Responsabilizarea pacientului are un impact pozitiv atât asupra vieții bolnavilor, cât și la nivel de sisteme de sănătate. Din păcate, expertiza organizațiilor de pacienți nu este recunoscută, mai ales în România. Despre rolul major al organizațiilor de pacienți la nivel european și modul cum acestea pot influența politicile de sănătate ne-a vorbit dl Marco Greco, președinte al Forumului European al Pacienților (European Patients Forum). de Valentina Grigore
Cum ați caracteriza accesul pacienților la îngrijiri de sănătate pe teritoriul Europei?
Accesul la îngrijri de sănătate eficiente și de calitate este una dintre principalele provocări care afectează viețile pacienților europeni. Accesul la îngrijiri este influențat de politicile de austeritate impuse de criza economică, precum tăierile de bugete în sănătate și asigurări de sănătate, taxe și coplăți crescute și reducerea măsurilor de protecție socială.
Sistemele de sănătate se confruntă cu o dilemă imposibilă – aceea de a le oferi pacienților acces echitabil la medicamente inovatoare, dar în același timp să prevină creșteri nepermise ale costurilor. Din păcate, de prea multe ori încearcă să treacă multe dintre aceste costuri în spinarea pacienților. Acest lucru este inacceptabil și contraproductiv, înrăutățind rezultatele în domeniul sănătății și exacerbând inechitățile sociale.
Statele membre ale Uniunii Europene au aderat la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU, care impun obținerea acoperirii universale cu servicii de sănătate până în 2030. Îmbunătățirea accesului este una dintre prioritățile de bază ale Forumului European al Pacienților, de aceea vom lansa, în 2017, o campanie publică de un an, cu focus pe acoperirea universală cu servicii de sănătate. Scopul campaniei este de a crește conștientizarea asupra barierelor cu care se confruntă pacienții în privința accesului la servicii de sănătate și de a contribui la schimbările politice care promovează cooperarea europeană pentru accesul la servicii de sănătate. EPF consideră că abordările viitoare referitoare la preț și decontare vor trebui să fie legate de valoarea adăugată a medicamentelor pentru pacienți. Prețul medicamentelor ar trebui să fie stabilit în funcție de beneficiile pe care acestea le aduc pacienților și societății.
Care sunt principalele provocări cu care se confruntă asociațiile de pacienți din Europa?
Lipsa de resurse (financiare, umane , know-how) este o provocare majoră pentru toate organizațiile de pacienți din Europa. Există, de asemenea, o lipsă de recunoaștere a expertizei organizațiilor de pacienți din partea altor părți interesate. La nivel european, principala provocare rămâne lipsa de interes pentru problemele din sănătate. Prioritățile Comisiei Europene sunt concentrate mai ales în jurul economiei și finanțelor. Sănătatea nu este, în mod clar, o prioritate pentru actuala Comisie, neexistând nicio referire directă la Sănătate în programul de lucru pe 2016.
Care sunt prioritățile Forumului European al Pacienților?
În ultima parte a lui 2016 vom continua să ne focusăm pe cele trei direcții de activitate: responsabilizarea pacientului (Patient Empowerment), accesul pacienților și continuarea programului de consolidare a capacităților pentru a ne asigura că avem organizații de pacienți puternice în întreaga Europă.
În 2017, prioritățile noastre vor merge în direcția integrării perspectivei pacienților în toate politicile relevante legate de sănătate la nivelul UE. Responsabilizarea pacientului atât pe plan individual (managementul bolii), cât și colectiv (la nivel de politici) este, din punctul nostru de vedere, o condiție pentru obținerea echității în sănătate.
Ce putem face pentru a îmbunătăți siguranța pacienților la nivel european?
Siguranța pacientului se află în centrul preocupărilor noastre pentru implementarea de sisteme de sănătate echitabile, centrate pe pacient și se regăsește în toate activitățile pe care le desfășurăm. În opinia noastră, pacienții au un drept legitim de a primi îngrijire sigură. Creșterea accesului la îngrijire fără a asigura siguranța și calitatea serviciilor este inutilă.
EPF recomandă:
- Îndrumare europeană pentru diseminarea de informații importante pentru pacienți legat de siguranța și calitatea îngrijirii, în colaborare cu asociațiile de pacienți;
- Statele membre trebuie să implice organizațiile de pacienți în elaborarea strategiilor și acțiunilor necesare pentru siguranța pacienților;
- Cooperarea în definirea indicatorilor de calitate a îngrijirilor.
Campania EPF pentru responsabilizarea pacienților (Patients Empowerment Campaign) tocmai s-a încheiat. Care sunt rezultatele campaniei?
Obiectivul campaniei a fost de a solicita dezvoltarea unor strategii europene de responsabilizare a pacientului în toate aspectele care țin de sănătate: de la promovarea sănătății și prevenție până la managementul bolii cronice.
Campania a avut un real succes. Părțile interesate și decidenții politici au convenit asupra unei viziuni comune de responsabilizare a pacienților și asupra acțiunilor ce vor trebui implementate la nivel politic.
Campania și-a îndeplinit scopul și în ceea ce privește înțelegerea conceptului, creșterea conștientizării legat de impactul pozitiv al responsabilizării pacientului atât asupra vieții acestuia, cât și la nivel de sisteme de sănătate și, mai presus de toate, în apelarea acelor părți interesate care chiar pot face diferența.
În privința rezultatelor, EPF a realizat două noi instrumente politice care vor pune baza acțiunilor concrete ce vor fi întreprinse de factorii politici europeni și de părțile interesate:
- Carta privind responsabilizarea pacientului, care stipulează cele 10 principii fundamentale ale responsabilizării și subliniază ce este cu adevărat important pentru pacienți.
- Planul de acțiune, care transformă principiile Cartei în opt direcții prioritare de acțiuni care trebuie întreprinse la diferite niveluri pentru a putea aplica principiile în politică și în practică.
Din punctul dv. de vedere, care sunt problemele cu care se confruntă pacienții români și cum pot fi acestea rezolvate?
Principalele provocări pentru pacienții și asociațiile de pacienți din România sunt lipsa direcției și lipsa unei strategii a autorităților. În ultimele 12 luni, România a avut trei miniștri ai Sănătății. Această situație duce la instabilitate și anxietate în rândul pacienților, într-o perioadă în care este nevoie de coerență pentru a putea îmbunătăți sistemul de sănătate și pentru a găsi soluții la problema lipsei de acces la tratament, a exporturilor paralele și a migrației specialiștilor din sănătate.
Mai mult decât atât, nu există un dialog structurat între autorități și organizațiile de pacienți. Acestea pot aduce un plus datorită expertizei lor unice, iar acest lucru ar trebui recunoscut de autoritățile din domeniu. Sperăm ca alegerile viitoare să îmbunătățească această situație și ca următorul Guvern să recunoască valoarea și munca organizațiilor de pacienți din România.
