Anxietatea și depresia sunt boli de sănătate mintală des întâlnite la persoanele cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC). În plus, prevalența tulburării de panică este de aproximativ zece ori mai mare la persoanele cu BPOC decât la populația generală. Cu toate acestea, unele studii arată că mai puțin de o treime dintre persoanele cu BPOC și boli mintale primesc tratament adecvat pentru problemele psihologice. Potrivit psihiatrului Sorin Pletea, tratamentul celor două tipuri de afecțiuni trebuie individualizat și este nevoie de o colaborare interdisciplinară pentru o bună conduită terapeutică.
Depresia și anxietatea sunt comorbidități majore în cazul BPOC și, în general, în bolile cronice. Care sunt cauzele apariției acestor afecțiuni?
Boala cronică, în general, vine la pachet cu un grad de anxietate provocat de neprevăzutul situației. Pacietul nu își dă seama ce se întâmplă, cum va face față situației în continuare. La aceasta se adaugă spitalizările repetate, medicația pe care trebuie să o ia periodic. Un studiu arată că, cel puțin în BPOC, afecțiunile mentale apar în contextul reducerii abilității de a manageria aspectele fizice ale bolii, afectării calității vieții din cauza unei boli cronice, scăderii funcției pulmonare, spitalizărilor frecvente cu o perioadă mai lungă de internare, complianței reduse la medicație și aderenței scăzute la terapiile de reabilitare, de recuperare. Multe din acestea pot fi extrapolate, mai puțin funcția pulmonară, cam la majoritatea bolilor cronice. Deși Inițiativa globală pentru boala pulmonară obstructivă cronică recomandă screening-ul și gestionarea activă a comorbidităților psihologice în BPOC, se pare că, potrivit studiilor internaționale, mai puțin de o treime dintre persoanele cu BPOC și boli mintale primesc tratament adecvat pentru problemele psihologice.
Atât depresia, cât și anxietatea sunt subdiagnosticate. Cum pot recunoaște simptomele persoanele afectate și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze?
Într-adevăr, depresia și anxietatea sunt subdiagnosticate, mai ales în România. Spre exemplu, un recent Eurobarometru a prezentat date despre depresia cronică autoraportată și noi eram pe ultimul loc, la 1%. Întrebarea adresată participanților a fost „te consideri că ai avea depresie cronică sau nu?”
În ceea ce privește primele semne ale depresiei și anxietății, acestea sunt problemele legate de somn: nu te mai trezești așa de odihnit, ai fi vrut să mai dormi sau te trezești peste noapte, apoi tot felul de gânduri, de griji mai mari decât de obicei. Ulterior poate să apară și dispoziția mai tristă, lipsa dorinței de a munci, moment în care trebuie ca persoana afectată să ia măsuri, respectiv să solicite un consult de specialitate. Dacă vorbim de pacienții internați în spital, majoritatea acestor unități spitalicești au și psihiatru, și psiholog, și bolnavul ar putea beneficia de un consult, cel puțin pentru evaluarea statusului mental. Dar, în cele din urmă, trebuie să fie și dorința pacientului. De asemenea, trebuie să avem și specialiști pregătiți. Sunt numeroase cazuri în care există doar un psihiatru la un spital cu sute de paturi, cu o mulțime de specialități și o mulțime de patologii…
Motivele lipsei de aderență la tratament
Un studiu arată că, în cazul BPOC, printre motivele lipsei de aderență la tratament se numără faptul că pacienții uită să își administreze inhalatorul, o parte nu știu efectiv cum să îl administreze, dar sunt și aspecte financiare. Cât de importantă este motivația financiară în tot ceea ce înseamnă aderența la tratament?
Cu siguranță, este importantă! Știm foarte bine care este nivelul economic din România, iar medicamentele sunt destul de scumpe, mai ales dacă vorbim și de anumite dispozitive care au o tehnologie mai nouă. Dacă ele nu sunt compensate sau au un nivel de compensare mic și necesită o contribuție substanțială din partea pacientului, este clar că există posibilitatea destul de mare ca pacientul să nu le ia. Nu este neapărat o non-aderență primară, adică pacientul nu vrea să ia medicamentele, ci, efectiv, nu își permite să le cumpere. Dacă vorbim de medicamentele administrate pe cale inhalatorie, este o problemă și pe partea educativă, să zicem, pentru că sunt pacienți care nu știu să folosească acele dispozitive sau le folosesc incorect. Cred că foarte importantă este informarea medicală venită din surse corecte. Apoi, fiecare dintre noi, medicii, trebuie să stea câteva minute în plus cu pacientul și să îi explicăm dacă are întrebări, nelămuriri. De asemenea, ca model de bune practici putem vorbi de asistentul social, mai ales în cazul persoanelor singure. Un astfel de asistent social ar putea oferi un ajutor de calitate bolnavului, în măsura competențelor. Din păcate, acest segment al asistenței medicale lipsește în România.
Care este cea mai bună conduită terapeutică în cazul unui pacient cu BPOC la care este asociată și depresia?
Sunt anumite medicamente psihiatrice care ar putea să interacționeze cu medicația pentru alte afecțiuni, dar asta nu înseamnă că trebuie să oprim tratamentul, pur și simplu. Am avut pacienți cu demență cărora li s-a oprit tratamentul antidemență când au ajuns în spital din cauza altei boli. Însă studiile arată că, odată cu întreruperea tratamentului, se pierde tot ce s-a câștigat în timpul terapiei, iar pacientul revine la o stare corespunzătoare situației în care nu ar fi luat deloc tratamentul. Ideal este ca medicația prescrisă de un medic din altă disciplină să fie respectată, iar dacă există dubii referitoare la interacțiunile dintre terapii, cei doi medici să discute despre cazul pe care îl au în comun. Trebuie individualizată terapia.
Care a fost efectul pandemiei asupra bolnavilor cronici?
Conform unor studii din septembrie 2020, s-a observat o creștere a anxietății și a depresiei, inclusiv la pacienții care nu aveau nimic anterior, dar și decompensări la pacienții care aveau anterior probleme de sănătate. Eu am pacienți care nu au avut nici un fel de probleme anterior și care vin acum cu foarte multe anxietăți, cu depresii. Foarte mulți fixează debutul anumitor simptome în perioada de lockdown de anul trecut.
de Valentina Grigore
