Factorii determinanți ai stilului de viață social, inclusiv izolarea socială, sunt asociați cu factorii de risc de neurodegenerare, potrivit unui nou studiu publicat în revista PLOS ONE de un grup de cercetători de la Universitatea McGill, Canada.
Boala Alzheimer și demențele asociate (ADRD) reprezintă o criză de sănătate publică în creștere, cu un cost global anual de peste 1 trilion de dolari americani. Există din ce în ce mai multe dovezi că izolarea socială este asociată cu un risc crescut de ADRD, dar legăturile dintre stilul de viață social și alți factori de risc cunoscuți pentru ADRD sunt mai puțin bine înțeleși.
În studiul recent publicat, cercetătorii au urmărit datele despre 502.506 participanți la studiul UK Biobank și 30.097 de persoane înscrise în studiul Canadian Longitudinal Study of Aging (CLSA). Ambele au avut chestionare care au inclus întrebări despre singurătate, frecvența interacțiunii sociale și sprijinul social. Lucrarea cercetătorilor canadieni a descoperit o gamă largă de asocieri între factorii de risc potențial modificabili ai ADRD și atât singurătatea, cât și lipsa de sprijin social. Persoanele care fumau mai mult, consumau alcool în exces, aveau tulburări de somn și nu participau în mod frecvent la activități fizice ușoare sau viguroase – toți factori de risc cunoscuți pentru ADRD – aveau șanse mai mari de a fi singure și de a nu avea sprijin social. De exemplu, în cadrul CLSA, o participare mai regulată la exerciții fizice cu alte persoane a fost asociată cu o scădere cu 20,1% a șanselor de a se simți singur și cu o scădere cu 26,9% a șanselor de a avea un sprijin social deficitar. Factorii de sănătate fizică și mentală legați anterior de ADRD, cum ar fi bolile cardiovasculare, deficiențele de vedere sau de auz, diabetul și comportamentele nevrotice și depresive, au fost, de asemenea, asociați cu izolarea socială atât subiectivă, cât și obiectivă.În cadrul UKBB, de exemplu, dificultatea de a auzi cu zgomot de fond a corespuns unei creșteri de 29,0% a șanselor de a se simți singur și unei creșteri de 9,86% a șanselor de a nu avea sprijin social. De asemenea, șansele de a se simți singur și de a lipsi de sprijin social au fost de 3,7 și, respectiv, de 1,4 ori mai mari, în funcție de scorul de neuroticism al unui participant. Autorii concluzionează că izolarea socială, care poate fi modificată mai ușor decât factorii genetici sau factorii de risc de sănătate subiacenți, ar putea fi o țintă promițătoare pentru acțiuni clinice preventive și intervenții politice. De asemenea, „având în vedere impactul incert al măsurilor de distanțare socială impuse de COVID-19, constatările noastre subliniază importanța investigării efectului pe mai multe scări al izolării sociale pentru a informa intervențiile de sănătate publică pentru ADRD”, au subliniat autorii studiului.
Bogdan Guță
Sursa: www.sciencedaily.com/releases/2023/02/230201195433.htm
