Profesorul Dr. Julius Ptashekas, Vilnius, Lituania, este un expert în domeniul hemostazei, care lucrează activ mai bine de 30 de ani la dezvoltarea unor practici și metodologii de laborator în domeniu. Este profesor la Universitatea Stradins din Riga. El a lucrat pentru a susține cu succes implementarea metodei Owren pentru măsurarea timpului de protrombină (PT) în regiunea baltică.

Anticoagulanții orali (antagoniști ai vitaminei K precum Warfarina etc.) sunt  cele mai frecvent utilizate medicamente pentru prevenirea și tratamentul tromboembolismului în diferite situații clinice la nivel mondial, care și-au dovedit eficiența. Scopul tratamentului este de a echilibra riscurile de hemoragie și tromboză la pacient. Complicațiile arteriale și venoase sunt cauzele morbidității și mortalității la pacienții cu terapie anticoagulantă orală la nivel global. Dezavantajul major al anticoagulanților orali (antagoniști ai vitaminei K precum Warfarina etc.) este fereastra terapeutică îngustă și răspunsurile variabile individuale la tratament. Prin urmare, sunt necesare verificări frecvente ale timpului de protrombină (PT) pentru a se asigura că anticoagularea rămâne în interval terapeutic.

În laboratoarele spitalelor din țările scandinavice, Statele baltice, Olanda și Japonia – complexul protrombină în plasmă, abreviat PT, se măsoară în baza unui principiu metodic numit metoda Owren. Acesta este standardizat în conformitate cu recomandările naționale cu scopul de a oferi rezultate standardizate la nivel internațional sub formă de Raport Internațional Normalizat (INR).

Anticoagulanții orali (antagoniști ai vitaminei K precum Warfarina etc.) acționează prin inhibarea următorilor factori de coagulare a țesuturilor din organism: II, VII, X. Modificarea dozei de medicament modifică activitatea acestor factori de coagulare a țesuturilor. Prin urmare, anume acești factori (II, VII, X) trebuie SĂ FIE evaluați prin măsurarea timpului de protrombină în baza metodei Owren.

Între timp, metoda mai veche Quick, pe lângă factorii II, VII și X, dependenți de vitamina K, măsoară factorii I și V, care NU AU LEGĂTURĂ cu parcursul vitaminei K. Astfel, metoda Quick nu este specifică Warfarinei și conține erori pe fondul terapiei cu vitamina K. Cu alte cuvinte, măsurarea Timpului Quick sau timpului de protrombină după metoda Quick evaluează factori inutili (I și V), iar efectul real al medicamentului este "mascat".

PT (INR) indică timpul de coagulare pentru o probă de sânge în raport cu timpul de coagulare pentru o probă normală. Toate laboratoarele suedeze și cele internaționale din spitale și majoritatea din cadrul asistenței medicale primare utilizează același principiu metodic pentru PT (INR). În plus, majoritatea membrilor participă la un program național comun de asigurare externă a calității, ceea ce asigură condiții pentru o bună unanimitate în ceea ce privește rezultatele analizei.

Aceasta înseamnă că aceeași probă a pacientului care a fost analizată în laboratoare diferite POATE fi comparată cu valorile PT (INR). Cea mai importantă diferență tehnică dintre cele două metode PT este că volumul probei constituie doar 5% din volumul de reactiv în metodele Owren, comparativ cu 33% în metodele Quick. Prin urmare, plasma pacientului la testarea după metoda Quick este mai diluată și, deci, MAI sensibilă, oferind o valoare clinică mai mare pentru medici.

Pe lângă cele spuse, Dr. Paul Owren a îmbunătățit metoda Quick prin introducerea diluției plasmei, măsurarea factorilor specifici, creșterea stabilității plasmatice până la 24 de ore la temperatura camerei. Gama terapeutică a lui Owren este semnificativ mai sigură decât cea a testului Quick: rezultatele testului Owren (INR) au o toleranță de până la 4% și rezultatele (INR) ale metodei Quick pot varia până la 19%.

Pacienții care iau antagoniști ai vitaminei K sunt monitorizați continuu de către specialiștii de nivel primar, secundar și terțiar. Metoda PT a lui Owren este în țările scandinavice și baltice (Lituania, Letonia) confirmată și de Protocolul oficial de testare a sistemului de coagulare și este folosită la scară largă ca document-ghid nu numai al Societății de Hemostază și Tromboză, dar este aprobată și de către toate societățile medicale mari (Asociația Inimii, Societatea Cardiologilor, Societatea Medicilor Examinatori de Familie (Family Medical Examiners), Societatea Specialiștilor în Cardiochirurgie, Societatea Medicilor Interniști etc.). Utilizarea armonizată a PT a lui OWREN în majoritatea predominantă (95%) a instituțiilor medicale din Lituania asigură ca pacientul să fie tratat mult mai în siguranță, reducând la minimum probabilitatea apariției trombilor și a complicațiilor hemoragice.

Pe lângă aceasta, majoritatea metodelor la punctele de acordare a asistenței medicale (point-of-care) sunt, totuși, bazate pe variantele chimice uscate ale metodei Quick, în care reactivul este liofilizat și este dizolvat de proba de sânge, de ex. proba nu este deloc diluată. Prin urmare, sensibilitatea la interferențe devine chiar mai mare decât în cazul metodelor tradiționale Quick.

Pe baza acestor informații s-ar putea face o recomandare, că instrumentele pentru analizele PT la punctele de acordare a asistenței medicale (point-of-care) sunt aproximative și trebuie utilizate NUMAI în scop personal, nu pentru dozarea de Warfarină sau planificarea terapiei de substituție a anticoagulantelor. Rezultatele analizei ar trebui să fie de o calitate sigură. Rezultatele trebuie trimise sau încărcate în sisteme gen jurnal (log systems) și alte registre pe web, astfel încât doza și rezultatele PT (INR) să poată fi urmărite și monitorizate cu ușurință de către clinician.

Dacă se utilizează metoda Quick la punctele de acordare a asistenței medicale (point-of-care), ar trebui să se asigure că fiecare pacient este verificat după metoda Owren. Dacă rezultatele diferă, prioritate în veridicitatea rezultatelor se acordă metodei Owren.

Utilizarea metodei Owren este recomandată în laboratoarele clinice, cele ale spitalelor și centrelor de sănătate pentru a păstra o bună conformitate a rezultatelor care pot fi verificate cu asigurarea externă a calității.

de Elena Roșca