania (56), Norvegia (43), Țările de Jos (32) și Franța (32).

Acest raport se bazează pe informații publice disponibile cu privire la interferențele industriei tutunului în țările respective și pe răspunsurile guvernelor respective la aceste interferențe. Țările sunt clasificate în funcție de punctajul total oferit de grupurile societății civile. Industria tutunului și-a intensificat intervenția în politica de sănătate publică. În temeiul Convenției-cadru a OMS pentru controlul tutunului (FCTC), guvernele sunt obligate să își protejeze politicile de sănătate prin intermediul articolului 5.3 și al orientărilor de punere în aplicare a acesteia, care prevăd măsuri pe care guvernele le pot lua pentru a proteja politicile de sănătate publică de interesele comerciale și de alte interese ale industriei tutunului (IT) și ale celor care îi susțin interesele. IT și aliații săi au folosit o serie de tactici pentru a depăși și submina măsurile de protecție pe care guvernele le-au pus deja în aplicare, împiedicând și descurajând în același timp adoptarea altor eforturi. Multe guverne au fost influențate de TI în principal pentru că nu au reușit să acționeze coerent atunci când au avut de-a face cu industria și cu tacticile sale. Tacticile care au funcționat bine pentru industrie în trecut, cum ar fi contribuțiile de responsabilitate socială corporativă (CSR) la nevoile sociale pentru a avea acces la înalți funcționari, blocarea restricțiilor și obținerea de taxe mai mici pentru noile produse din tutun pe care le prezenta ca fiind mai puțin nocive și fără fum și convingerea departamentelor care nu se ocupă de sănătate să facă ceea ce îi cere, au fost repetate în absența unor măsuri preventive.

Principalele constatări

• Patru guverne au făcut progrese în protejarea politicilor lor de interferențele industriei tutunului. Botswana a inclus recomandările din Orientările articolului 5.3 în legea sa privind controlul tutunului în 2021. Bosnia, Burkina Faso și Coasta de Fildeș au elaborat proiecte de decrete pentru a proteja politicile de sănătate de interferența industriei, care așteaptă să fie aprobate.
• Departamentele de finanțe, comerț și investiții au continuat să fie vizate de industrie pentru a-și apăra interesele. Departamentele care nu se ocupă de sănătate, în special departamentele de finanțe, comerț și vamă, au fost convinse de afirmațiile exagerate ale industriei cu privire la contribuțiile sale la economie și au crezut în povestea industriei conform căreia comerțul ilicit cu tutun se va agrava dacă se măresc taxele.
• Tot mai multe țări s-au deteriorat și au fost supuse intervenției industriei. Douăzeci și nouă de țări au înregistrat îmbunătățiri și 43 de țări au înregistrat o deteriorare, în timp ce opt țări au avut scoruri neschimbate în cadrul indicelui.
• Multe guverne au acceptat în continuare ajutoare de CSR din partea industriei tutunului. Probleme globale, cum ar fi impactul continuu al COVID-19, dezastrele naturale și nevoia tot mai mare de protecție a mediului au determinat guvernele să accepte în continuare binefacerile industriei și s-au supus unor compromisuri în ceea ce privește politicile.
• Guvernele au colaborat la campaniile de mediu sponsorizate de industrie. În cel puțin 15 țări, printre care Brazilia, Columbia, Costa Rica, Coreea, Malaezia, Suedia, Elveția și Uruguay, au fost înregistrate aprobări guvernamentale și ale instituțiilor publice pentru acțiuni de curățare a deșeurilor de mucuri de țigară conduse de industrie.
• Ambasadele a cinci țări au susținut sau promovat industria tutunului. Misiunile diplomatice din cinci țări, China, Germania, Italia, Japonia și Regatul Unit, au fost convinse să promoveze industria tutunului în alte țări.
• Transparența și responsabilitatea au rămas o problemă. Cele mai multe dintre țări nu dispun de norme privind dezvăluirea întâlnirilor cu industria tutunului, de un registru al lobbyiștilor, inclusiv al celor din industria tutunului, sau de politici care să impună IT să dezvăluie informații privind marketingul și lobby-ul.
• Cinci țări au raportat că industria tutunului a sabotat eforturile de a adopta o legislație cuprinzătoare conformă cu FCTC a OMS. În ultimii ani, în Bolivia, Guatemala, Jamaica, Jamaica, Tanzania și Zambia a fost amânată adoptarea unei legislații globale privind controlul tutunului.
• Cinci țări care au rămas neparți la FCTC a OMS s-au confruntat cu niveluri ridicate de interferență. Argentina, Republica Dominicană, Indonezia, Elveția și Statele Unite ale Americii nu au înregistrat niciun progres pentru a deveni părți și s-au confruntat cu niveluri ridicate de lobby sau interferențe care au subminat controlul tutunului. Aceste guverne, care au măsuri de control al tutunului care nu se plâng de FCTC, au permis industriei să se amestece în elaborarea politicilor, au continuat să ofere stimulente industriei tutunului sau au aprobat activitățile industriei.
• Existau puține informații disponibile în mod public cu privire la programele țărilor pentru a crește în mod constant gradul de conștientizare a articolului 5.3. Puține țări cuprinse în acest index au găsit rapoarte disponibile în mod public cu privire la programele de sensibilizare în cadrul departamentelor guvernamentale cu privire la tacticile și politicile industriei tutunului legate de articolul 5.3.

Recomandări

Guvernele pot și trebuie să oprească interferența TI. Cu cât acționează mai repede pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în cadrul FCTC al OMS, cu atât mai bine își pot proteja și promova politicile de control al tutunului. Articolul 5.3 din liniile directoare solicită guvernelor să limiteze interacțiunile cu industria doar atunci când este strict necesar și să fie transparente.

Bogdan G.