Interviu cu dr. Raluca Mititelu, președintele Societății Române de Medicină Nucleară și Imagistică Moleculară, șeful laboratorului de medicină nucleară din cadrul Spitalului universitar de urgență militar central „Dr. Carol Davila”.
Medicina nucleară este o specialitate mai puțin cunoscută, dar de o importanță esențială, care permite diagnostic și tratament cu ajutorul unor substanțe radiofarmaceutice și al unor dispozitive performante. Din păcate, numărul centrelor de medicină nucleară este prea mic, iar atragerea tinerilor spre această specialitate este anevoioasă, deoarece se studiază foarte puțin în facultate, explică dr. Raluca Mititelu.
Cum poate fi îmbunătățită asistența medicală în rețeaua de medicină nucleară?
Trebuie să crească numărul de centre de medicină nucleară, astfel încât măcar în fiecare județ să fie câte unul. Aproape jumătate din județele din țară nu au centre de medicină nucleară la ora actuală. Am o pacientă, de exemplu, de la Sf. Gheorghe, care vine dimineața cu prima barcă ce pleacă din Sf. Gheorghe, ajunge la București, își face scintigrafia pentru că este în evidență cu un neoplasm de sân și se duce în aceeași zi înapoi. Este foarte greu, pentru că în Tulcea sau Constanța nu există laborator de medicină nucleară. Dacă pentru oncologie s-au mai rezolvat niște lucruri și mai sunt programe, pe medicina nucleară, situația este departe de a fi îmbunătățită; mai mult decât atât, în Ministerul Sănătății nu există comisie de specialitate de medicină nucleară.
Ca în fiecare arie a medicinii, și în medicina nucleară apar noi tehnici. Avem posibilitatea să pregătim medici pentru aceste noi tehnici? Cum pot fi atrași tinerii spre acest domeniu?
În primul rând, tinerii ar trebui să fie atrași prin introducerea în cadrul studiilor de licență a medicinii nucleare. Deocamdată se studiază extrem de puțin în facultate. Eu tot sper că în viitorul foarte apropiat va putea exista această disciplină de medicină nucleară, fie independentă, fie în cadrul altei discipline, astfel încât tinerii medici să se pregătească în acest domeniu. Bineînțeles, se studiază în facultate disciplina imagistică medicală, dar foarte puțin se referă la medicina nucleară. Procedurile de medicină nucleară sunt introduse în ghidurile de bună practică pentru foarte multe din situațiile oncologice. Pentru tehnicile noi suntem în permanență la curent, Societatea Română de Medicină Nucleară este membră cu drepturi depline în Asociația Europeană de Medicină Nucleară și ne străduim să aducem toată informația la zi, cel puțin în materie de cunoștințe teoretice. Pe partea de practică, este nevoie de autorizare de substanțe ca să poți să lucrezi. Pentru că substanțele radiofarmaceutice cu care noi lucrăm sunt asimilate cu medicamentele, procedurile de autorizare sunt foarte greoaie și costisitoare; sunt foarte mulți producători sau furnizori de substanțe radiofarmaceutice care nu vor să autorizeze produsele la noi, din cauza costurilor și a faptului că nu sunt suficiente laboratoare. Echipamente moderne există, acolo unde sunt laboratoarele înființate. Există cel puțin 12 centre PET-CT complet funcționale la ora actuală. Deci, ca echipamente, am putea face față provocărilor tehnologice.
Imagistica medicală poate să furnizeze diferite informații morfologice, structurale. În ce măsură este integrată cu alte metode de diagnosticare a bolilor, mai ales pe oncologie?
Cred că din ce în ce mai mult se implementează această abordare multidisciplinară și, oricum, tratezi fiecare caz în parte. Această parte de imagistică moleculară nu înseamnă o „poză”; un studiu are mii de imagini și ca să faci o interpretare corectă, trebuie să le vezi pe toate, nu „o poză”. În imagistica moleculară, pentru evidențierea unui proces biologic trebuie să corelezi informațiile cu partea anatomică, în primul rând ca să localizezi procesul pe care îl vezi și din acest motiv există echipamentele integrate: PET-CT și SPECT-CT. Aceste scanere au un tomograf încorporat, care îți permit obținerea unei imagini de o calitate superioară și care ne ajută să localizăm și să caracterizăm mai bine leziunea, astfel încât clinicianul să poată lua cea mai corectă decizie referitor la managementul pacientului.
În ce stadiu se află Centrul de Medicină Nucleară, despre a cărui înființare s-a vorbit în ultimii trei ani?
Din păcate, pandemia ne-a întârziat foarte mult. Încercăm acum să o facem să revină în atenția factorilor decizionali. Avem însă această problemă cu faptul că nu există comisie de specialitate de medicină nucleară în cadrul Ministerului Sănătății. S-au făcut nenumărate solicitări pentru a se crea această comisie.
Este o asociație instituțională care s-a înființat, la care participă universitățile de medicină și farmacie, centrul de la Măgurele, alte institute de cercetare. Scopul este să găsim finanțare pentru a înființa acest centru, în care să implementăm tehnici noi, să facem training pentru fizicieni, pentru biochimiști, pentru toți profesioniștii implicați în partea de medicină nucleară.
De ce ar avea nevoie această specialitate cel mai mult? Care sunt prioritățile dvs. în calitate de președinte al societății?
Trebuie să nu uităm că această asociație este una profesională și principalul ei scop este de a furniza educație medicală continuă. Organizăm o conferință cel puțin o dată pe an, care este creditată de Colegiul Medicilor, astfel încât și specialiștii din acest domeniu să își poată face pregătirea continuă necesară pentru prelungirea avizului de liberă practică. Avem o realizare deosebită – cu sau fără pandemie – am obținut drepturile de a traduce ghidul european de medicină nucleară și ne-am mobilizat la nivelul tuturor membrilor societății pentru această traducere; ghidul a fost editat și tipărit cu ajutorul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj și sunt foarte bucuroasă că acest ghid a apărut în luna iulie 2021.
Vorbind de afecțiunile oncologice, cât de importante sunt investigațiile de medicină nucleară pentru diagnosticarea lor?
Dacă nu ai un diagnostic corect, clinicianul nu poate ști pe ce direcție de tratament să pună pacientul. Și din acest motiv, investigațiile de medicină nucleară sunt introduse în ghidurile de practică. Însă este important să avem unde să facem aceste investigații.
Există radioizotopi care tratează anumite forme de cancer, există dintotdeauna iodul radioactiv care tratează cancerul tiroidian. Ceea ce se știe mai puțin este de cancerul de prostată rezistent la tratamentul convențional, care poate fi tratat radioizotopic, sau de tumorile neuroendocrine. Nu avem nici un centru în România care să poată să trateze aceste boli cu tratamente radionuclidice. Există trei centre de tratament radioizotopic în sistemul public în care se face tratament cu iod radioactiv pentru cancerul tiroidian și două centre în sistemul privat. Problema este legată atât de insuficiența centrelor, cât și de accesul la substanțele radioizotopice de tratament care se folosesc în afara țării.
de Valentina Grigore
