Interviu cu ES Reuven Azar, ambasadorul Israelului în România

Subfinanțarea și criza de resurse umane specializate sunt două probleme majore cu care se confruntă sistemele publice de sănătate din Israel și România. Cum reușesc autoritățile israeliene în domeniu să facă față acestor provocări, explică Excelența Sa, Reuven Azar, ambasadorul Israelului în România.

Anul acesta România vor fi patru rânduri de alegeri. Pe agenda publicului, sănătatea este în top 3 priorități, oamenii având așteptări majore de la politicieni. Care este situația în societatea israeliană? Este sănătatea o temă de campanie cu care se pot câștiga alegerile?

Sănătatea este o problemă extrem de importantă în Israel, însă nu una care să determine rezultatele alegerilor. În Israel avem un sistem public de sănătate cuprinzător, ceea ce înseamnă că guvernul colectează o taxă progresivă directă pentru sănătate și oferă asistență medicală tuturor cetățenilor prin intermediul unui sistem guvernamental de spitale și prin intermediul HMO-urilor (Health Maintenance Organization) publice, care pot oferi unele servicii medicale complementare în mod privat.

În fiecare an are loc o dezbatere publică în jurul „coșului de servicii" aprobat de guvern, iar diferite partide și grupuri de interese încearcă să facă presiuni pentru a include noi seturi de tratamente și pentru a extinde „coșul”. În plus, există întotdeauna un discurs public în legătură cu lipsa de paturi în spitale, listele lungi de așteptare pentru operații și lipsa investițiilor în infrastructură (cum ar fi echipamentele de screening).

România și Israel se bucură de o îndelungată cooperare fructuoasă în multe domenii, inclusiv în cel medical. Există programe comune de cercetare și dezvoltare, precum și colaborări directe între spitale și institute medicale, pentru schimbul de experți și de informații. Cum pot contribui factorii de decizie la nivel politic din România pentru îmbunătățirea cadrului de cooperare? Ce direcții credeți că trebuie prioritizate?

În ultimii ani, ne-am concentrat pe digitalizare și inovare. Schimburile au loc direct între spitale sau cu consiliile județene din întreaga Românie care își modernizează sistemul spitalicesc. Există o mulțime de schimburi profesionale care își au originea în contactele "de la om la om". Este un lucru amplificat și de faptul că mulți medici din Israel sunt originari din România sau studiază medicina aici, de distanța scurtă dintre țări și de mentalitatea similară. Încercăm să determinăm companiile israeliene să participe la licitații în România, în special în domeniul digitalizării, și lucrăm la promovarea unui model de parteneriat public-privat.

Două probleme majore cu care se confruntă sistemele de sănătate publice din UE sunt subfinanțarea și criza resursei umane specializate. Sunt acestea specifice și Israelului?

Subfinanțarea este o problemă la nivel mondial, deoarece, pe măsură ce știința avansează și se fac progrese tehnologice, pot fi oferite mai multe servicii, iar pătura este întotdeauna prea mică. Prin urmare, decalajul crește mereu, chiar și atunci când asistența medicală se îmbunătățește.  Întrebarea este cum se poate obține cel mai bun randament al investiției. Israelul este cunoscut pentru faptul că are un sistem relativ eficient, cu doar 8% din PIB investit în sănătate, față de 15% în SUA.

Resursele umane reprezintă o mare problemă în Israel. Suntem o societate de imigranți și, până de curând, ne bazam pe mult personal format în străinătate (inclusiv în România, care are școli excelente). Cu toate acestea, pe măsură ce populația noastră a devenit mai numeroasă în ultimii ani, iar generația mai în vârstă se pensionează, a trebuit să extindem numărul facultăților de medicină și să dublăm, cel puțin, numărul de absolvenți, ceea ce facem în prezent. Cu toate astea, lipsesc medicii și, mai ales, lipsesc asistentele.

Israelul are o populație destul de tânără în comparație cu alte țări OECD, însă creșterea speranței de viață a creat un deficit și mai mare de resurse umane, în special de îngrijitori. Una dintre modalitățile prin care autoritățile din domeniul sănătății încearcă să facă față acestei situații este de a limita angajările și spitalizările inutile prin investiții în telemedicină, prin furnizarea de echipamente noi și mai ieftine de screening la domiciliu, prin adaptarea tratamentelor la domiciliu pentru a evita riscurile de contaminare și prin simplificarea procedurilor medicale pentru a economisi timpul medicilor și a nu crea neplăceri inutile pacienților.

Cerceatea si inovarea sunt două repere care fac din sistemul public de sănătate israelian unul dintre cele mai performate din lume. Ce factori au contribuit la crearea ecosistemului de inovație? Ce rol joacă parteneriatul public – privat? 

Există o provocare pentru a păstra cei mai buni medici în sistemul public, deoarece salariul în sistemul public va fi întotdeauna mai mic și volumul de muncă mai mare în comparație cu sectorul privat. Există mai multe modalități prin care guvernul israelian încearcă să facă față acestei situații și voi da câteva exemple:

• Parteneriate public-privat: Angajaților din sistemul public li se permite să înființeze companii de cercetare și dezvoltare în parteneriat cu spitalele în care lucrează. Aceștia lucrează după orele de program, plătesc pentru utilizarea spațiilor spitalicești și, de asemenea, plătesc o redevență spitalului.
• Reducerea volumului de muncă: până de curând, medicii din Israel trebuiau să facă ture de 36 de ore în spitale. Există o încercare de a le reduce la 24 sau 18 ore.

Bogdan Guță