Prof. univ. dr. ALEXANDRU CIOCÂLTEU, unul dintre cei mai experimentaţi nefrologi din ţară, specialist în dializă din 1976, profesor universitar, șeful Clinicii de Nefrologie şi Dializă, manager al Spitalului Clinic de Urgenţă “Sfântul Ioan”, UMF “Carol Davila” Bucureşti, şi, totodată, autor a numeroase tratate de nefrologie. Invenţia sa, dializa fără aparat, a fost răsplătită cu medalia de aur la Salonul Internațional de Inventică de la Geneva, în 2010.

 Interviu realizat de Raluca Boboc

Cum aţi descrie evoluţia nefrologiei în România în perioada de după 1989, comparativ cu nivelul acesteia în ţările dezvoltate?

Nefrologia actuală în România poate fi comparată cu cea din ţările dezvoltate. Nimic nu-i în defavoarea ei. Medicii din colectivul meu sunt permanent ofertaţi să lucreze în cele mai bune centre de nefrologie din ţările a căror medicină o evaluăm la un nivel superior celei din România. Nu mă pronunţ asupra altor specialităţi, dar despre nefrologia românească pot spune că este performantă şi apreciată just şi-n ţările dezvoltate. Eu, în profesie, m-am străduit să fiu un practician onest.

Sunteţi managerul Spitalului Clinic de Urgenţă “Sf. Ioan”. Care au fost principalele provocări pe care le-aţi întâmpinat în managementul spitalului în ultimii ani, dar şi principalele realizări de care sunteţi mulțumit?

Am reuşit să fim spital clinic de urgenţă, deci să fim spital de gradul al doilea. Chiar dacă nu am primit prea mulţi bani de la Ministerul Sănătăţii, avem indicatori sanitari foarte buni. Nu văd în asta un act de bravură, mai degrabă cred că meritul constă în a păstra oamenii de valoare în spital.

Toate situaţiile cărora trebuie să le facă faţă acest spital sunt comune cu cele din majoritatea spitalelor de acelaşi tip şi anvergură. Pentru bani vor exista totdeauna conducători care să mintă frumos. Nu este domeniul meu. Nici cei de care m-am înconjurat nu aparţin unei asemenea categorii. Au rămas numai profesionişti de performanţă în Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf. Ioan” sub conducerea mea, acesta fiind singurul criteriu de selecţie pe care-l pot aplica. Se pare că este mai uşor să stai pe margine şi să înjuri. Cineva va trebui să ia decizii, aceasta fiind unica soluţie viabilă pe care o susţin.

Achiziţiile publice au suscitat în ultima perioadă controverse şi contestaţii din partea participanţilor la licitaţii. Care a fost situaţia la Spitalul „Sfântul Ioan” în ultimul an? Care este situaţia accesului pacienţilor cu boli de rinichi la tratamentele specifice?

Aici noi suntem atipici fără să ne-o fi dorit. Nu am prea avut ce licita. Dotarea cu aparatură din fonduri centrale a fost doar pentru programe. Iar pentru noi aceasta a fost prioritatea. Pentru că v-aţi referit punctual la cazurile pacienţilor cu afecţiuni renale din Clinica pe care o conduc,  pot afirma că aceştia au beneficiat, nu doar în ultimul an, de întreg tratamentul necesar. Toate investigaţiile au fost asigurate.

Cum evaluaţi calitatea serviciilor medicale în Spitalul “Sfântul Ioan” şi ce măsuri de creştere a calităţii serviciilor aţi implementat de când sunteţi managerul spitalului?

Calitatea o pot considera bună. Ar trebui să întrebaţi pacienţii, pentru mine ei contează. Am căutat să ţin lângă mine profesionişti. Cei mai mulți colaboratori de-ai mei din Clinica de Nefrologie şi Dializă au obţinut doctoratul în ştiinţe medicale, participă frecvent la cursuri de perfecţionare interne şi internaţionale, congrese de specialitate. Activitatea publicistică (articole de specialitate, cărţi) este vastă şi sintetizează experienţa Clinicii noastre. Suntem invitaţi permanent, atât eu, cât şi colegii mei, la evenimentele medicale importante, din ţară şi din străinătate, unde suntem “o voce” distinctă şi apreciată.

 Din statistici reiese că viaţa a 11.000 de români depinde de dializă şi aproximativ două milioane de români ar suferi de o boală cronică de rinichi. Nu sunt aceste cifre îngrijorătoare? Care a fost evoluţia bolilor cronice de rinichi în România în ultimii 10 ani şi, în special, a insuficienţei renale cronice? 

Nu-i o situaţie deosebită cea din România. Evoluţia a fost identică cu cea din toată Europa. Diabetul zaharat a crescut mult incidenţa insuficienţei renale cronice, deoarece azi diabetul poate fi tratat. Sunt un milion de români diabetici. Concluzia este evidentă: în toate există un preţ care trebuie plătit. Nu ne confruntăm cu escaladarea unei situaţii scăpate de sub control, este vorba de consecinţe directe ale unei stări obiective căreia trebuie şi îi putem face faţă. Experienţa Clinicii de Nefrologie şi Dializă pe care o conduc este relevantă în managementul acestor cazuri.

 În România, costurile cu dializa se ridică la peste 100 de milioane de euro anual, iar dializa fără aparat, invenţia dumneavoastră şi a echipei cu care aţi colaborat, ar fi dus la economii substanţiale în acest sector. În ce stadiu vă aflaţi cu aplicarea acestei metode?

Avem două brevete de invenţie de la OSIM pentru peritoneofiltrare. Avem şi drepturi de autor la nivel internaţional. Schematic, această invenţie, “Dializa fără aparat”, înlocuieşte rinichii atrofiaţi cu peritoneul.  La această invenţie au lucrat, împreună cu mine, doi buni colaboratori, șef de lucrări. dr. Cristiana David şi șef de lucrări dr. Alexandru-Ionel Checheriţă. Domnul șef de lucrări dr. Alexandru-Ionel Checheriţă este șeful Secţiei de Nefrologie şi Dializă, locul cel mai potrivit pentru a contribui în mod direct în viitoarea aplicare a metodei respective.

Invenţia... a venit. Nu m-am străduit să inventez ceva. Am lucrat în domeniul dializei din 1976. Astăzi,...

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna noiembrie a revistei Politici de Sănătate!