Interviu cu dr. Sorin-Gabriel Ungureanu, director general adjunct Direcția Generală de Standardizare și Acreditare a Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (ANMCS).
Siguranța pacientului și calitatea serviciilor medicale reprezintă un subiect complex. Cum poate ANMCS să asigure o siguranță a pacienților crescută în unitățile medicale din România?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să pornim de la definiții. Sintagma „servicii medicale de calitate” se poate traduce, în mod simplist, în siguranța pacientului pe toată perioada în care beneficiază de acestea.
Siguranța pacientului se exprimă, tot în mod simplist, că în cursul serviciilor oferite se evită afectarea neintenționată și nedorită a stării de sănătate a pacientului sau a integrității anatomo-funcționale a acestuia prin apariția unor evenimente adverse asociate asistenței medicale (EAAAM).
Atunci când vorbim de siguranță în orice domeniu, trebuie să ne referim în primul rând la riscuri. Fiecare activitate umană prezintă anumite riscuri. Nu există activitate cu riscuri zero. Risc zero nu înseamnă că nu există riscuri, ci că acestea nu au fost identificate. Identificarea riscului unui proces trebuie făcută de către cei direct implicați în desfășurarea respectivului proces, prin urmare, Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) nu poate avea o intervenție directă în asigurarea siguranței pacienților, ci doar indirectă, prin standardele elaborate, care să „pună presiune” pe cei care furnizează serviciile de sănătate să-și organizeze activitățile, să identifice riscurile și să ia măsuri pentru diminuarea probabilității materializării acestora (apariția EAAAM) și, acolo unde apariția nu poate fi evitată în totalitate, să identifice măsuri pentru diminuarea gravității consecințelor acestor evenimente. Un alt element important în cadrul acestui proces este reprezentat de identificarea EAAAM apărute, analiza cauzelor care au dus la apariția acestora și stabilirea măsurilor care să împiedice reapariția lor.
Având în vedere numeroasele incidente tragice petrecute în spitalele din România, mai ales în ultimul an, considerați că ar trebui făcute modificări în legislație pentru a se impune sancțiuni?
Din nefericire, legislația existentă, și ne referim în special la cea primară și cea secundară care reglementează managementul calității în sănătate, nu este aplicată în totalitate sau nu se verifică respectarea ei. Acesta este și unul din obiectivele structurilor de management al calității care trebuie să existe, ca și cerință a ANMCS, în structura unităților sanitare: să se asigure că prevederile legislative, dar și bunele practici naționale și internaționale sunt transpuse în proceduri și metodologii adaptate posibilităților tehnico-materiale și umane existente în fiecare unitate sanitară. Fie datorită înțelegerii de către conducerea unităților sanitare a necesității organizării activităților pe baza procedurilor și protocoalelor, fie ca și conformare formală a acestora la cerințele standardelor ANMCS, aceste proceduri și protocoale există. Dar acestea, de cele mai multe ori, doar există, nefiind create și utilizate mecanismele care, pe de o parte, să certifice utilizarea lor și, pe de altă parte, să aprecieze eficacitatea și eficiența folosirii acestora (de exemplu, auditul clinic). Natura, chiar fiziologia, ne arată importanța existenței unor mecanisme de recompensă sau de pedeapsă prin care managementul să poată determina/motiva respectarea de către angajați a prevederilor existente. Trebuie găsit un echilibru între cele două mecanisme, de recompensă/pedeapsă.
Cum poate fi îmbunătățită infrastructura spitalicească și instruirea personalului medical în sensul asigurării siguranței pacienților? Anul trecut se discuta de atragerea de fonduri europene pentru aceste activități.
Siguranța pacientului trebuie asigurată indiferent de infrastructura existentă. Atât timp cât instituția care autorizează funcționarea unităților sanitare (prin emiterea autorizației sanitare de funcționare – ASF), Direcția de Sănătate Publică (DSP), consideră că respectiva unitate poate să furnizeze servicii medicale, înseamnă că în respectiva unitate sanitară există condiții pentru servicii de calitate, în condiții de siguranță pentru pacienți. Orice îmbunătățire ar fi adusă infrastructurii tehnico-materiale a unui spital, acestea nu vor fi corect utilizate, dacă resursa umană nu beneficiază de un proces de formare continuă și perfecționare în domeniul managementului calității. ANMCS susține desfășurarea acestor pregătiri prin intermediul furnizorilor de servicii de formare recunoscute, sprijinite financiar atât de factorii de decizie locali (spital, autoritate tutelară), cât și prin atragerea de fonduri europene prin granturile dedicate. Este în derulare un proiect împreună cu Comisia Europeană care prevede formarea de formatori în domeniul managementului calității centrat pe componenta pre și post spital a asistenței medicale.
La capitolul prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale, care este stadiul implementării soluțiilor propuse de recomandările europene?
Ministerul Sănătății, prin Direcțiile de Sănătate Publică și Institutul Național de Sănătate Publică sunt obligate prin legislația în vigoare să gestioneze această problemă. Infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM), numite generic infecții nosocomiale, sunt, în realitate, evenimente adverse asociate asistenței medicale. ANMCS analizează aceste infecții doar în măsura în care ele afectează grav sănătatea pacientului sau duc la decesul acestuia (evenimente-santinelă). Pentru a se evita raportarea multiplă a acelorași informații către instituții diferite, în formate diferite, fapt care favorizează apariția erorilor, ANMCS a început demersurile de standardizare, alături de celelalte instituții menționate, a modului de colectare a acestor informații.
Care sunt proiectele dvs. în cadrul Direcției generale de standardizare și acreditare?
Pe termen scurt, activitatea se concentrează pe desfășurarea procesului de monitorizare tematică a unităților sanitare, proces în cadrul căruia, prin temele stabilite, semnalăm spitalelor problemele actuale generate de pandemie, iar prin cerințe și indicatori căutăm, împreună cu reprezentanții acestora, soluții posibile și identificarea altor dificultăți ce trebuie rezolvate.
Principalele proiecte instituționale pe termen mediu și lung sunt: participarea, alături de alte instituții ale statului care utilizează informații din sistemul de sănătate, la standardizarea întregului sistem informațional utilizat în luarea deciziilor; recunoașterea ANMCS ca instituție internațională de acreditare de către The International Society for Quality in Health Care (ISQua); elaborarea celei de-a treia ediții a standardelor de acreditare a spitalelor și acreditarea internațională a acestora, așa cum am făcut și cu standardele celei de-a doua ediții, valabilă în acest moment în evaluarea unităților sanitare cu paturi.
de Valentina Grigore
