„Fără istorie, cum vom gândi politicile de sănătate ale secolului XXI?”

(Rosemary A. Stevens)

Istoricii, prin capacitatea de segmentare și analiză a problemelor, în mod cuprinzător și fără patimă, de-a lungul timpului, pot oferi un tip de analiză unică, neegalată de nicio altă disciplină.

2006 a fost anul în care mesajul istoriei politicilor de sănătate a fost adus în politică.

La 26 iulie 2006, Tony Blair, prim-ministru al Marii Britanii, vorbind despre căile de îmbunătățire a sănătății publice prin promovarea unui stil de viață sănătos, și-a bazat discursul său pe o analiză istorică extinsă a rolului statului în ceea ce privește îmbunătățirea sănătății.

„Avem nevoie de o abordare mai subtilă”, afirma Blair și, de aceea, le-a propus celor prezenți, să privească și înspre trecut, în vremea când politicienii începuseră să-și pună întrebări cu privire la sănătatea publică și la necesitatea identificării de soluții pentru rezolvarea problemelor sanitare.

„Dacă politicile bazate pe dovezi și medicina bazată pe dovezi se află acum în discursul curent, atunci istoria trebuie să fie parte a acestui proces. (…)

Istoricii, ca prescriptori de politici, vor intra în rândurile suspecților de serviciu în elaborarea politicilor.

Istoria, ca analiză, oferă o perspectivă amplă, o bogată interpretare și o înțelegere sofisticată a trecutului. Lipsită de acestea, politica actuală este mai săracă.”

Acest citat îi aparține Virginiei Berridge, profesor de istorie la London School of Hygiene & Tropical Medicine – Department of Social and Environmental Health Research, autoare a articolului „Istoria contează? Rolul istoriei în realizarea politicilor de sănătate”, ce analizează contribuția pe care o poate avea istoria în elaborarea de strategii sanitare.

În volumul „Contemporary History of Medicine and Health”, V. Berrigge semnează capitolul „Istoria contemporană a medicinei și sănătății” și, la finalul acestuia, întrebându-se care e pasul următor al istoriei, răspunde, la final:

„Istoria politicilor și serviciilor de sănătate e necesar să se dezvolte. Studiile locale, regionale și naționale, de investigare a voluntariatului și a grupurilor de presiune din sănătate ar putea fi pe ordinea de zi. Pasul următor va fi despre rolul și influența acestor organizații, la nivel internațional trans-național. (...)

Nu este, cu siguranță, o lipsă de vitalitate în acest domeniu și, trecerea timpului, va aduce abordări proaspete și încadrări diferite. În ceea ce privește utilitatea practică a istoriei, acest domeniu al istoriei medicale și sanitare este cel mai bine poziționat pentru a avea un impact asupra factorilor decizionali.

Utilizarea istoriei nu este încă frecventă și trebuie să fie susținută. Istoricii ce doresc ca munca lor să aibă un impact, vor trebui să fie prudenți și conștienți de frontierele acestor relații. Ei trebuie să nu fie naivi, într-un mod în care să protejeze pur și simplu frecventele preconcepții de astăzi, mai degrabă decât de a le explica.”

Textul prezent inaugurează, pe acest site și în revista Politici de Sănătate, o secțiune dedicată istoriei politicilor de sănătate.

Dorim să discutăm despre utilitatea istoriei în evaluarea și formularea politicilor de sănătate, despre cum poate ajuta perspectiva istorică pe decidenți să evite capcanele abordărilor partizane, învechite sau la modă, precum și modul în care cunoașterea sistemelor anterioare poate oferi alternative atunci când direcțiile politicilor sanitare sunt neclare. Este necesară dezvoltarea comunicării între domenii precum istorie, istoria medicinei, bioetică, drept, sociologie, analiză politică, teorie organizațională, leadership, economie sanitară etc.

Politicile de sănătate sunt oglinda societății, dezordonată și confuză, afirma un autor  american; Grigore T. Popa, în anul 1938, scria, într-un text publicat în revista Însemnări ieșene că

„S-ar putea zice că această vânzolire pe terenul medical este numai o parte din neastâmpărul comun, care arată o stare neînchegată a societăţii noastre”.

Dr. Richard Constantinescu

 Surse:

http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.number10.gov.uk/Page9921

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2448976/

Virginia Berridge, Contemporary History of Medicine and Health, în „The Oxford Handbook of the history of medicine”. Editor: Mark Jackson, Oxford University Press Inc., New York, 2011, pp. 117, 128

History and Health Policy in the United States. Putting the Past Back In. Edited by: Rosemary A. Stevens, Charles E. Rosenberg & Lawton R. Burns, Rutgers University Press, New Brunswick, NJ: Rutgers University Press, 2006

Grigore T. Popa, Reforma unei profesiuni, în „Însemnări ieşene”, an. III, vol. VIII, nr. 11, 1 nov. 1938