Politici de Sanatate

Nu trebuie făcută legea farmaciei, ci legea farmacistului

26 decembrie
19:18 2019
Nu trebuie făcută legea farmaciei, ci legea farmacistului

Interviu cu farm. pr. Ioan Antofie, președintele Asociației Naționale a Farmaciștilor de Spital din România (ANSFR)

De ce este nevoie ca farmaciștii de spital să fie uniți într-o organizație separată de cei din farmaciile comunitare? Ce diferă în munca lor?

În primul rând, cele două sunt activități total diferite. A fi farmacist de spital este o activitate specifică, pentru că farmacia de spital este o secție a spitalului, fie el public sau privat. În acest moment, farmacistul din spital nu este în legătură directă cu pacientul, ci cu medicul, cu asistentul-șef sau cu asistentul care ia medicamentele și le duce pe secție, ceea ce este un dezavantaj pentru pacientul român. Noi suntem afiliați la Asociația Europeană a Farmaciștilor de Spital, din 2013, și la Federația Internațională a Farmaciștilor, din 2015.

În Olanda, de exemplu, în spitalul din Rotterdam, pacientul intră în spital, i se face o primă evaluare de către asistentă, după care vine medicul și îi face anamneza, iar mai apoi vine farmacistul și vorbește cu pacientul. Împreună, medicul și farmacistul pregătesc o schemă personalizată de tratament.

Acest lucru presupune ca farmacistul să cunoască foarte bine tratamentele pentru toate bolile?

Nu, pentru că sunt specializați pe categorii, la fel ca medicii. De exemplu, în SUA există opt-nouă specializări de farmaciști clinicieni, pe psihiatrie, pe oncologie, pe pediatrie, pe urgență, și se ocupă strict de segmentul lor. Farmacistul clinician, la noi, în România, se află în farmacia comunitară pentru că nu are loc în spital. Noi, ca sindicat, am făcut demersuri anul trecut la Ministerul Sănătății pentru schimbarea normativului de personal a farmacistului de spital și a farmacistului clinician pentru ca farmacistul să poată fi aproape de medic. Acest demers poate aduce economii sistemului. Cei din Olanda au făcut o statistică în acest sens în care au arătat că o colaborare bună medic-farmacist duce la salvarea de până la 30% din bugetul alocat pentru medicamente și o diminuare cu 40% a erorilor medicale.

În lipsa multor medicamente, așa cum se întâmplă în România, farmacistul de spital și-ar mai putea face meseria la întreaga capacitate?

Este o problemă de politică sanitară rezolvarea acestor probleme care determină lipsa de medicamente, dar nu este doar a României. Noi facem parte dintr-un proiect, E-COST – European Cooperational Science and Technology, din 2016, unde derulăm o acțiune numită „Medicine shortage”, ceea ce se întâmplă și la nivel european/mondial. Căutăm soluții pentru a putea ieși din această criză. În SUA s-a format un ONG din 500 de spitale care a creat o fabrică de medicamente pentru a stopa lipsa de medicamente.

Care este statutul farmacistului de spital, în momentul de față?

Conducerea spitalului vede farmacistul de spital, în majoritatea cazurilor, ca pe un simplu gestionar de medicamente. Cauza: neimplicarea farmacistului. Colaborarea între medic și farmacist nu mai este una constructivă. Medicul pregătește referatul pentru un medicament și crede că știe despre ce este vorba. Din păcate, avem problema interacțiunilor medicamentului, a contraindicațiilor și a reacțiilor adverse. De aceea este nevoie de farmacistul clinician, alături de medic, pe secția spitalului.

Câți farmaciști sunt angajați într-un spital?

Normativul de personal este 1 farmacist /110-170 paturi de spital.

Se întâmplă acest lucru la noi în spitale?

Sunt spitale unde există acest normativ în vigoare. În spitalul la care lucrez eu, de exemplu, sunt 237 de paturi și suntem 2 farmaciști.  Dar în general conducerea unui spital vede farmacia ca pe o gaură bugetară.

Ce face în momentul de față farmacistul de spital, în spital?

Trebuie să verifice condicile care vin în farmacie de pe secții. Acestea sunt pregătite de asistenți, farmacistul verifică dacă totul este în regulă și constată dacă sunt respectate protocoalele terapeutice. De asemenea, farmacistul face receptura, adică acele preparate magistrale care nu se produc industrial și care vin și cu mari economii, fiind preparate direct în farmacie.

Care sunt problemele pe care le întâmpinați pe partea de salarizare și condiții de muncă?

Salarizarea este un lucru pe care încercăm să-l rezolvăm de doi ani. În 2016, am reușit să egalăm salariul farmacistului cu cel al unui medic, dar în 2017, Legea 153 promovată de dna ministru al muncii – Olguța Vasilescu – le-a înjumătățit. Abia în 2018 dumneaei a aflat că farmaciștii au facultate, argumentând astfel această scădere.

În acest moment, pentru un leu către medic, se duc 45 de bani către farmacist. Un farmacist la Spitalul Județean Suceava ia 4.080 de lei, iar un asistent medical ia 4.800. Asistentului i-a crescut salariul, în timp ce farmacistului, nu. Am făcut cam 10 memorii, până în momentul de față. Am fost și la Avocatul Poporului, am fost și la Centrul Antidiscriminare și acum așteptăm. Ar trebui să ni se dea o soluție cam în 30 de zile, iar după, vom merge mai departe.

O altă problemă este alocarea bugetară. Un spital alocă 10%, altul 5% din buget pentru medicamente. Unul angajează un farmacist pentru o activitate pentru care altul angajează doi-trei farmaciști.

Care vi se pare cel mai bun model de bune practici?

Îmi place foarte mult cel din Franța. De exemplu, prin faptul că ai un card de securitate socială/similarul Casei de Asigurări, cu care mergi la farmacie și îți decontezi medicamentele de pe rețetă cu 65% (partea compensată) având acel card și plătești doar 35%. Apoi, farmacia trimite rețeta la securitatea socială/Casa de asigurări, prin scanare, iar la finalul lunii, aceștia îți plătesc factura pe serviciile farmaceutice.

Pacientul vede că i se decontează medicamentul și că este monitorizat de farmacie, iar pentru farmacie este benefic în sensul că nu mai așteaptă banii pentru decontarea medicamentelor. Cash flow-ul este bine manageriat astfel. Business-ul nu mai este afectat de factori externi în acest fel, iar tu, ca farmacie, vei putea îmbunătăți calitatea serviciilor oferite.

O propunere de revizuire a politicii de sănătate?

Eu mi-aș dori să fie plătite serviciile farmaceutice deoarece acestea sunt recunoscute, însă nu și remunerate. De exemplu, consilierea pacientului este un serviciu farmaceutic. Ne-au pus să ne luăm scannere și programe în farmacii pentru medicamentele cu cod QR, este nevoie să scanăm fiecare cutie, însă nu ne-a decontat nimeni cheltuielile în acest sens și nu este decontat acest serviciu.

Există o pregătire deosebită a farmacistului de spital, față de farmacistul comunitar? Sau ar trebui să fie?

În acest moment, nu există. Noi solicităm încă din 2007, de când am înființat asociația, această specializare separată a farmacistului de spital. Nu vrem să fie diferită, ci suplimentară: ar trebui să învețe cum să gestioneze secția, relațiile cu medicii, cu asistenții, cu juridicul, cu HR-ul, cu achizițiile. Dacă ar exista această specializare separată pentru farmaciștii de spital, toate aceste lucruri ar fi învățate în facultate.

Asta, în condițiile în care ar exista câte un farmacist pe fiecare secție?

În ideea în care niciun medic nu poate profesa fără specializare, la fel să fim și noi. Farmaciștii nu lucrează doar în farmacii, ci și în laboratoarele de analiză, în industrie, în IML-uri, la toxicologie. Există destul de multe posturi pe care un farmacist le poate ocupa. Am și adus în discuție în Comisia de sănătate de acum trei săptămâni faptul că nu trebuie făcută legea farmaciei, ci legea farmacistului, pentru a putea include toate sectoarele de activitate în care se găsesc farmaciști. De 20 de ani, suntem în cădere liberă și nimeni nu se sesizează în acest sens.

 

de Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: