Politici de Sanatate

„Niciodată, plata egală, fără criterii profesionale, nu a dus la performanță”

19 octombrie
15:32 2018
„Niciodată, plata egală, fără criterii profesionale, nu a dus la performanță”

Interviu cu prof. dr. Maria Dorobanțu, președinte Societatea Română de Hipertensiune, șef Clinică de Cardiologie din cadrul Spitalului de Urgență Floreasca.

 Ce ne lipsește, la nivelul politicilor de sănătate, pentru ca prevenția să reprezinte o prioritate în România?

Chiar asta ne lipsește: implementarea unei politici sanitare coerente, deși societățile științifice au pregătit nenumărate materiale bazate pe studii epidemiologice făcute la noi în țară. Există astfel de programe care acum sunt foarte bine conturate. Chiar doamna secretar de stat Corina Pop spunea că ministerul este pe cale să obțină o finanțare de multe milioane de euro care să permită implementarea acestor politici de prevenție primară. Prevenția secundară în domeniul cardiovascular este foarte utilă și aplicarea ei a redus mortalitatea cardiovasculară, și așa foarte mare, din țara noastră, dar asta înseamnă că individul deja a făcut boala. Deci tot ce poți să faci ulterior este să respecți niște indicații. Adică, dacă ai fost fumător, să nu mai fumezi, să încerci să slăbești, să încerci să fii mai activ, să îți iei medicamentele cum trebuie. Când spui prevenție primară te gândești ce măsuri să iei și de la ce vârstă, astfel încât să nu ajungi să faci boala sau să faci o formă ușoară, sau numărul celor care fac boala să fie mic. Ceea ce presupune să ai programe de educație sanitară a copiilor încă de la grădiniță, nu mai vorbesc de clasele primare sau de gimnaziu. Trebuie bine înțeleasă problema acestui segment tânăr și foarte tânăr care, odată ce are un alt comportament, va continua așa și nu va mai fi nevoie de schimbări radicale.

Deci este foarte important să creezi o altă mentalitate a copilului sau a adolescentului. Este foarte important să înveți să mănânci mai multe fructe, mai multe legume, iar ele să fie pregătite cât mai sănătos. A mânca sănătos, a face sport presupune să ai și bani, este adevărat, să ai un nivel de viață adaptat, or, dacă trebuie să trăiești cu o sută de lei pe lună, nu îți mai poți permite.

Este foarte important de asemenea ca școlile să își dezvolte o bază sportivă. Ați văzut că în SUA toți au echipe în diverse sporturi, iar cel care nu are note foarte bune nu poate să acceadă într-o astfel de echipă. Cei care au obezitate abdominală au un mare risc cardiovascular pentru că în spațiile intestinale se adună o grăsime care este îngrozitor de periculoasă: acele adipocite sunt niște adevărate laboratoare care produc substanțe agresive și favorizează apoi dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Iată deci că sunt foarte importante aceste politici de sănătate preventive…

S-au mărit salariile în Sănătate, s-au uniformizat, dar cum vedeți dumneavoastră faptul că doi medici de aceeași specialitate primesc aceeași sumă, chiar dacă au mai mulți sau mai puțini pacienți. Se încurajează performanța?

Nu, nu se încurajează performanța, pentru că e în firea omului să spună „dacă primesc același salariu, de ce aș munci mai mult?”. Cred că ar trebui făcută o diferențiere pe criterii de performanță. Și probabil că se va ajunge aici.

Niciodată, plata egală, fără evaluare periodică pe criterii profesionale și științifice, nu a dus la performanță. Sigur că s-a reparat o mare nedreptate, pentru că doctorii primeau salarii foarte mici, dar trebuie schimbată mentalitatea față de ceea ce trebuie să faci tu ca medic pentru a primi acel salariu.

Se pot stabili criterii de performanță clare care să încurajeze competiția?

Competiție în profesie înseamnă ca măcar anual să vezi, între două unități de același calibru, care este nivelul de dificultate pe care l-a putut rezolva fiecare unitate, câți bolnavi din totalul celor cu afecțiuni foarte severe rezolvă unii medici, cât rezolvă alții, care este gradul de corectitudine al diagnosticului, care este numărul de proiecte de cercetare, câte dintre ele au fost aprobate și au obținut finanțări, ce s-a întâmplat cu finanțările respective, câte articole au produs.

Am obținut multe proiecte de cercetare, unul dintre ele fiind chiar substanțial, de șapte milioane și jumătate de euro. Cu acești bani, ne-am îmbunătățit toată infrastructura secției de cardiologie, am creat un laborator de electrofiziologie care este cel mai performant din țară și avem oameni care sunt capabili să rezolve cazuri dificile. Deci în primul rând trebuie să ai aparatură, un colectiv performant și un conducător cu o viziune. Dorința mea a fost ca mai întâi să formez oamenii, și pentru că formarea unui specialist de electrofiziologie, de cardiologie intervențională poate să dureze doi, trei ani până ajunge să fie performant, între timp am făcut aplicații împreună și am câștigat proiecte. Sigur, mai avem nevoie de multe aparate, dar niciunul dintre cele pe care le-am cumpărat nu obosește prin ședere. Toate ajung să fie schimbate mai repede decât în alte spitale, dar asta, fiindcă sunt foarte folosite.

