Interviu cu prof. univ. dr. Dan Ionuț Gheonea, rector al Universității de Medicină și Farmacie din Craiova, președinte Alianța Universitară G6-UMF.

Resursa umană insuficientă este o problemă cu care se confruntă sistemele de sănătate peste tot în lume. „Este dificil să construim o strategie națională care să aibă în epicentru resursa umană din sistemul medical. Putem construi însă strategii: pentru atragerea de resursă umană, pentru retenția acesteia în sistemul intern, pentru șanse egale la educație medicală continuă sau la dezvoltare profesională”, arată prof. univ. dr. Dan Ionuț Gheonea.

 Sistemul sanitar se sprijină pe doi piloni esențiali – infrastructura și resursa umană. Această resursă este insuficientă și cu posibilități reduse de dezvoltare profesională. Proiectele pe fondurile europene pentru capital uman mai acoperă din acest deficit, dar nu reprezintă o soluție. Ce ar trebui făcut în acest sens? Există o strategie la nivel național în ceea ce privește resursa umană din sistemul sanitar?

Resursa umană din domeniul medical este, într-adevăr, insuficientă. Dar nu vorbim aici doar de o problemă regională sau națională. Peste tot în lume există deficit de personal medical. Provocarea care apare în sistemul medical românesc este dată de corelația dintre lipsa resursei umane, lipsa resurselor materiale, a infrastructurii și, nu în ultimul rând, a educației medicale a populației. Deci nu vorbim despre un deficit, ci despre un dezechilibru între nevoia de resurse și resursele existente. În medicină, dezvoltarea profesională ține de dorința individului de autodepășire. Practica profesională este condiționată de educația medicală continuă, iar educația, atât cea formală, cât și cea nonformală sau informală, conduc către dezvoltarea profesională. În acest sens, posibilitățile de dezvoltare profesională nu sunt reduse, din contră, aș spune că sunt nelimitate. Avem acces la informație, acces la cercetare. Putem face cercetare, putem face schimburi de experiență. Toate acestea sunt posibile acum încă din facultate. Dacă percepem dezvoltarea profesională ca drumul spre cunoaștere, singura piedică poate fi doar lipsa motivației. În contextul în care dezvoltarea profesională semnifică dezvoltarea în carieră, acolo lucrurile sunt puțin diferite. Nu pentru că ar exista resurse limitate de dezvoltare, ci pentru că viitorii practicieni nu știu care sunt aceste resurse și cum le pot accesa. Este dificil să construim o strategie națională care să aibă în epicentru resursa umană din sistemul medical. Putem construi însă strategii: pentru atragerea de resursă umană, pentru retenția acesteia în sistemul intern, pentru șanse egale la educație medicală continuă sau la dezvoltare profesională. S-au făcut pași în acest sens, iar constituirea Alianței Universitară G6-UMF este unul dintre ei. O viziune unitară asupra potențialului educativ medical este un prim pas spre crearea de strategie.

Dezvoltarea profesională a unui medic începe practic din facultate. Ce acțiuni desfășoară Alianța Universitară G6-UMF în acest sens? Cum vine în sprijinul studenților, astfel încât aceștia să aibă acces la un proces continuu de formare profesională?

Dezvoltarea profesională a fiecărei persoane începe cu luarea deciziei de a urma o anumită profesie. În facultate începe să se contureze identitatea profesională a fiecăruia. Suntem conștienți de faptul că, astăzi, dinamica profesională este diferită și, astfel, nevoile de suport în identificarea și parcurgerea acestui traseu trebuie să fie diversificate și axate pe nevoile individului, nu ale masei de indivizi. Alianța Universitară G6-UMF este un organism nou creat, care a luat naștere într-o perioadă provocatoare pentru populație, în general, și pentru sistemul de sănătate, în special. Scopul nostru este de a stabili o viziune comună, unitară, asupra necesității educativo-formative din sistemul medical, plecând de la nevoia pacientului și legând această nevoie de motivația profesională a practicianului. Învățământul medical românesc a evoluat mult în ultimii ani, însă nu suficient. Lucrăm la acest aspect. Până acum lucram separat și fiecare universitate crea propria viziune și trăia propriile experiențe. Diviziunea existentă în trecut ne ajută acum să avem mai multe perspective asupra cărora să reflectăm și din care să creionăm soluții unitare, care să îi ajute pe viitori noștri colegi să își găsească drumul potrivit. Primul pas făcut, care a stârnit o serie de controverse, a fost schimbarea produsă în metodologia organizării examenului de admitere la facultățile de medicină. Vom continua cu alte măsuri, care poate nu vor câștiga într-o primă fază la capitolul popularitate, dar sperăm să devină populare prin eficiență.

Admiterea la importante facultăți de medicină din România, componente ale Alianței Universitare G6-UMF, se va face din anul universitar 2023-2024 pe baza unui manual nou, cerut ca resursă bibliografică unică pentru proba de biologie. Ce obiective are în vedere Alianța prin această decizie?

Da. Așa cum spuneam, una dintre primele măsuri unitare luate de Alianța Universitară G6-UMF ține de modificarea metodologiei examenului de admitere la facultatea de medicină sau medicină dentară prin introducerea unei resurse bibliografice unice pentru pregătirea candidaților. Este vorba despre lucrarea 𝑨𝒏𝒂𝒕𝒐𝒎𝒊𝒂 𝒔̦𝒊 𝒇𝒊𝒛𝒊𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒂 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆𝒓𝒆 𝒍𝒂 𝒇𝒂𝒄𝒖𝒍𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒄𝒊𝒏𝒂̆, avându-i ca autori pe Barbara Krumhardt și I. Edward Alcamo, editura University Press Târgu Mureș, ediția 2022. Manualul va fi utilizat unitar pentru admiterea din vara anului 2023 de către facultățile de profil din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“ din Cluj-Napoca, Universității de Medicină și Farmacie din Craiova, Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași, Universității de Medicină și Farmacie Științe și Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureș, Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“ din Timișoara și a Universității Ovidius din Constanța. Obiectivul principal al acestei decizii îl reprezintă atragerea celor mai buni candidați. Standardizarea procesului oferă aceiași parametri de evaluare a cunoștințelor candidaților de către toate instituțiile și, în același timp, șanse egale acestora de a fi evaluați în mod echitabil, pe baza acelorași criterii. Câștigul instituțional provine din stimularea competiției, prin calitatea actului educațional oferit studenților și nu prin cantitate.

Pandemia de COVID-19 a generat provocări majore pentru sistemul de educație medicală și a stimulat inovații fără precedent în materie de tehnologie educațională și adaptabilitate. Credeți că acestea vor avea un impact asupra pregătirii viitorilor medici?

Pentru sistemele de învățământ din orice țară și din orice domeniu, pandemia a însemnat o provocare. Diferențele au constat în mijloacele existente pentru a contrabalansa pierderile generate de transformarea interacțiunii directe dintre educator și beneficiar într-una exclusiv virtuală și metodele aplicate. Toate acestea au depins de fonduri, de nivelul de digitalizare, de nivelul de educație informatică, de accesul la internet, de competențele digitale ale utilizatorilor și, nu în ultimul rând, de muncă și bunăvoință. Medicina este o știință care nu se poate învăța într-un mediu virtual. Bineînțeles nu este exclus acest mediu, dar el poate fi utilizat doar ca suport în procesul educativ și nu ca bază a acestuia. Trebuie să recunoaștem că România nu îți oferă toate resursele de care ai nevoie să te adaptezi rapid unei situații de criză – fonduri limitate, competențe digitale reduse, acces la internet limitat etc. Toate aceste lipsuri însă ne-au făcut mai creativi și, atunci când există creativitate combinată cu bunăvoință, există și soluții. În calitate de rector al unei instituții de învățământ cu profil medical m-am confruntat cu toate problemele generate de pandemie care și-au pus amprenta asupra calității învățământului. Nu ne-am dat însă bătuți și, împreună cu colegii, cu studenții, dând dovadă de înțelegere și de empatie am reușit să gestionăm situația. Cum? Am identificat noi metode de lucru, noi moduri de învățare, am oferit programe de training acolo unde a fost nevoie pentru  îmbunătățirea competențelor digitale, a competențelor de comunicare. Ne-am adaptat. Vorbeam despre empatie... empatie care ne-a ajutat în acest proces de tranziție și care este vitală în practica medicală. Vorbesc despre munca de echipă, despre motivație, despre depășirea zonelor de confort, despre îmbunătățirea de competențe. Poate am pierdut în procesul educațional împărtășirea unor cunoștințe medicale studenților noștri, dar am câștigat mult în formarea de caractere. Iar niște caractere puternice pot să recupereze materia pierdută… Moștenirea profesională pe care pandemia ne-a oferit-o în educația medicală românească o vom vedea în timp. Dar sunt convins că distanțarea fizică ne-a învățat în primul rând să comunicăm mai mult. Nu ne-am putut privi în ochi, dar am învățat să privim în suflete.

de Bogdan Guță