Interviu cu farm. pr. Ioan Antofie, președintele Asociației Naționale a Farmaciștilor de Spital din România (ANSFR)

 De ce este nevoie ca farmaciștii de spital să fie uniți într-o organizație separată de cei din farmaciile comunitare? Ce diferă în munca lor?

În primul rând, cele două sunt activități total diferite. A fi farmacist de spital este o activitate specifică, pentru că farmacia de spital este o secție a spitalului, fie el public sau privat. În acest moment, farmacistul din spital nu este în legătură directă cu pacientul, ci cu medicul, cu asistentul-șef sau cu asistentul care ia medicamentele și le duce pe secție, ceea ce este un dezavantaj pentru pacientul român. Noi suntem afiliați la Asociația Europeană a Farmaciștilor de Spital, din 2013, și la Federația Internațională a Farmaciștilor, din 2015.

În Olanda, de exemplu, în spitalul din Rotterdam, pacientul intră în spital, i se face o primă evaluare de către asistentă, după care vine medicul și îi face anamneza, iar mai apoi vine farmacistul și vorbește cu pacientul. Împreună, medicul și farmacistul pregătesc o schemă personalizată de tratament.

Acest lucru presupune ca farmacistul să cunoască foarte bine tratamentele pentru toate bolile?

Nu, pentru că sunt specializați pe categorii, la fel ca medicii. De exemplu, în SUA există opt-nouă specializări de farmaciști clinicieni, pe psihiatrie, pe oncologie, pe pediatrie, pe urgență, și se ocupă strict de segmentul lor. Farmacistul clinician, la noi, în România, se află în farmacia comunitară pentru că nu are loc în spital. Noi, ca sindicat, am făcut demersuri anul trecut la Ministerul Sănătății pentru schimbarea normativului de personal al farmacistului de spital pentru ca farmacistul să poată fi aproape de medic. Acest demers poate aduce economii sistemului. Cei din Olanda au făcut o statistică în acest sens în care au arătat că o colaborare bună medic-farmacist duce la salvarea de până la 30% din bugetul alocat pentru medicamente și o diminuare cu 40% a erorilor medicale.

În lipsa multor medicamente, așa cum se întâmplă în România, farmacistul de spital și-ar mai putea face meseria la întreaga capacitate?

Este o problemă de politică sanitară rezolvarea acestor probleme care determină lipsa de medicamente, dar nu este doar a României. Noi facem parte dintr-un proiect, ECOST- European Cooperational Science and Technology, din 2016, unde derulăm o acțiune numită „Medicine shortage”, ceea ce se întâmplă și la nivel european/mondial. Căutăm soluții pentru a putea ieși din această criză. În SUA s-a format un ONG din 500 de spitale care a creat o fabrică de medicamente pentru a stopa lipsa de medicamente.

Care este statutul farmacistului de spital, în momentul de față?

Interviul, pe larg, în ediția de decembrie a revistei Politici de Sănătate.