Interviu cu Gabriela Firea, membru Comisia pentru cultură și educație și Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen, Parlamentul European

Europarlamentarul Gabriela Firea propune o abordare integrată a politicilor europene în care femeia este plasată în centrul intervențiilor publice. Prioritățile pentru 2026 vizează reducerea inegalităților în accesul la servicii medicale, recunoașterea infertilității ca problemă de sănătate publică, dezvoltarea unui model de cercetare dedicat sănătății femeilor și consolidarea finanțării pentru prevenție, diagnostic precoce și tratamente adecvate afecțiunilor specifice. În paralel, sunt susținute măsuri structurale privind independența economică, echilibrul muncă–viață, combaterea sărăciei și accesul la locuire și servicii sociale, cu impact direct asupra stării de sănătate materne, reproductive și mentale. Viziunea conturează o paradigmă transversală în care sănătatea femeilor, protecția socială și politicile demografice sunt corelate strategic pentru creșterea rezilienței sistemelor europene și îmbunătățirea indicatorilor de bunăstare familială.

Care sunt principalele dumneavoastră priorități politice la nivel european pentru anul 2026 și ce beneficii concrete vor aduce acestea României și familiilor din țara noastră?

Pentru anul 2026, și nu numai, urmăresc să fiu o voce a femeilor, tinerilor și familiilor din România și restul țărilor din Uniunea Europeană, care au nevoie de politici publice și măsuri concrete. De exemplu, fără egalitate de șanse între bărbați și femei nu vom avea sisteme de sănătate, de educație și de muncă și servicii sociale moderne și competitive, care să răspundă nevoilor reale ale oamenilor. Prioritățile mele politice pornesc mereu de la realitățile pe care le trăiesc oamenii.

Realitatea violenței domestice și a femeilor care sunt ucise de partenerii de viață este îngrijorătoare. În fiecare lună cel puțin o româncă este ucisă de soțul sau partenerul său, iar din păcate, aceste tragedii se întâmplă chiar sub ochii copiilor minori. Cred cu tărie că fiecare viață poate fi salvată și voi lupta ca viitorul femeilor, dar mai ales al copiilor din aceste familii, să fie unul sigur.

Sănătatea și independența economică a femeilor

La fel de importantă pentru mine este sănătatea femeilor pe întreaga durată a vieții. De anul trecut am început să promovez conceptul sănătății fetelor și femeilor la vârsta de 15, 35 și 55 de ani. Fiecare etapă din viața unei femei are particularitățile ei și trebuie tratată separat, cu atenție și măsuri țintite. Milioane de femei trăiesc simptome reale, adesea ignorate sau greșit diagnosticate, care le afectează sănătatea, bunăstarea personală și profesională.

O altă prioritate este susținerea independenței economice a femeilor, cu un echilibru dintre viața personală și profesională. Femeile trebuie să poată să-și îngrijească copiii, partenerii sau părinții, în timp ce-și dezvoltă și cariera. Am militat, de exemplu, pentru aplicarea principiului o plată egală pentru o muncă egală deoarece diferența de salarizare între femeile și bărbații din România este de 4,5%. Acest procent ne arată că mii de femei sunt plătite mai puțin decât bărbații, pentru aceeași activitate profesională.

De asemenea, încă de anul trecut, mi-am setat ca prioritate să-mi aduc contribuția, în Parlamentul European, la tot ceea ce înseamnă proiectele pentru locuințe accesibile și facturi mai mici pentru români. Am sprijinit Planul European pentru Locuințe Accesibile, plus un pachet pentru energie anunțat pentru 2026, cu ținta de a reduce facturile și a combate sărăcia energetică. Acestea sunt provocări foarte mari ale românilor și este necesar să găsim cele mai bune soluții. Tocmai de aceea, lucrez ca România să folosească la maximum beneficiile oferite: mai multe locuințe pentru tineri și familii și renovări eficiente energetic, foarte importante pentru că reduc sărăcia energetică.

O altă provocare, de data aceasta din perspectiva de părinte, este legată de siguranța în mediul online a copiilor noștri. Este o problemă despre care am vorbit cu mii de părinți, deja. Astfel că, încă din primele săptămâni ale acestui an am promovat majoratul digital, care interzice accesul tinerilor sub 13 ani la rețele sociale, iar de la 13 ani până la 16 ani să fie cu acord parental. Este cu adevărat alarmant să știm că 1 din 6 adolescenți a trecut prin cyberbullying și trebuie să venim cu măsuri rapide pentru a ne ține copiii în siguranță.

Strategia anti- sărăcie

Și ajungem la unul dintre cele mai sensibile și delicate subiecte pentru mine, strategia anti-sărăcie care se vede în sănătate și educație. Pentru 2026, eu cred că prioritatea noastră trebuie să fie una foarte clară: să reducem nesiguranța din viața de zi cu zi a familiilor. Pentru că sărăcia nu înseamnă doar lipsa unui venit. Înseamnă frig în casă, înseamnă copil care învață într-o cameră supraaglomerată, înseamnă părinți epuizați.

De aceea, una dintre direcțiile mele centrale este legarea politicii de locuire de o veritabilă strategie europeană anti-sărăcie. În 2026, Comisia pregătește o Strategie europeană de combatere a sărăciei, iar eu susțin ferm ca aceasta să includă măsuri concrete pentru prevenirea evacuărilor și combaterea sărăciei energetice. În plus, susțin finanțări europene pentru servicii sociale, mese în școli, centre comunitare și acces mai bun la prevenție. Pentru că, în momentul în care un copil crește în frig sau în supraaglomerare, se îmbolnăvește mai des, scade și randamentul lui la școală, iar stresul din familie explodează.

În același timp, pe dimensiunea socială și educațională, am apărat constant, în Parlamentul European, finanțarea pentru Erasmus+ și pentru programele dedicate tinerilor cu mai puține oportunități, pentru că educația este cea mai solidă politică anti-sărăcie pe termen lung.

2026 trebuie să fie anul în care Europa nu mai tratează sărăcia ca pe o statistică, ci ca pe o urgență umană. De asemenea, voi continua să lupt pentru fete și femei, pentru ca siguranța și drepturile lor să fie protejate, iar copiii noștri să se trăiască în locuințe sigure, încălzite, și să beneficieze de acces la educație de calitate.

Infertilitatea, problemă de sănătate publică

România se confruntă cu un declin accentuat al natalității. Ce măsuri considerați esențiale, la nivel european, pentru a sprijini tinerii să întemeieze familii și să aibă copii?

Adevărul este că natalitatea nu scade din lipsă de iubire, ci, printre altele, din lipsa măsurilor de susținere a tinerelor familii. Când o familie abia întemeiată plătește o chirie care înghite jumătate din salariu, ori când locul de muncă nu este sigur sau când nu există o creșă aproape de casă, atunci planurile pentru întemeierea unei familii sau conceperea unui copil se amână. Și nu este corect să cerem unei generații să facă mai mulți copii, din moment ce societatea nu le oferă un minimum de stabilitate.

Din această realitate au pornit toate propunerile mele ca senator, primar general al Capitalei, ministru al Familiei și, acum, ca membru în Parlamentul European.

Am susținut constant amendamente prin care cerem recunoașterea infertilității ca problemă de sănătate publică și garantarea unui acces echitabil la tratamente de fertilitate și reproducere asistată în toate statele membre. Asta înseamnă finanțare europeană pentru prevenție și diagnostic precoce, sprijin pentru reducerea costurilor procedurilor, posibilitatea de rambursare pentru cuplurile cu venituri mici și medii și protejarea drepturilor pacienților. Vă reamintesc că am fost primul primar care a introdus un program din București de sprijin al familiilor infertile și decontare a procedurilor FIV. De asemenea, am fost ministrul care a extins la nivel național acest tip de program, care oferă sprijin financiar pentru 10.000 de cupluri infertile în fiecare an.

În același timp, susțin măsuri clare prin care să oferim tinerilor stabilitate. De exemplu, prin investițiile din Planul European pentru Locuințe Accesibile tinerii pot avea un cămin decent.

Să nu uităm despre stabilitatea la început de drum, pentru că nu poți cere tinerilor să fie părinți, dacă intrarea în piața muncii înseamnă stagii neplătite și precaritate. Inclusiv la nivel european se vede clar cât de răspândite sunt stagiile de practică și cât de mult îi dezavantajează lipsa remunerației pe cei fără sprijin financiar de acasă.

La fel de important este sprijinul pentru îngrijirea copiilor: creșele, afterschool-urile și serviciile de îngrijire trebuie finanțate consecvent, inclusiv din fonduri europene, ca părinții să nu fie forțați să aleagă între job și copil.

De asemenea, cred ca trebuie să arătăm mai multă deschidere către familiile care deja au mulți copii. Astfel, mi-am propus să continui demersurile din țară și la nivel european, pentru a recunoaște conceptul familiilor numeroase și pentru a veni cu măsuri țintite pentru ele.

Și trebuie să fie clar faptul că natalitatea nu crește prin presiune morală, ci prin siguranță. Iar siguranța înseamnă sănătate accesibilă, locuință decentă și politici publice care respectă demnitatea fiecărei familii tinere.

Ce politici europene pot contribui la creșterea bunăstării familiilor – în special în ceea ce privește locuințele, serviciile de îngrijire a copiilor și echilibrul muncă–viață?

După cum spuneam, bunăstarea unei familii se construiește, zi de zi, din trei lucruri simple: un acoperiș sigur deasupra capului, servicii de îngrijire care funcționează și timp real pentru viață, nu doar pentru alergat între job și obligații.

De aceea, pe partea de  locuire, eu am susținut și am votat în plenul Parlamentului European raportul despre politica de coeziune și criza locuințelor, tocmai pentru că el cere măsuri concrete din partea Comisiei Europene și a guvernelor din UE: mai mulți bani europeni pentru locuințe accesibile, includerea locuințelor sociale și a renovărilor eficiente energetic, o platformă europeană cu sprijinul BEI și folosirea clădirilor publice neutilizate pentru case decente.

În ceea ce privește îngrijirea copiilor, direcția este clară: investiții sociale care rup cercul sărăciei și oferă un sprijin real pentru copii și familii, inclusiv prin întărirea Garanției pentru Copii.

De asemenea, în comisia CULT militez pentru a nu tăia fonduri tocmai din programele care ajută familiile pe termen lung: educație, competențe, șanse egale. De aceea am susținut poziția fermă împotriva tăierilor la Erasmus+ și Europa Creativă. Trebuie să înțelegem faptul că educația nu este de negociat și nu putem spera că viitoarea generație va trăi mai bine, dacă nu va avea acces la educație de calitate, dacă profesorii nu vor avea fonduri să participe la programe de formare și dacă banii nu vor ajunge și în zonele defavorizate, exact acolo unde este cea mai mare nevoie.

Este important echilibrul muncă–viață, însă nu este suficient să avem reguli. Acestea trebuie aplicate, astfel încât părinții să aibă programe predictibile și concedii parentale care chiar pot fi folosite. Și pentru că bunăstarea familiei înseamnă și liniștea copilului, am depus amendamente și am votat măsuri pentru protecția minorilor online: verificarea vârstei cu respect pentru viața privată, stop publicității comportamentale către minori, combaterea deepfake-urilor și sprijin pentru sănătatea emoțională digitală.

Care sunt principalele inegalități pe care le observați în accesul femeilor la servicii medicale de calitate și ce inițiative susțineți în Parlamentul European pentru îmbunătățirea sănătății femeilor, inclusiv în zona maternității?

Principalele inegalități în domeniul asistenței medicale cu care se confruntă femeile din întreaga Uniune Europeană nu sunt deloc abstracte, ele se traduc prin diagnosticări întârziate, parcursuri medicale epuizante și tratamente inadecvate aplicate afecțiunilor specifice femeilor cum ar fi: menopauza, endometrioza, sindromul ovarelor polichistice, fibrom uterin, infertilitate, bolile cardiovasculare, sănătate mintală și cancerul de sân sau chiar cel ovarian.

Astfel, demersurile mele în Parlamentul European, duc către măsuri concrete deoarece am susținut amendamente prin care am cerut dezvoltarea unui model de cercetare și inovare dedicat sectorului public al sănătății.

Prea multe femei sunt diagnosticate greșit, tardiv sau insuficient. Avem nevoie de finanțare europeană prin care să asigurăm un acces egal tuturor femeilor la asistență medicală de calitate și este imperativ ca finanțarea să vizeze campanii de conștientizare, alfabetizare, prevenție, diagnosticare corectă și tratament corespunzător femeilor afectate de orice boală.

Să nu uităm de drepturile sexuale și de reproducere prin care femeile trebuie să aibă acces la servicii medicale de calitate, de consiliere, de îndrumare, astfel încât, împreună cu familiile, cu persoanele apropiate, să ia cea mai bună decizie pentru viața lor. La fel de importante sunt prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, prevenirea bolilor sistemului reproductiv și sarcina.

Este cu adevărat alarmant faptul că la nivel global, una din șase persoane se confruntă cu infertilitatea. Astfel, cum spuneam și mai devreme este extrem de important să recunoaștem infertilitatea ca problemă de sănătate publică și să garantăm accesul echitabil la tratamente de fertilitate, corecte și de reproducere pentru toate fetele și femeile.

