Prof. univ. dr. MSc. Alexandru-Vlad Ciurea
Știu că titlul acestui articol poate părea nepotrivit cu ceea ce înseamnă ansamblul de măsuri pe care ar vrea să le ia orice ministru normal în domeniul sănătății, dar sunt atât de multe lucruri de făcut într-un timp extrem de scurt, încât orice demers poate părea o adevărată aventură.
Domnul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a început o bătălie grea cu metehnele care au făcut din sistemul medical un sistem slab, care funcționează greu și cu erori, care este sărac, dar compatibil cu mari afaceri de corupție. Un sistem care funcționează pe marginea prăpastiei.
Domnul ministru s-a angajat într-un proces complex și complicat, demonstrând însă că are curaj, că știe care sunt valorile pe care trebuie să se sprijine adevărata reformă a medicinei românești. Îmi permit, pe această cale, să reiau câteva din temele care trebuie să fie pe agenda oricărui ministru al Sănătății din această perioadă, teme care nu pot fi ignorate și fără de care orice acțiune de schimbare în bine a sistemului va rămâne un exercițiu izolat, cu rezultate parțiale și care nu vor rezista în timp. Nu am pretenția că scriu o „rețetă”, nici nu doresc să mă substitui managementului din sistemul nostru de sănătate, vreau doar să structurez un set de repere pe care le consider importante:
1. Publicarea veniturilor și cheltuielilor reale ale Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate. Bugetul CNAS trebuie să fie transparent și delimitat clar de bugetul de stat;
2. Asigurarea unei salarizări corecte a medicilor și a personalului medico-sanitar, așa cum este firesc și în conformitate cu parametrii din țările Uniunii Europene. Includ aici și plata tuturor sporurilor și a orelor suplimentare. O astfel de măsură poate stimula medicii să rămână în țară;
3. Delimitarea clară a atribuțiilor personalului medical, în special a doctorilor, în domeniul activității de gardă. În conformitate cu standardele din țările dezvoltate din Europa (și nu numai), nu se permite și nu e normal să se lucreze încontinuu peste 24 de ore de gardă;
4. Implementarea urgentă a celor 21 de elemente DCI – denumiri comune internaționale – pe listele de medicamente compensate și gratuite, obligatorii în tratamentul unor boli grave, invalidante, rare;
5. Raportarea corectă a infecțiilor nosocomiale, inclusiv prin crearea unui sistem online de raportare și monitorizare;
6. Depolitizarea managementului spitalelor și a direcțiilor de sănătate publică. Managerul obține funcția prin concurs real, pe o perioadă determinată, poate fi oricând controlat și își propune și își asumă anumiți indicatori de performanță. Nu este o funcție „ad vitam” și nici nu ține de apartenența polit
7. Crearea unor condiții atractive pentru personalul medico-sanitar în vederea acoperirii zonelor rurale sau defavorizate, măsură ce poate duce și aceasta la micșorarea exodului medicilor;ică, de gradul de rudenie cu cine-știe-care-politician etc.
8. Finalizarea multiplelor investiții deschise în domeniul sănătății (mă refer la cele începute și neterminate);
9. Construcția de noi unități sanitare în zonele vitregite, dar și pentru înlocuirea celor compromise din punctul de vedere medical (cum este cazul Spitalului de Arși);
10. Identificarea și raportarea întregii aparaturi medicale de înaltă performanță, stabilirea statusului acesteia – utilizată sau neutilizată – și valorificarea acesteia;
11. Plata corectă și egală a tuturor serviciilor medicale de către Casa Națională de Sănătate, indiferent de condiția prestatorului medical (public sau privat);
12. Demararea unui proces de acreditare reală a spitalelor și publicarea transparentă a acestor date.
Concomitent însă, trebuie lucrat la temelie, acolo unde este locul valorilor care determină starea sănătății românești și a breslei medicale: adevărul, transparența, performanța, meritocrația, demnitatea, respectul și, mai ales, grija față de pacient. Suntem în al doisprezecelea ceas – haideți să nu-l ratăm și pe acesta! ceas – haideți să nu-l ratăm și pe acesta!Nu pretind că aceste măsuri ar fi altceva decât ceea ce sunt: un set de acțiuni concrete, realizabile într-un termen rezonabil de timp și care pot îmbunătăți real, palpabil, aș putea spune, funcționarea sistemului de sănătate. Sau, dacă vreți, un set de măsuri de urgență, la care mai adaug: stop, corupției!
