Kenneth A. Rethmeier, DrPH, Consultant & Expert in Leadership Development, President, The Rethmeier Group, LLC, Bermuda Run, North Carolina, USA
Katarzyna Czabanowska,
PhD, Assistant Professor, Department of International Health Faculty of Health, Medicine & Life Sciences, CAPHRI, Maastricht University, & LEPHIE Program Director
Daniela Popa,
MD, MSPH, Lecturer, International Health, Faculty of Health, Medicine & Life Sciences, Maastricht University
Background
În ultimii 20 de ani, Europa a fost martora unor schimbări socio-politice, financiare și culturale semnificative, care afectează în mod dramatic organizarea, finanțarea și gestionarea sistemelor sale de sănătate. Înainte și după aderarea la UE în 2007, România și, în special, rețeaua sa de sănătate au fost supuse unei reforme progresive în strânsă legătură cu trecerea de la economia planificată de stat la economia de piață, schimbare apărută în mai toate sistemele din Europa de Est și Centrală aflate în tranziție. 1,2 Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a condus mereu înnoitoare politici de sănătate și o viziune pentru viitor a asistenței medicale în Europa 3. Ca urmare, dinamica acestor evenimente a poziționat România către noi perspective și oportunități de a face față schimbărilor care au un impact asupra politicilor privind îngrijirile de sănătate. 4,5,6 Principalele modificări subliniate de o gamă largă de surse includ:
– trecerea de la un singur pacient și/nevoile sale medicale la o perspectivă populațională, acest fapt datorându-se tendințelor majore epidemiologice – îmbătrânirea populației, afecțiunile induse de stilul de viață și apariția bolilor transmisibile la rate alarmante;
– evoluție accentuată a inițiativelor care pledează pentru promovarea sănătății și a bunăstării;
– recunoaștere a inechităților asociate cu subgrupuri populaționale diverse și economic diferite și cum ar putea fi satisfăcute nevoile lor de sănătate;
– legătura dintre determinanții stării de sănătate proveniți din surse sociale și legate de mediu;
– schimbările populaționale produc rapoarte de dependență nesustenabile, corelate cu provocări economice care determină o cerere mai mare pentru îngrijirile de sănătate cu resurse limitate;
– un model al migrării personalului medical din zonele defavorizate din punct de vedere economic din Europa la cele care oferă oportunități mai bune, pentru salarii mai mari și locuri de muncă stabile.
În plus, revoluția din 1989 și căderea Cortinei de Fier au adus multe schimbări în Europa Centrală și de Est. Aceste schimbări nu au fost puse foarte ușor în aplicare sau nu au fost bine primite de populație. Sistemul de sănătate și liderii în acest domeniu a trebuit, de asemenea, să se adapteze foarte rapid la multe schimbări drastice, care, uneori, au avut loc peste noapte. Trecerea de la un mediu comunist și un stil de „conducere de sus în jos” la un stil de leadership orientat spre piață și capitalist a pus multe probleme liderilor vechi și noi ai sistemului îngrijirilor de sănătate. În scopul de a satisface nevoile unor reforme realizate într-un ritm rapid în sistemul actual, un nou stil de conducere trebuie să fie imaginat și pus în aplicare în aceste țări, inclusiv în România.
Pentru a răspunde acestor provocări, OMS a produs, împreună cu alte organizații, un cadru cuprinzător, o viziune agresivă „Sănătate 2020” pentru sănătate și bunăstare și o serie de inițiative strategice în jurul cărora noi politici de sănătate continuă să evolueze.
Prin urmare, scopul acestui articol este de a oferi un model practic conceput pentru a deschide un dialog între părțile implicate în crearea de politici de sănătate și liderii de sănătate, pentru a crea baza unui set unic de competențe de conducere, pentru transformarea cu succes a acestei politici de sănătate într-o realizare a unei viziuni care promovează o populație sănătoasă.
Politica de sănătate, Viziunea și Leadership-ul
Implementarea, cu succes, a politicilor de sănătate de bază, menite să promoveze sănătatea și bunăstarea, este cel mai bine realizată de către liderii care prezintă combinația potrivită de cunoștințe unice de conducere, abilități și comportamente. În acest scop, liderii vor fi chemați să exerseze trei mari tipuri de politici de sănătate corelate cu domenii de competență. Acestea sunt:
– capacitatea și capabilitatea de a înțelege inferențele cauzale corelate cu experiența populațiilor privind nivelul problemelor de sănătate pe care îl au, stabilirea realistă a priorităților privind nevoile de sănătate și recunoașterea implicațiilor și esenței politicilor specifice pentru sănătate, adaptate condițiilor locale;
– traducerea politicilor de sănătate în programe de tip inițiative-cheie, pentru a oferi cele mai bune rezultate populației vizate de aceste inițiative;
– capacitatea de a aplica procese riguroase de măsurare și de utilizare a unor instrumente care să asigure rezultate cost-eficiente și capabile să atingă viziunea.
În cazul în care există coerență și angajament care să aducă aceste competențe la viață de către liderii inspirați și vizionari din domeniul îngrijirilor de sănătate, persoane cu capacitate, capabilitate și încredere că vor putea …
Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna octombrie a revistei Politici de Sănătate!
