Interviu cu Sorin Popescu, director general Amgen România și Israel.
Cum v-a influențat experiența internațională, având în vedere diferențele dintre alte sisteme de sănătate europene și cel din România?
Am avut privilegiul să lucrez câțiva ani cu filiale ale Amgen din țări central și est-europene, nordice, baltice, Rusia și Israel și să înțeleg mai bine asemănările și deosebirile dintre diferitele sisteme de sănătate. Întorcându-mă în țară, după cinci ani de când am plecat din România, am realizat că multe lucruri au evoluat în direcția corectă, însă cu o viteză mai mică decât își doresc pacienții, ceea ce a condus la frustrări și crize de comunicare. Autoritățile au început să miște lucrurile: au fost introduse noi medicamente în lista de compensare, tot mai mulți pacienți au acces la medicamente inovatoare, iar dialogul dintre pacienți și autorități, pacienți și industrie, industrie și autorități a început să fie unul de tip parteneriat și nu de tip confruntativ cum era în urmă cu câțiva ani, ceea ce mă bucură.
Rămân în continuare preocupat de întârzierile care apar între emiterea unor acte legislative și implementarea acestora de facto în interesul pacienților. Între momentul deciziei de includere a unui medicament nou în compensare și până când pacienții au acces la tratamentul respectiv, trece foarte mult timp. De cele mai multe ori, am constatat că aceste întârzieri țin de lipsa de resurse, de birocrație și de dificultățile de management. Din păcate, cei care plătesc prețul acestor întârzieri de fiecare dată sunt pacienții care nu beneficiază de tratamentul care le poate salva viața sau crește calitatea acesteia.
Nu pot să nu compar ce se întâmplă la noi cu experiența din Israel: în Israel, creșterea economică este de 1,5-2%, dar creșterea finanțării pentru sănătate este undeva între 8 și 10% pe an, ceea ce dovedește că dacă vrei să ai o nație robustă, sănătoasă și eficientă, trebuie să investești în sănătate și pe termen scurt. Și nu întâmplător, israelienii au una dintre cele mai mari speranțe de viață, în același timp fiind clasificați de OECD ca fiind una dintre cele mai sănătoase nații.
„Deși legile există, termenele nu se respectă.“
Ați spus că în alte țări nu este nevoie să fii vocal. Cum funcționează lucrurile?
Nu este nevoie, într-un stat civilizat, ca industria farmaceutică sau pacienții să facă presiuni asupra Guvernului pentru ca el să respecte legile. Guvernul ar trebui să fie primul care respectă legile, însă, din păcate, în România nu se întâmplă întotdeauna așa.
Vă pot oferi un exemplu în acest sens – deși legile există, termenele prevăzute în legislație nu se respectă întotdeauna. Sunt numeroase cazuri în România, din păcate, în care medicamente care au fost evaluate pozitiv de ANMDM pentru a fi incluse pe lista de compensare au devenit disponibile efectiv pentru pacienți mai bine de un an mai târziu. O situație cât se poate de recentă: Guvernul României a aprobat la sfârșitul lunii septembrie a.c. o hotărâre de guvern pentru extinderea listei de medicamente compensate și iată că au trecut câteva săptămâni, iar pacienții încă nu au acces la medicamentele respective.
Ce modele de bună practică am putea implementa la noi în țară, având în vedere experiența internațională de până acum?
Experiența îmi demonstrează că foarte multe state central și est-europene se confruntă cu aceleași probleme cu care ne confruntăm și noi în România, respectiv cu lipsa de bani. În schimb, aceste state au rezolvat partea de predictibilitate și de sustenabilitate economică mult mai bine. Țări precum Cehia, Polonia, Ungaria au decis să publice lunar, pe site-ul oficial al caselor de sănătate, consumul de medicamente. Astfel, prin a face transparente cheltuielile publice, se poate realiza o analiză din care poate reieși dacă s-au făcut sau nu s-au făcut excese în prescriere sau dacă, dimpotrivă, pacienții nu au beneficiat de tratamentul la care aveau dreptul. România își dorește transparență, dar nu are curajul să meargă până la capăt.
„Ne dorim ca Amgen să devină un motor de dezvoltare pentru România.“
Care sunt ariile terapeutice în care Amgen investește în acest moment în studii de cercetare și dezvoltare de noi medicamente?
Bolile cardiovasculare, care sunt principala cauză de mortalitate în România, sau osteoporoza sunt arii terapeutice în care Amgen a investit și continuă să investească. România se numără însă printre ultimele țări din Uniunea Europeană în care pacienții au acces la terapiile inovatoare dezvoltate de Amgen pentru aceste afecțiuni. Vorbim de două terapii care, potrivit legislației actuale, nu vor avea niciodată șansa să fie evaluate pozitiv pentru includerea în lista de compensare, întrucât criteriile impuse acum de legislație nu au corespondent în eficiența terapeutică a acestora.
De asemenea, continuăm să investim foarte mult în oncologie și hematologie, în dezvoltarea unor tratamente care se adresează unor afecțiuni precum leucemia acută limfoblastică, o boală rară mortală, sau altor boli onco-hematologice severe, cum este mielomul multiplu.
Atât în România, cât și la nivel european, Amgen își dorește să dezvolte relații de colaborare, în interesul pacientului, cu principalii parteneri, de la autorități publice centrale, locale, medici până la pacienți, ONG-uri, și colaborează cu toți cei care vor să se implice. Noi numim aceste proiecte „value based healthcare partnerships”. Nu vrem să fim doar cei care plătim pentru ca anumite servicii să se desfășoare în interesul pacientului (ex: taxa clawback), ci ne dorim foarte mult să folosim experiența acumulată și să îi aducem pe diferiți parteneri la aceeași masă astfel încât să găsim împreună cea mai bună soluție pentru pacient. Eu cred că încă nu înțelegem cu adevărat prin ce trec pacienții. Prin urmare, ar fi bine să investim mai multe resurse pentru a-i înțelege, înainte de a investi pentru a-i ajuta.
Ce planuri aveți pe termen mediu și pe termen lung?
Ne dorim ca Amgen să devină, alături de alte companii similare, un motor de dezvoltare pentru România. Nu poți să ai o țară bogată, dar cu oameni bolnavi și credem că dacă noi vom participa activ la păstrarea nivelului de sănătate al populației, prin asta, indirect, putem să participăm la starea de bine a țării.
Îmi doresc să văd că România accelerează în direcția în care a plecat bine și că românii nu își vor pierde speranța de a ajunge cetățeni europeni cu drepturi egale ca și cei de la Viena, Londra sau Paris.
de Roxana Maticiuc
