Cu o patologie în continuă creștere, endocrinologia devine o specialitate medicală din ce în ce mai căutată. Bolile endocrine ”au un impact semnificativ asupra calității vieții și productivității persoanei afectate”, atrage atenția prof. dr. Diana Loreta Păun, șef secție Endocrinologie, Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB).
Care este adresabilitatea Secției de Endocrinologie?
Secția noastră a apărut dintr-o nevoie reală și tot mai evidentă: aceea de a oferi pacienților cu afecțiuni endocrine servicii integrate, de înaltă calitate, într-un spital universitar de referință. Într-un oraș ca Bucureștiul, cu o populație mare și diversă, adresabilitatea este extrem de variată – primim pacienți din Capitală, dar și din toată țara, în special cazuri complexe, care necesită expertiză multidisciplinară.
În ultimii ani, am observat o creștere constantă a prezentărilor pentru disfuncții tiroidiene, boli hipofizare și afecțiuni suprarenaliene, dar și o incidență tot mai mare a tulburărilor de metabolism asociate obezității și diabetului zaharat. Prin poziționarea în cadrul Spitalului Universitar, secția noastră beneficiază de acces rapid la investigații complexe și colaborare directă cu alte specialități, ceea ce scurtează timpii de diagnostic și optimizează planurile terapeutice.
Pentru mine, adresabilitatea nu se măsoară doar în cifre, ci și în complexitatea cazurilor și în impactul pe care îl avem asupra calității vieții pacienților.
Există suficient personal și aparatură medicală pentru a acoperi toate nevoile unui pacient cu afecțiuni endocrine?
În medicină, resursele nu par niciodată suficiente, mai ales când îți dorești să oferi excelență. Avem o echipă dedicată, formată din medici, asistente și personal auxiliar cu experiență și pasiune pentru endocrinologie. Cu toate acestea, realitatea este că există mereu nevoie de întărirea echipei – atât numeric, cât și prin formarea continuă a tinerilor specialiști.
Pe partea de aparatură, facem eforturi permanente pentru a integra tehnologie modernă – ecografe performante, metode imagistice avansate, teste hormonale. Dar ritmul progresului medical este rapid, iar menținerea la zi implică investiții constante. Cred că provocarea nu este doar să ai aparatura necesară, ci să o folosești optim, în beneficiul pacientului, și să asiguri personal suficient de bine pregătit pentru interpretarea corectă a rezultatelor. Viziunea noastră este să transformăm secția într-un centru de excelență complet digitalizat și integrat în cadrul spitalului, în rețele naționale și internaționale de diagnostic și cercetare.
Dintre bolile endocrine, care au cel mai mare impact în populație și în bugetul de sănătate?
Bolile tiroidiene, în special hipotiroidismul și gușa uni/polinodulară, au o prevalență foarte mare în România, mai ales în zonele cu deficit de iod. Acestea, deși nu pun întotdeauna viața în pericol, au un impact semnificativ asupra calității vieții și productivității persoanei afectate.
În ceea ce privește impactul bugetar, tulburările metabolice – obezitatea și diabetul zaharat de tip 2 – sunt probabil cele mai costisitoare, atât direct (prin tratamente, spitalizări, investigații), cât și indirect (prin complicații cardiovasculare, renale, oftalmologice). De asemenea, bolile endocrine rare, cum ar fi tumorile neuroendocrine sau bolile suprarenaliene, presupun costuri ridicate de diagnostic și tratament, dar și expertiză deosebită. Este important să înțelegem că endocrinologia nu este o specialitate „de nișă”, ci una care influențează masiv sănătatea publică. Impactul economic și social al bolilor endocrine este comparabil cu cel al altor patologii cronice majore.
Cât de importantă este educația populației când vorbim de prevenție și depistare precoce în această patologie?
Educația este cheia – nu doar pentru prevenție, ci și pentru aderarea la tratament și monitorizarea corectă. Din păcate, multe afecțiuni endocrine sunt tăcute în stadiile incipiente, iar pacientul ajunge la medic abia când simptomele devin evidente sau complicate.
Campaniile de informare, accesul la surse medicale corecte și implicarea medicilor de familie în depistarea precoce sunt esențiale.
Cred mult în parteneriatul medic–pacient: atunci când pacientul înțelege ce i se întâmplă și de ce urmează un anumit tratament, rezultatele sunt net superioare. Ca medic, dar și ca profesor universitar, consider că educația medicală trebuie să fie continuă și adaptată noilor canale de comunicare – online, social media, platforme interactive. Trebuie să ne întâlnim cu pacientul acolo unde este el și să îi oferim informații clare, practice și personalizate.
Viziunea mea este ca prevenția să devină un reflex al societății, nu doar o recomandare ocazională. În endocrinologie, prevenția nu înseamnă doar sănătate, ci și economii semnificative pentru sistemul medical.
Valentina Grigore
