Politici de Sanatate

Pe hârtie, avem de toate!

19 octombrie
14:38 2018
Pe hârtie, avem de toate!

Interviu cu dr. Paul Sorin Pletea, medic primar psihiatru

Diagnosticare avem, adre­­­sa­­bilitate este, tratament există – la prima vedere, se pare că persoanele cu probleme de sănătate mintală au tot ce le trebuie. Însă o privire mai în profunzime sau o simplă discuție cu profesioniștii care se confruntă zi de zi cu lipsurile din sistem arată că totul este bine doar pe hârtie. Ce măsuri sunt necesare în sistemul de sănătate mintală din România și care ar fi impactul acestora – ne explică dr. Paul Sorin Pletea, medic primar psihiatru, șef Secția 14 Psihiatrie în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” și coordonator al Programului Național de Sănătate Mintală.

A crescut incidența tulburărilor mintale sau avem metode mai bune de diagnosticare?

Din fericire, în ultima perioadă s-a mai dus puțin din stigma aceea a prezentării la psiholog sau chiar la psihiatru. Suntem încă departe de ce ar trebui, totuși oamenii vin mai frecvent la medic. Astfel a crescut adresabilitatea și evident că și diagnosticul este mult mai precoce și mult mai eficient. Poate doar în demențe să fi crescut incidența, dar este normal, deoarece a crescut speranța de viață. Demența Alzheimer este de două tipuri: cu debut precoce, până în 65 de ani, sau cu debut tardiv (peste 65 de ani). Cele mai multe dintre demențe sunt cu debut tardiv. Dacă omul trăiește 80 de ani, este normal să crească și incidența.

Apar tot mai multe cazuri de copii cu probleme din sfera sănătății mintale. De ce?

Cred că aici sunt două aspecte. Pe de o parte, este diagnosticarea mult mai eficientă și mai corectă. Însă, pe de altă parte, sunt foarte mulți copii lăsați singuri acasă, în grija bunicilor, a vecinilor, pentru că părinții sunt plecați la job de dimineața până noaptea sau lucrează în străinătate și vin acasă o dată pe an. Și atunci, evident că deprivarea aceasta familială s-ar putea să fie o cauză a apariției anxietăților, în primul rând, a depresiilor sau a altor probleme de sănătate mintală.

Dacă vorbim de schizofrenii și de tulburări psihotice, sunt anumiți factori predispozanți și un anumit cumul de factori care pot declanșa episoadele de boală. Debutul schizofreniei este cel mai devreme la băieți, undeva în jur de 15 ani. La fete, la 18 ani. Sunt foarte multe gene predispozante, conform studiilor efectuate de-a lungul timpului. Însă sunt și factori de risc care pot fi preveniți, unul dintre ei fiind consumul de substanțe care, la copii și adolescenți, poate induce sau chiar declanșa schizofrenia.

Persoanele diagnosticate au acces la servicii specializate?

Aici vine adevărata problemă: asistența socială. Sau comunitară. Stabilizăm pacientul în spital, se remite episodul pentru care l-am internat, însă problema apare când acel pacient trebuie să meargă acasă. Dacă are noroc de o familie pe care să se poată baza, atunci aceasta îl ajută până când se reinserează profesional sau școlar. Dacă nu – atunci ar trebui să intervină asistența socială. Care, din păcate, nu există decât pe hârtie. De exemplu, în Franța, în Anglia, există forme de îngrijiri comunitare cu medic, asistent social, asistent medical. Echipa merge o dată la două-trei zile la pacient acasă, să verifice dacă este bine, dacă își ia tratamentul, dacă mai are nevoie de ceva. În modul acesta, chiar dacă aparent ar fi niște cheltuieli în plus (de înființare a unor structuri, de plată a personalului, de dotare cu echipamente etc.) cu siguranță, pe termen lung, cheltuielile vor fi mai scăzute. De exemplu, în România, o consultație în ambulator la psihiatrie se decontează în jur de 35-40 de lei. Pentru un pacient care stă o săptămână în spital, decontul ajunge la 1.500- 2.000 de lei. Iar dacă pacientul respectiv vine în fiecare lună la spital, îi dăm tratament și totul este în regulă și, pe lângă asta, mai vine un asistent social sau un asistent comunitar o dată pe săptămână și îl vede, cred că pe termen lung este mult mai avantajos. Plus că este mult mai confortabil din toate punctele de vedere pentru un pacient să stea la el acasă, să nu mai stea internat în spital. Este vorba, pur și simplu, de un sprijin comunitar.

De asemenea, sunt puține Centre de Sănătate Mintală (CSM). În București, sunt doar două: unul care ține de spitalul nostru și unul în cadrul Spitalului de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgos”. Or, două CSM-uri la o populație de cel puțin două milioane, câte are Capitala, sunt foarte puține, în condițiile în care statisticile arată că incidența tulburărilor mentale și a dependențelor este în jur de 13%. Înființarea mai multor astfel de centre poate duce la o diminuare a costurilor pe termen lung.

Tot aceste CSM-uri ar putea rezolva problema persoanelor cu pensii de handicap pe schizofrenie și demență. Dacă pacientul respectiv este diagnosticat de la 18-20 de ani cu schizofrenie, iar autoritățile cer în continuare, după 20-30 de ani, controale anuale… este inutil, pentru că pacientul nu se va vindeca niciodată. Comisiile de expertize cer internare. Până la urmă, internarea este pentru pacienții care au o simptomatologie, care au o problemă. De ce să vină o persoană să stea internată în spital doar ca să-i confirmăm un diagnostic pe care îl tot confirmăm de 20 de ani? Este o pierdere de timp, care nu ne mai permite să avem grijă, uneori, de pacienții care chiar au urgențe. Iar lucrurile acestea se pot face prin internările de zi în CSM-uri.

În majoritatea patologiilor, accesul la tratament este o mare problemă. Este și cazul în psihiatrie?

Avem foarte multe medicamente pe care nu le putem prescrie deoarece nu există protocoale terapeutice. Avem multe afecțiuni pentru care nu putem prescrie tratamentul potrivit ghidurilor internaționale. De exemplu, tulburarea schizoafectivă, asemănătoare ca simptomatologie și evoluție cu schizofrenia, are un singur medicament aprobat în România. Pentru tulburarea delirantă nu avem indicație terapeutică la niciun antipsihotic, în tulburările de personalitate, care se decompensează, nu există niciun medicament. În tulburările organice de personalitate (tulburări afective provocate de o boală cronică), avem doar două antidepresive. Cel puțin 30-40% dintre persoanele pe care le avem în ambulator se confruntă cu această problemă. Nu avem încotro decât să le dăm o rețetă simplă să și-o cumpere. Am încercat să remediem cumva această problemă. Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie a depus, în iunie, la Ministerul Sănătății, protocoale realizate potrivit ghidurilor internaționale. Încă nu am primit vreo veste.

Autor: Valentina Grigore

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: