Prof. dr. Dumitru Lupuleasa:

2015 este ultimul dintre cei 12 ani în care prof. univ. dr. Dumitru Lupuleasa s-a aflat la conducerea Colegiului Farmaciștilor din România (CFR). Se poate spune că evoluția profesională a acestuia și dezvoltarea Colegiului au mers în paralel, având în vedere că prof. Lupuleasa s-a numărat printre experții prezenți la refondarea CFR în 1990, după ce instituția fusese desființată abuziv în 1948. Pe lângă numeroasele măsuri administrative, educația farmaceutică continuă s-a numărat printre obiectivele urmărite și monitorizate îndeaproape, iar poate cea mai mare realizare o reprezintă aplicarea regulilor de buna practică farmaceutică.

Se discută de câţiva ani buni despre ponderea farmaciilor de lanț, comparativ cu a farmaciștilor...

Este o problemă asupra căreia nu am găsit o rezolvare optimă, deşi noi am militat pentru o anumită proporţie. Nu s-a putut, invocându-se legea liberalismului, iar lucrurile se resimt deja pentru că, din păcate, numărul de farmacii ale farmaciştilor este din ce în ce mai mic. Eu însă îi reprezint pe toţi farmaciştii și mă interesează ca, indiferent unde profesează, aceștia să respecte legile profesiei și să fie, în egală măsură, respectaţi în deciziile profesionale. Supărarea mea este legată de faptul că, în anumite lanţuri, se întâmplă ca interesele comerciale să fie puse înaintea intereselor profesionale şi înaintea intereselor pacienţilor. Sper, însă, că încet, încet, cu reglementările care se vor impune tot mai mult, lucrurile vor căpăta o anumită uniformitate.

Vreau să vă spun că noi, în calitate de Colegiu, ne-am implicat foarte mult în aplicarea unor reguli de bună practică farmaceutică, revitalizând o literă de lege care era aproape moartă, deoarece ministerul a elaborat ordinul, însă nu și modul în care el trebuie pus în aplicare. Ca organizaţie profesională, am găsit de cuviinţă că este rolul nostru să facem lucrul acesta și de 4-5 ani facem o vizită colegială la absolut toate farmaciile şi, acolo unde găsim mici nereguli, le consemnăm, dăm soluţii și termene în care acestea să se rezolve. Cred că este una dintre reuşitele cu care Colegiul Farmaciştilor se poate mândri, pentru că s-au ridicat și uniformizat standardele.

Anul acesta a fost unul dificil pentru farmacii, din cauza actualizării preţurilor la medicamente?

Toţi anii sunt dificili pentru farmacişti, pentru că dacă în alte ţări o listă de medicamente rămâne valabilă câţiva ani la rând, la noi este actualizată aproape în fiecare lună. În ceea ce privește actualizarea prețurilor, s-a mediatizat foarte mult faptul că prețurile vor scădea, dar nu s-a spus și că preţurile se reactualizează în funcţie de paritatea între leu şi euro, motiv pentru care o serie întreagă de produse au început să fie mai scumpe decât erau înainte. De asemenea, nu s-a făcut public că unele medicamente au trecut pe lista C, adică la nivel de compensare de 20%. Şi, dintr-odată, pacienţii cărora li s-a spus că preţurile se vor micşora cu 20% constată că trebuie să scoată bani din buzunar pentru produse pe care înainte nu plăteau nimic în plus.

Spuneați că numărul farmaciilor independente e din ce în ce mai mic...

Este şi normal, atâta vreme cât nu s-au respectat nişte reguli. Am militat pentru existenţa unui raport foarte clar între numărul populaţiei şi farmaciile deschise. De exemplu, în București avem o farmacie la mai puțin de 2.000 de locuitori, în condițiile în care legea spune că trebuie să existe o farmacie la 3.000 de locuitori. Şi atunci sigur că farmaciile nu pot rezista economic, pentru că trebuie plătite chirii, utilităţi, salarii.

Are legătură şi cu legea farmaciei care, am înţeles, încă nu este clară?

Legea farmaciei este clară în ceea ce privește raportul între populaţie şi numărul de farmacii. La un moment dat am dorit, dar ni s-a spus că este o restricţie, să existe şi distanţă între farmacii. În aproape toate ţările mai importante există restricţii şi de distanţă, şi de populaţie, iar prin implementarea acestora  repartiția farmaciilor ar fi mai uniformă și nu am mai avea toate farmaciile concentrate în centrul fiecărui oraș.

Legat de legea publicităţii la medicamente, care a trecut tacit de Senat...

Este un subiect extrerm de sensibil. Noi am făcut acum doi ani conferinţa naţională „Punctul pe i. Publicitatea medicamentelor”, în care am atras atenţia că medicamentul este mai mult decât un produs comercial. Este firesc să se facă publicitate la medicamentele la care este voie, adică la OTC-uri, dar nu să se facă publicitate indirectă la medicamente, prin publicitatea la farmacie. Acest lucru trebuie reglementat.

Dar forma aceasta, care a trecut, este agreată?

Pe noi ne-ar avantaja, în sensul în care s-ar face o delimitare netă, cam abruptă, e adevărat, dar care ne-ar scuti de foarte multe inconveniente.

Cum anul viitor veți preda mandatul de președinte al CFR, există vreun favorit?

Favoritul ar putea fi anticipat după afișarea rezultatelor de la teritoriu. Ce mi-aş dori? Să fie o persoană tânără, aşa cum eram şi eu cu foarte mulţi ani în urmă, când am acces pentru prima dată la această funcţie, să fie un om foarte echilibrat, care să judece şi după aceea să ia decizii, să lucreze bine cu toate filialele şi să-i reprezinte cu smerenie pe toţi farmaciștii.

Aş îndrăzni să spun un citat care îmi este foarte drag şi care spune aşa: „Omul vechi de-ar şti să moară, înainte de-a muri, atunci, când ar fi să moară, omul nou n-ar mai muri”. Deci, îmi doresc ca tinereţea pe care noi, cei care ne încheiem mandatul acum, am depus-o în slujba Colegiului să fie preluată şi dusă mai departe. Cred că majoritatea lucrurilor trebuie continuate, o parte dintre ele trebuie chiar corectate şi, sigur, altele trebuie începute.

Scurt bilanț al mandatului prof. univ. dr. Dumitru Lupuleasa

• înființarea Facultății de Farmacie a UMF „Victor Babeș” Timișoara, prima dintre cele nouă facultăți fondate după 1990;
• identificarea unor soluţii logistice pentru ca fiecare filială a CFR să aibă un sediu; în prezent, aproape toate colegiile au un sediu fizic;
• construirea unui registru al farmaciştilor;
• stabilirea unor relații cu organizaţiile profesionale de profil din toată Europa, CFR fiind membru al Grupului European al Farmaciştilor;
• dezvoltarea educaţiei farmaceutice continue; s-a redactat un document complex privind furnizarea educației farmaceutice continue, în care este prevăzută inclusiv modalitatea de acreditare a celor care ţin cursuri; din păcate, documentul nu a fost validat și aprobarea lui va intra în sarcina viitorului Consiliu Naţional;
• realizarea negocierilor anuale cu CNAS, pentru contractul-cadru, astfel încât să fie identificate soluții care să ofere satisfacție atât farmaciștilor, cât și Casei;
• organizarea Galei Colegiului Farmaciștilor, pentru a premia rezultatele deosebite ale farmaciștilor în practica de zi cu zi sau în cercetare.

Supărarea mea este legată de faptul că, în anumite lanţuri, se întâmplă ca interesele comerciale să fie puse înaintea intereselor profesionale şi înaintea intereselor pacienţilor. Sper, însă, că încet, încet, cu reglementările care se vor impune tot mai mult, lucrurile vor căpăta o anumită uniformitate.

Nu s-a făcut public că unele medicamente au trecut pe lista C, adică la nivel de compensare de 20%. Şi, dintr-odată, pacienţii cărora li s-a spus că preţurile se vor micşora cu 20% constată că trebuie să scoată bani din buzunar pentru produse pe care înainte nu plăteau nimic în plus.

Mirabela Viașu