Interviu cu dr. Ioana Smărăndița Lăcău, președintele Comisiei de radiologie-imagistică medicală și medicină nucleară din Ministerul Sănătății.

Până de curând, pacienții cu boli cronice erau nevoiți să aștepte luni de zile pentru investigații imagistice, iar acest lucru s-a modificat în bine începînd cu 1 octombrie 2020, prin prioritizarea acestor investigații de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu înființarea mențiunii Monitor pe biletul de trimitere la investigații paraclinice in ambulatoriul de specialitate (Monitor 1 pentru recomandări la externare, Monitor 2 pentru Boli Oncologice, Monitor 3 pentru Diabt Zaharat, Monitor 4 pentru Boli Cardio-Vasculare, Monitor 5 pentru Boli Rare, Monitor 6 pentru Boli Neurologice Monitor 7 pentru Boli Cerebrovasculare). Aceste mențiuni permit efectuarea analizelor peste plafonul furnizorului de servicii medicale. Chiar și așa, accesul celorlalți pacienți la astfel de investigații medicale, foarte căutate deoarece cu ajutorul lor se pune diagnosticul în majoritatea bolilor, rămâne uneori problematic, din cauza deficitului de aparate și de specialiști din țara noastră, afirmă dr. Ioana Smărăndița Lăcău, medic primar Radiologie și Imagistică medicală.

Una dintre cele mai mari probleme pentru pacienți pe zona de radiologie este accesul uneori târziu la investigații medicale decontate - sunt pacienți care așteaptă luni de zile. Care sunt cauzele?

Investigațiile radiologice și de medicină nucleară sunt destul de căutate, pentru că ocupa un loc crucial în diagnosticul majorității bolilor. Problema este accesibilitatea destul de mică atât în spitale cât și în ambulatorii de specialitate în principal pentru că Romania nu are o strategie de țară în Radiologie. Ca și  în cazul clădirilor spitalelor, aparatele de radiologie existente sunt fie vechi, fie s-au stricat în lipsa banilor de service si mentenanță.

În ultima perioadă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a făcut eforturi de a crește accesibilitatea pacienților cu boli cronice la investigații imagistice, pacienți care conform protocoalelor medicale necesită investigații periodice, astfel că biletele cu mențiunea Monitor pot fi decontate de furnizorii de servicii medicale din ambulatoriile de specialitate peste plafonul trimestrial.

În consecință, lista de așteptare pentru pacienții cu boli cronice care știu că trebuie să facă aceste investigații și au trimiteri pentru ele, ar trebui să nu mai existe, pentru că investigațiile în acest caz se pot face peste plafon când este nevoie. Problema cea mai mare în România este numărul mic de aparate de radiologie și medicină nucleară. Pacienții care ajung în stare gravă la spital nu beneficiază de aceste servicii din cauză că multe spitale nu au aceste aparate – fie ca nu au avut niciodată, fie aparatele sunt vechi, sau s-au stricat - iar service-ul nu poate fi acoperit datorită modului de finanțare a spitalelor, pentru că finanțarea spitalelor nu implică și fonduri pentru mentenanță. Și atunci în România ar trebui desenată o strategie de țară astfel încât să ajungem la nivelul țărilor din Uniunea Europeană unde și un oraș de dimensiuni medii sau mici are un spital dotat cu aparatura de radiologie, inclusiv radiologie intervențională și fiecare dintre aceste spitale are cel puțin 6-7 medici angajați și poate 20 de tehnicieni și asistenți care să acopere nevoile oamenilor din zona respectivă. În plus, medicina nucleară poate fi regionalizată ținând cont de populație adică spre exemplu la fiecare 3 județe ar trebui să existe un centru de medicină nucleară cu aparatura necesară.

Din păcate, neavând o strategie de țară, multe dintre spitalele noastre - și s-a văzut bine acum, în perioada pandemiei - nu pot face o tomografie, nu orice spital are această posibilitate. Iar acest lucru ar trebui să nu se mai întâmple. Ca și soluție se pot cumpăra aparate în toate spitalele, sau ar trebui ca mai multe spitale să funcționeze ca un consorțiu conform legislației adoptate de curând astfel încât să beneficieze de aparatura de radiologie imagistica medicală și de specialiști angajați la nivel de consorțiu. Pe de altă parte, în România avem și o problemă cu personalul medical, și nu mă refer aici doar la medici, ci și la personal mediu - asistenți, tehnicieni care fac aceste investigații. Pentru că trebuie știut că investigațiile radiologice, în general, sunt făcute de tehnicieni în toate țările Uniunii Europene și de aceea avem nevoie de suportul Universităților de Medicină și Farmacie prin înființarea unor clase speciale de radiologie în cadrul Facultăților de Asistenți Medicali. În plus, este necesară și reglementarea activității tehnicienilor sau operatorilor de ecografie, tomografie computerizata și rezonanță magnetică – poate într-un cadru mai larg de a recunoaște supraspecializarea unor categorii de asistenți medicali, personal medical ce va putea astfel prelua o parte din sarcinile medicilor.

Spre exemplu, în ecografie, în țările Uniunii Europene există definit tehnician de ecografie care face investigațiile și apoi trimite imagini în incidențe standardizate medicului imagist pentru formularea rezultatului, iar prin comparație în România investigația ecografică o face medicul ce are competență în ecografie.

Cât de importante sunt investigațiile imagistice în diagnostice și cât de important este ca ele să fie făcute la timp?

Investigațiile imagistice sunt importante pentru ca răspund unor întrebări clinice. O altă problemă este că actual în țara noastră nu există ghiduri și protocoale asemănătoare celor din țările Uniunii Europene pentru diagnostic și tratament. Astfel, aceste ghiduri și protocoale ajută în definirea drumului urmat de pacient de la simptome până la diagnostic: adică ajungi la medic, ai următoarele simptome și semne, ca urmare a acestora completezi cu aceste investigații, ai anumite rezultate la ele, atunci urmezi alte analize și investigații și urmând firul protocolului ajungi la diagnostic. Urmând aceste ghiduri și protocoale se pot diagnostica cele mai frecvente poate 95% din patologii, restul fiind diagnostice rare.

La ce ajută aceste ghiduri și protocoale? În primul rând, se uniformizează practica clinică la nivelul celei din țările Uniunii Europene și pacienții vor beneficia de aceeași calitate a actului medical la orice furnizor de servicii medicale ar ajunge. Pe de altă parte, și noi, ca personal medical, putem fi apărați în fața unei reclamații. Iar dacă am avea aceste ghiduri pentru bună practică medicală am ști și când și cât de repede trebuie făcute anumite investigații radiologice și de medicină nucleară, pentru că ele sunt mici rotițe în angrenajul de diagnostic.

La ce lucrează acum Comisia de specialitate din Ministerul Sănătății? Ce ar trebui îmbunătățit?

Comisia din minister din care fac eu parte este de Radiologie Imagistică Medicală și Medicină Nucleară, iar aceasta implică investigații cum sunt radiografii, mamografii, ecografii, tomografii computerizate, imagistică prin rezonanța magnetică precum și cele de medicină nucleară - scintigrafie, PET etc. Din comisie fac parte atât medici radiologi, cât și medici de medicină nucleară, iar medicii radiologi sunt din toate subspecialitățile astfel încât sunt acoperite toate domeniile pentru a putea creiona strategia la nivelul Ministerului Sănătății. Am început activitatea în August 2021 și am reușit să facem un ghid de bune practici în radiologie imagistică medicală și medicină nucleară, în concordanță cu cele din țările europene în principal Franța și Marea Britanie, ghid ce a fost elaborat de Societatea de Radiologie Imagistică Medicală în 2019 și a fost adus la zi în 2021. Exista un ghid de bune practici în radiologie aprobat prin Ordin de Ministru in 2010, dar trebuia neapărat adus la zi deoarece evoluția tehnologiei în domeniu a fost explozivă. Ghidul a fost înaintat către structura de specialitate din Ministerul Sănătății pe 10 Noiembrie 2021 și sperăm ca el să fie aprobat cât mai repede prin Ordin de Ministru; apoi ne dorim să îl operaționalizăm sub forma unui site care să poată fi accesat de orice medic, de orice specialitate, tocmai ca să știe când și cum să recomande aceste investigații.

Trebuie să precizez că ghidul de Medicină Nucleară este cel European ce a fost tradus cu toate drepturile de către Societatea de Medicină Nucleară din România. Ca obiective pe care ni le-am propus în continuare: ne-am dori să facem o strategie de țară pentru România, în sensul în care să facem teritorializarea aparatelor și a specialiștilor din domeniu, atât medici, cât și personal mediu. Mai ales că în radiologie personalul mediu nu este chiar mediu, mulți au și facultate și mulți dintre ei pot să facă lucruri pe care medicii nu știu să le facă. După acestă mapare, putem planifica o strategie de dotare cu aparatură și personal și putem aplica la programe Europene.

Pe de altă parte, ne dorim ca examenul de specialitate sa fie dat la nivel național precum cel din specialitatea de Anestezie și Terapie Intensivă care actual se dă național și în același timp cu țările din Uniunea Europeană. Ne-am dori să reușim să facem și noi asta pentru radiologi.

Pe domeniul prevenției, vom înainta o sugestie către Ministerul Sănătății, pentru că în dotarea celor 2000 de centre comunitare integrate din rural și urbanul mic incluse în PNRR să fie prevăzut atât un aparat de radiologie convențională cât și un mamograf - deoarece cred că ar trebui ca și în țara noastră să pornim un program național de prevenție a cancerului de sân. Aceste investigații mamografice ar putea fi făcute de asistentul medical care este în centrul respectiv, asistent care ar participa la un training probabil de 3 luni, pentru a învăța să facă mamografii, apoi mamografiile ar putea fi citite de un soft de inteligență artificială, lucru care se întâmplă acum în câteva țări din Uniunea Europeană. Din publicațiile din literatură, folosirea acestui soft ar permite interpretarea ca negative a 98% dintre examinări și numai 2% vor necesita analiza de către medicul specialist ce are competență în senologie.

de Alina Neagu