Politici de Sanatate

„Medicația în Programul de Diabet, o problemă de siguranță națională“

16 octombrie
12:07 2017
„Medicația în Programul de Diabet, o problemă de siguranță națională“

Interviu cu prof. dr. Petru Aurel Babeș, președintele Comisiei de diabet zaharat, nutriție și boli metabolice din Ministerul Sănătății.

Un program național de peste un miliard de lei, sute de mii de pacienți și zeci de probleme care apar în fiecare zi – aceasta este situația bolnavilor de diabet din România. Soluții există, dar trebuie luate și măsuri. Iar linia întâi pe „frontul” diabetului o reprezintă specialiștii, cei care au și cunoștințele, și contactul cu problemele zilnice ale pacienților. Protocoale, ghiduri de tratament, propuneri de îmbunătățire a îngrijirilor acordate bolnavilor – toate pleacă de la Comisia de diabet zaharat, nutriție și boli metabolice din Ministerul Sănătății, condusă de prof. dr. Petru Aurel Babeș. 

Sunteți președintele Comisiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii pentru Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. Care sunt preocupările dvs. pentru îmbunătățirea managementului diabetului în România?

Actuala Comisie de Specialitate Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice a Ministerului Sănătății a fost numită în 6 mai 2015 şi menţinută de cinci miniştri ai Sănătății. Principalul obiectiv de către conducerea Ministerului Sănătății – „Ghidul de tratament al pacientului cu diabet zaharat din România” –  a fost finalizat prin Ordinul MS 226/01.03.2016, publicat în M.O. la data de 10.03.2016. Elaborarea ghidului s-a realizat în colaborare cu Societatea Română de Diabet Zaharat, Nutriţie şi Boli Metabolice (DZNBM) şi cu Federaţia de Diabet Zaharat, Nutriţie şi Boli Metabolice, fiind în dezbatere publică pe site-ul MS timp de 30 de zile. S-a ţinut seama de Convenţiile ADA (American Diabetes Association) şi de EASD (European Association of Study of Diabetes), iar protocoalele terapeutice publicate de ANMDM (Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale) au luat ca bază recomandările Agenţiei Europene a Medicamentului, respectiv a RCP (rezumatul caracteristicilor produsului) care duc la autorizaţiile depunerii pe piaţă. Ambele acte normative sunt obligatorii pentru tratamentul pacienţilor cu finanţare de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Activitatea comisiei s-a axat şi pe elaborarea noii curricule în specialitatea diabet, nutriție şi boli metabolice, cu trecerea la formarea prin rezidenţiat de cinci ani. În prezent, numărul medicilor de specialitate, activi, prescriptori de insuline şi antidiabetice orale (ADO) depăşește 1.000 şi este în continuă creştere. Este importantă implicarea corpului medical în gestionarea bugetului acestui program naţional de un miliard de lei, pe principiul cost-eficienţă.

Care sunt, din punctul dvs. de vedere, problemele cu care se confruntă pacienții cu diabet (atât de tip 1, cât și de tip 2) din România?

În anul 2016, în România au fost trataţi 775.189 de pacienţi (cu CNP) cu diabet zaharat (DZ), din care 226.506, cu insulină. Dintre aceştia, pacienţii cu DZ tip 1 (numai cu insulină) sunt aproape 10.000, dintre care 3.000 de copii şi tineri cu vârsta de până la 18 ani.

În România, se utilizează numai insuline umane (prin tehnologie de inginerie genetică) şi analogi de insulină. În UE, se mai folosesc şi insulinele animale. Studiile transversale au relevat că regimul de insulinoterapie cel mai frecvent la pacienţii cu DZ de tip 1 este cel cu patru sau/şi trei prize, zilnic (peste 90%). Pompele de insulină sunt folosite foarte rar.

Proporţia cazurilor cu control glicemic optim (HbA1c < 7,5%) este mică la copii şi tineri (29-32%), dar creşte odată cu înaintarea în vârstă.

Pacienţii cu DZ de tip 2 beneficiază de toate preparatele existente în UE (insuline şi ADO – antidiabetice orale). Din păcate, echilibrul glicemic optim este departe de a fi realizat în multe cazuri, din cauza nerespectării a două condiţii obligatorii: schimbarea stilului de viaţă şi respectarea dietei. Lipsa controlului sistematic al HbA1c, în condiţiile compensării medicaţiei 100%, generează dezechilibru cronic ce duce la marile complicaţii de macro- şi microangiopatie diabetică.

Cum pot fi prevenite complicațiile diabetului și, implicit, cum pot fi reduse costurile?

Costurile cele mai mari le reprezintă terapiile orale, uneori în combinaţie cu insulină la DZ de tip 2, fără eficienţă terapeutică, ducând la costuri şi mai mari ale complicaţiilor ce devin mai timpurii (complicaţii cardiovasculare, renale).

Comisia a înaintat MS şi CNAS propuneri concrete de reglementare a autocontrolului glicemiei (bandelete), de normalizare a distribuţiei PEN-urilor (stilouri de insulină) a acelor şi seringilor şi chiar a modalităţilor de distribuţie, în special a insulinelor. Medicaţia în Programul Național de Diabet Zaharat reprezintă o problemă de siguranţă naţională, fiind finanţată de la bugetul de stat. În ţările vecine, este interzis categoric reexportul (de exemplu, Ungaria), atât timp cât un cetăţean nu găseşte acel medicament în ţara lui.

O mare problemă în tratamentul diabetului este eliminarea dispozitivelor medicale. Se respectă legislația în România?

Conform legislaţiei, toate dispozitivele medicale de administrare a insulinelor (seringi, PEN-uri, pompe de insulină, ace de stilou) se returnează de către pacient celui care le-a eliberat (farmacii), pentru intrarea acestora în circuitul deşeurilor periculoase. Această procedură este aplicată doar sporadic, deşeurile periculoase ajung la „gropile de gunoi” ale localităţilor.

de Valentina Grigore

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: