Interviu cu farm. Carmen Holban, membru în Comisia de Sănătate și Familie din Camera Deputaților
Cine este Carmen Holban?
Un om simplu, un farmacist care își iubește profesia, care, timp de 25 de ani, a făcut această meserie, care a intrat în Partidul Social Democrat și care, după 10 ani de activitate de partid, a ajuns în Parlamentul României, în cadrul Comisiei de Sănătate, la primul mandat.
În paralel, activați și în mediul privat?
Eu sunt acționar la câteva farmacii în zona din care provin, deci știu ce înseamnă activitatea farmaceutică în mediul privat, știu câte greutăți există, știu cum este să începi cu o farmacie clădită acum 25 de ani și să evoluezi până la standardele și cerințele legislației de acum.
În aceste condiții, cum ați avut curaj să intrați pe partea legislativă, având în vedere că, în general, cei care dezvoltă un business în privat evită să se implice în activități care au legătură cu statul?
Farmaciștii, în general, își văd de activitatea lor farmaceutică, nu prea se implică în ceea ce înseamnă legislație, numai că, de-a lungul timpului, am constatat că, pentru farmaciști, trebuie făcute multe modificări în legislație și atunci am considerat că trebuie să fac acest pas, că trebuie să fiu auzită, că trebuie să fiu vocală. Trebuie să luptăm pentru această profesie, să avem legi bune, clare, astfel încât farmacistul să-și poată desfășura activitatea cu demnitatea de care a dat dovadă de-a lungul timpului.
Care ar fi aceste modificări pe care ați vrea să le faceți?
În primul rând, trebuie să definitivăm această Lege a farmaciei. A apărut Ordonanța de guvern nr. 4/2018, care modifică obținerea autorizației de funcționare a unei farmacii. Astfel, inspecția nu mai este făcută de către Ministerul Sănătății, ci de către Direcția de Sănătate Publică județeană (DSP), iar schimbarea vine, probabil, atât pe fondul unei lipse de personal farmaceutic în cadrul Ministerului Sănătății, cât și pentru că DSP-urile sunt locale și pot asigura mai ușor verificarea spațiilor, după o anumită grilă. În schimb, autorizația va fi dată, în continuare, de Ministerul Sănătății, însă o primă verificare va fi făcută de DSP, pentru a se asigura că spațiul corespunde normelor în vigoare. În afară de aceste două instituții care verifică farmacia, vine în control și Agenția Națională a Medicamentului. Având în vedere că se desfășoară și o activitate de comerț, suntem verificați și de Finanțe și de Casa de Asigurări de Sănătate (CAS), deoarece suntem în relație contractuală cu aceștia.
Eu îmi doresc să aduc pe ordinea de zi Legea farmaciei, care are nevoie de multe îmbunătățiri și, de asemenea, legea suplimentelor alimentare, deoarece aceasta ar trebui mai bine definită, pentru a nu se mai produce confuzii în modul de comercializare a acestor produse.
Considerați că această Ordonanță este de ajutor sau ar mai trebui modelată?
Noi suntem de acord ca orice structură să vină să ne controleze, deoarece activitatea farmaceutică este una transparentă. Nu ne temem de controale, însă am dori puțină maleabilitate, în sensul că aceste controale ne iau din timpul alocat pacienților, iar, referitor la ordonanța pe care am menționat-o, consider că ea trebuie ajustată pe anumite probleme.
Cum ar arăta o formă mai bună a ordonanței?
După ample discuții cu farmaciștii, cu conducerea farmaciștilor din Dâmbovița și de la nivel național, considerăm că modificările prin ordonanță trebuie să vină în sprijinul farmacistului și a activității farmaceutice, astfel încât pacienții să fie mulțumiți. Nu dorim să influențăm instituțiile competente care controlează farmaciile, însă ne dorim să corelăm amenzile cu sancțiunea de închidere a unităților farmaceutice. De exemplu, în cazul în care farmacistul nu este prezent atunci când este efectuat un control, acest fapt se sancționează cu închiderea farmaciei, cu ridicarea autorizației de funcționare și cu o amendă între 50 și 100 de mii de lei. În nicio altă instituție, când nu este prezent directorul, administratorul medical etc., nu se aplică astfel de sancțiuni. Aș dori ca, atunci când farmaciștii lipsesc motivat, să nu se mai aplice astfel de sancțiuni. Asistentul rămas în farmacie poate desfășura activitatea în continuare, conform fișei postului. Acesta nu poate manevra medicamente cum ar fi stupefiantele, însă poate elibera multe alte produse, menținând, astfel, farmacia deschisă. Aceasta este o problemă des întâlnită în mediul rural, unde farmacistul nu dispune de un înlocuitor, iar pacientul este obligat să meargă mulți kilometri pentru a-și lua medicația. Acestea sunt elementele pentru care Legea farmaciei ar trebui modificată.
Am discutat și cu Colegiul Farmaciștilor și ne dorim ca în cadrul DSP să existe farmaciști, și ei să fie cei care să facă aceste controale în farmacii, pentru că, fiind specialiști, știu exact de ce anume este nevoie într-o farmacie.
Cum vedeți conceptele acestea de lanț de farmacii versus farmacie mică/ de familie? Care ar fi modelul ideal din punctul dumneavoastră de vedere?
Cred că farmacia ideală este cea în care farmacistul poate să își desfășoare activitatea conform codului deontologic, să respecte pacientul intrat în farmacie, iar între pacient și farmacist să se creeze o relație de respect și de prietenie. Această relație trebuie să se bazeze pe profesionalism, și nu pe oferte. Atunci când pacientul alege o farmacie, în aceasta trebuie să găsească cele mai bune sfaturi, cele mai competente recomandări în ceea ce privește medicația și să își găsească soluția, „leacul” la afecțiunea pe care o are. În ceea ce privește lanțurile de farmacii, acestea există și s-au extins.
Dacă vorbim din punctul de vedere al legislației, farmacia este a farmacistului, deoarece pe autorizația de funcționare figurează numele unui farmacist. Dacă farmacistul își face treaba cum trebuie și nu lasă patronul, care nu este farmacist, să intervină în activitatea farmaceutică, atunci farmacia funcționează așa cum trebuie.
Farmacia trebuie să funcționeze după deviza „Sănătate”, nu după deviza „Comerț”.
Pentru ca relația dintre pacient și farmacist să fie cea pe care ați descris-o, este necesar ca acela care discută cu pacientul să fie farmacist sau poate fi și asistent de farmacie?
În unitatea farmaceutică nu se fac vânzări, ci eliberări de medicamente pe bază de prescripție medicală sau la recomandare. Asistenții de farmacie au drepturile limitate în farmacie, însă sistemul informatic este unul avansat. De exemplu, la introducerea unei rețete, apare toată medicația, împreună cu posibilele efecte adverse. Sistemele folosite acum ajută personalul farmaceutic să ofere date exacte și informații noi, astfel încât să le dăm pacienților cele mai bune indicații în funcție de diagnostic. Farmaciștii stau tot timpul în farmacie, iar asistenții se pot consulta cu aceștia și le pot solicita să consilieze pacientul.
Mai este nevoie de farmacii cu laborator?
În momentul în care o farmacie își ia autorizația de funcționare, pe autorizație se menționează dacă farmacia dorește să desfășoare activitate farmaceutică cu receptură și laborator.
Există medici care încă mai eliberează prescripții medicale pentru laboratorul farmaceutic, mai ales dermatologii, ginecologii, pediatrii. Acum 10 ani, se făceau foarte multe în laborator: supozitoare, creme, ovule, suspensii, emulsii etc. Adevărul este că din ce în ce mai puține farmacii dispun de laborator sau receptură, având în vedere că normele sunt destul de exigente și regulile de bună practică farmaceutică sunt foarte stricte în domeniu, însă unii medici doresc rețete individualizate pentru pacienții lor. Dozele clasice sunt bune pentru toată lumea, însă unii pacienți au nevoie de doze ajustate care se pot obține doar într-un laborator farmaceutic.
Concurați pe aceeași piață cu toate farmaciile mari. Considerați că legislația, atât cea economică, cât și cea farmaceutică, este destul de bună, încât să permită farmacistului să reziste pe piață și să facă profit, oferindu-i, totodată, pacientului cele mai bune servicii?
Un farmacist este atât prestator de servicii, cât și factor decizional, comunicator, lider, manager, elev și educator. Trebuie „să le știi pe toate” pentru a putea rezista, deoarece ai cheltuieli precum chirie, utilități, salarii, furnizori care, dacă nu sunt administrate corespunzător, pot duce la situații catastrofale, precum faliment sau vânzarea licenței farmaceutice, așa cum s-a întâmplat, de atâtea ori, în cazuri nefericite. La nivel național, sunt aproximativ 8.000 de unități farmaceutice. În 2017, existau aproximativ 17.800 de farmaciști, iar numărul acestora crește cu 700 – 800, anual. Ponderea cea mai mare este în orașe și menționez o pondere ridicată în București, Constanța și Iași.
Mai este Farmacia o facultate intens căutată?
Față de alte domenii de activitate, profesia de farmacist este încă deficitară, încă este lipsă de farmaciști pe piața farmaceutică. Când am susținut eu examenul la Facultatea de Farmacie, acum foarte mulți ani, erau 40 de locuri pentru farmaciști, pe țară. Acum, numărul total al farmaciștilor este de 17.800. Am înțeles că există, într-adevăr, o suprasaturație pentru alte profesii, dar aici este încă nevoie, ca și în medicină, de altfel.
Se poate vorbi despre cercetare în domeniul farmaceutic din România?
Da, se poate vorbi, însă trebuie alocate fonduri, iar activitatea de cercetare trebuie să existe, pentru că numai prin cercetare putem evolua științific, creând produse noi, cu potențial științific ridicat.
Îmi doresc ca Institutul Cantacuzino să redevină ce a fost și, de ce nu, un Institut mult mai modern, astfel încât pe piața românească să găsim vaccinuri antigripale autohtone, polidin etc.
Ce planuri aveți ca politician, ca farmacist? Veți continua, veți renunța?
Sunt o persoană luptătoare și muncitoare, așa am fost crescută și, probabil, că și meseria m-a călăuzit pe acest drum. Avem un an greu, cu alegeri europarlamentare și prezidențiale, însă nu voi renunța la activitatea politică, îmi doresc în continuare un mandat, deoarece consider că misiunea mea nu s-a încheiat încă.
de Roxana Maticiuc