În final, consider că sănătatea tuturor femeilor trebuie să fie o prioritate transversală a politicilor europene, inclusiv în zona maternității, unde avem nevoie de investiții pentru a asigura accesul femeilor la servicii medicale de calitate pe întreaga durată a vieții.

Diferențele salariale și discriminarea legată de maternitate persistă în multe state membre. Ce soluții concrete propuneți pentru a proteja drepturile femeilor la locul de muncă și pentru a încuraja angajatorii să sprijine părinții?

Adevărul este că diferențele salariale și discriminarea legată de maternitate există peste tot în statele UE deoarece piața muncii nu a fost adaptată la realitățile prin care sunt supuse familiile și nu a fost evaluat impactul îngrijirilor care afectează cariera profesională a femeilor. Chiar și în România, maternitatea este percepută ca un risc profesional, iar îngrijirea copiilor reprezintă o provocare pentru părinți, care trebuie să găsească un echilibru având în vedere creșterea copiilor.

Dăruirea și puterea mamelor noastre trebuie prețuite, iar plecând de la această realitate, încă de anul trecut, am susținut amendamente în Parlamentul European, prin care vreau să asigurăm protecția reală a femeilor în timpul sarcinii, atunci când revine din concediul de maternitate, precum și existența unor programe specifice de reintegrare profesională.

La polul opus, inclusiv angajatorii sunt cei care trebuie să sprijine părinții prin programe de lucru flexibile, telemuncă, concedii parentale și investiții în servicii de îngrijire a copiilor. Este nevoie de finanțare europeană pentru creșe, afterschool și orice alte servicii sociale care să permită părinților să găsească un echilibru între viața profesională și cea personală.

În final, cred că aceste inițiative vor consolida independența economică a femeilor, vor reduce riscul sărăciei și vor contribui la o piață a muncii adaptată nevoilor concrete ale familiilor, în care maternitatea să nu mai fie considerată un dezavantaj profesional, ci o realitate firească, care asigură bunăstarea familiilor.

Cum poate Uniunea Europeană deveni un actor mai eficient în apărarea drepturilor femeilor și în sprijinirea familiilor, fără a intra în conflict cu specificul social și cultural al statelor membre?

Uniunea Europeană este un actor important în apărarea și promovarea drepturilor femeilor, inclusiv ale familiilor, respectând competențele naționale ale celor 27 de state membre. În spatele unei societăți puternice există mereu o femeie, o mamă, o bunică.

Încă de la începutul mandatului meu de europarlamentar mi-am exprimat susținerea și am depus amendamente pe raportul referitor la strategia egalității de șanse între femei și bărbați pentru anul 2026-2030.

Am susținut măsuri concrete pentru toate femeile având în vedere accesul la îngrijiri în sectorul public al sănătății, asigurarea nevoilor de îngrijire ale femeilor gravide și lăuzelor, accesul la produse esențiale și igienice pentru toate fetele și femeile, asigurarea unei educații sexuale și relaționale, adecvate vârstei, investiții în dezvoltarea profesională a educatorilor, standarde înalte pentru materiale educaționale care să promoveze egalitatea de șanse și să elimine stereotipurile de gen, asigurarea parității de gen și reprezentării instituționale la toate nivelurile de decizie.

Mai mult, mă gândesc la raportul referitor la Indexul european privind egalitatea de gen care a fost prezentat la finele anului trecut. Din păcate, România rămâne codașă, cu 57 de puncte, mult sub media UE, de 63,4 puncte. Suedia conduce topul, iar Cipru se află la finalul clasamentului, însă are șansa să înregistreze progrese în următoarele luni, pe durata președinției rotative a Consiliului UE.

Totodată, am susținut atât la Bruxelles cât și la Strasbourg raportul prin care Uniunea Europeană va susține prioritățile noastre, anul acesta cu ocazia zilei internaționale a femeii la sesiunea Comisiei ONU privind statutul femeii la New York.

Cred că prin acțiuni concrete - foaia de parcurs, strategia egalității de șanse între femei și bărbați 2026-2030, monitorizarea progresului prin instrumente precum Indicele privind egalitatea de gen, prezentarea priorităților Uniunii Europene la Comisia privind statutul femeii - Europa poate fi un actor eficient în apărarea drepturilor femeilor și în sprijinirea familiilor, respectând în egală măsură dimensiunea specifică și culturală a statelor sale membre.