Aici, la Floreasca, facem și transplant de celule stem, avem două laboratoare, unul de genetică cardiologică, unul de cardiologie moleculară cu trei medici foarte pasionați de cercetarea în aceste domenii, însă acest lucru presupune să îi selectezi atent. Nu îți poți susține teza de doctorat fără să ai, de exemplu, articole publicate în reviste indexate. Deci se poate măsura performanța.

Eu pledez nu pentru reducerea salariilor, ci pentru creșterea salarizării în sectoarele care cu adevărat se dovedesc a fi performante. Această flexibilitate nu este obligatoriu să meargă numai în sus, pentru că dacă doi ani am făcut ceva foarte bun și mi-a crescut salariul, iar după aceea nu mai fac nimic, nu înseamnă că trebuie să rămân cu acel salariu mare. Este foarte importantă această mentalitate care motivează oamenii. Am fost visiting professor în Northwestern University, în Chicago, în 2010, iar profesorii de acolo aveau contract pe doi ani, timp în care veneau cu un plan de management. Dacă reușeau să atingă măcar o parte din acel plan, li se prelungea contractul cu încă doi ani, timp în care trebuiau să realizeze tot planul de management. Dacă nu reușeau să îl îndeplinească, erau considerați buni, dar nu pentru acea universitate.

Pe linie academică, așa cum sunt lucrurile acum, mai e loc de îmbunătățiri?

Cred că evaluarea oamenilor după un singur manual, indiferent de specialitate, este un lucru care îi limitează, mai ales dacă este un manual de acum zece ani. Lucrurile s-au schimbat, iar în cardiologie lucrurile evoluează cu o viteză extraordinară. Or, câteodată, la câte o examinare, inclusiv la specialitate, să faci un barem conform acelui manual mi se pare de neacceptat, iar eu nu îl accept. Apreciez un viitor specialist în cardiologie după ce se știa acum zece ani? Nu, ci după ceea ce se știe acum, în momentul de față, așa mi se pare corect. Într-adevăr, nu prea am mai fost numită șef de comisie, dar nu mă pot trăda pe mine.

Are acces pacientul român la tehnologii, la medicamente de ultimă oră? Există finanțare suficientă?

Da, dacă ne gândim la acele spitale care au dotare corectă, care au un colectiv de medici capabil, prin urmare pacientul are accesibilitate și la tehnologie, dar și la medicație. Este nevoie de mai multe investiții pentru ca pacientul să aibă acces la o îngrijire corectă în toată țara.

Care sunt prioritățile dumneavoastră?

Am poziția de șef de clinică de cardiologie și, de 20 de ani, de când am luat în primire acest colectiv, am reușit până la urmă să avem un colectiv foarte performant. Sigur că suntem câțiva trecuți de 50 de ani, doi, trei trecuți de 60, dar numărul nostru este mic, iar biologic, până la urmă, va deveni și mai mic. Cei care domină sunt oameni plasați între 30 și 40 de ani, sunt în timpul pregătirii de doctorat sau și l-au susținut deja și sunt avizi de cunoaștere. Aș vrea ca această atmosferă să continue și ei să aibă motivația de a se perfecționa.

Pe de altă parte, din punct de vedere didactic, am intrat în învățământ ca preparator, în 1979. De 40 de ani mi-au rămas aceeași dragoste și aceeași pasiune pentru acest învățământ. Am avut posibilitatea să fiu la diverse workshopuri despre cum să îi înveți pe studenți mai bine, cum să-i evaluezi și mai bine, pentru că dacă față de studenți nu ai disponibilitate, ei te ocolesc.

Pot să spun acum că am marea bucurie să constat că studenții care vin la noi sunt foarte buni. Pentru ei mai fac și niște lucruri ieșite puțin din programă. De pildă, de doi ani, cu un grup de studenți care s-au dovedit interesați de ceea ce le-am propus eu, facem un cerc: „Cardiologie în interdisciplinaritate”. Adică medicină cu matematică, medicină cu filozofie, cu fizică, cu biologie. Au venit personalități să le vorbească despre această interdependență. Am avut o primă ședință în care a venit un profesor de matematică de la Universitatea de Matematică, domnul profesor Liviu Ornea, care a făcut un curs dedicat modelării matematice a fenomenelor biologice. Unul dintre studenți, care acum este în anul cinci, deosebit de dotat, a obținut o bursă în SUA în acest domeniu și acum își face teza de absolvire și, probabil, ulterior, și teza de doctorat.

Am o recunoaștere internațională, mai ales europeană, am condus un grup de lucru al Societății Europene de Cardiologie. Apartenența la acest grup te stimulează extraordinar. Am pe birou două articole pe care încerc să le cizelez ca să le pot trimite mai departe, să publicăm în două reviste foarte cotate. Ar fi patru articole publicate anul acesta în reviste cotate ISI. Sunt și președintele Societății Române de Hipertensiune, pe care am înființat-o în 2011, și am făcut o revistă dedicată, care se numește Journal of Hypertension Research, cu un board format în proporție de 60% din medici din Europa și 40% din România. Prin urmare, se pot face multe lucruri și în România, dacă te perfecționezi continuu și rămâi conectat la cercetarea din țară, dar și din străinătate

Autor: Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: