Politici de Sanatate

„O modernitate procesuală și voluntară”

12 septembrie
11:32 2014
„O modernitate procesuală și voluntară”

                                                                                                                                                     Interviu cu prof. dr. Octavian Buda, șeful disciplinei Istoria medicinei, U.M.F. „Carol Davila”, București

Ați alcătuit un volum ce oferă o imagine a societății și medicinei românești, într-o perioadă de formare: „România fără anestezie. Discurs medical și modernitate în vremea lui Carol I: 1872-1912” (Ed. Vremea, București, 2013).

Medicii prezenți în această carte au trăit cu ideea că au o misiune: de a crea o Românie modernă, cu o cultură instituțională puternică și cu un sistem valoric de tip occidental. Personalitățile acestea erau convinse de rolul civilizator al medicinei și doreau să depășească în ritm accelerat decalajul științific și cultural față de lumea civilizată și de a face din spațiul românesc un reper al civilizației apusene la porțile Orientului. La finele secolului al XIX-lea, inaugurarea unor importante instituţii medicale, deschiderea cursurilor Facultăţii de Medicină sau diversele interpelări din Parlamentul țării, pe tema politicilor sanitare şi sociale româneşti, au dat posibilitatea profesorilor de medicină de a împărtăşi din propria experienţă, de a vorbi despre cei care i-au precedat şi de a trasa reperele specialităţii lor. Fiecare dintre aceștia îşi joacă rolul pe scena istoriei medicinei şi a culturii româneşti, îşi alege o temă care exprimă adesea profesiunea lui şi transmite un mesaj în timp generaţiei viitoare.

Ce valoare are astăzi perspectiva istorică?

În zilele noastre, valenţa istorică a medicinei este adesea subestimată, încercându-se inserarea acesteia într-un mecanism aproape „tehnologic”, într-un proces de tip hic et nunc continuu. Şi totuşi, nimeni nu va putea vreodată să vorbească despre înţelegerea practicii medicale în afara acestei dimensiuni fundamentale, care este evoluţia ei istorică, laolaltă cu cea a societăţii. Numeroase probleme politice, sociale, economice, sanitare şi morale ale spațiului românesc din urmă cu 150 de ani le regăsim aproape la fel, doar la o altă scară, şi parcă transferate, printr-un tunel al timpului, societăţii româneşti de azi… Această constatare arată, într-o anumită măsură, tendinţa fatală a românilor de a repeta greşelile acute ale trecutului.

Anastasie Fătu, primul medic admis în Societatea Academică, vorbea despre „marea misiune civilizatoare” pe care o aveau românii.

Sigur. Și, mai ales, pentru savanții din spațiul românesc nu exista păgubosul concept politic al Europei de Est, ca teritoriu de graniță sau de interferență negativă, ci privirea le era ațintită și se raportau direct la centre precum Paris, Berlin, Viena sau Londra. Deja, la sfârșitul sec. al XIX-lea aveam o modernitate bine inserată în circuitul valorilor occidentale, iar glasul personalităților medicale ale vremii, oameni cu vocație civilizatoare, era ascultat și respectat. Românii care au condus destinele țării au avut un program de țară, de care s-au ținut cu foarte mare tenacitate. Acum ne raportăm doar la prezent, improvizând soluții la probleme care ne presează într-un anumit moment. Și este regretabil. Nu avem proiecte de termen lung. România sec. al XIX-lea a avut proiecte de termen lung. Întrebarea mea este de ce ne lipsește viziunea oamenilor acelui timp?!

Dacă ar fi să ne imaginăm că am putea numi pe una dintre personalitățile din această carte în fruntea Ministerului Sănătăți de astăzi, pe care ați alege-o?

Aș alege trei nume: Iacob Felix, Victor Babeș și Gheorghe Marinescu. Și, dacă ar fi să mă decid la o singură persoană, l-aș alege pe Iacob Felix. Cei care diriguiesc la nivel înalt medicina actuală, trăind în provizorat și raportându-se la imediatul politic, știind că au de administrat repede o instituție, deoarece partidele se vântură la conducerea țării, s-ar simți fără replică în preajma lui Iacob Felix. Mișcarea browniană din politică diluează foarte mult ideea de reformă instituțională și de proiecte de termen lung. Ar trebui ca în politica românească să se delimiteze anumite zone în care influența politică să nu fie atât de puternică, iar printre acestea aș numi, indiscutabil, medicina. Există o politică liberală sau social-democrată prin care infecțiile rezistente la tratament pot fi tratate cu mai mult succes?

Dr. Richard Constantinescu

Modernizarea unei societăți, ridicarea standardului de nivel de trai țin, evident și de o politică sanitară cores­pun­ză­toare.

Octavian Buda

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: