Interviu cu lector dr.Lygia Alexandrescu,nutriționist acreditat de Comitetul Internațional Olimpic

Pacienților diagnosticați cu diverse forme de cancer le recomandați conversia de la o alimentație mixtă la una strict vegetariană / vegană?

Nu se poate susține ideea renunțării complete la produsele din carne. În această boală cumplită, sunt etape succesive de alimentație și unghiuri diverse din care trebuie privit. Odată diagnosticul stabilit, pacientul trebuie să renunțe la un aport crescut de proteine. Când începe tratamentul chimioterapeutic, se constată o slăbire a corpului și, în consecință, este necesar un aport de proteine de calitate superioară. Există diverse curente de opinie la nivel mondial, și în special în SUA, care susțin necesitatea alcalinizării corpului, pornind de la ideea că orice aliment care provine dintr-o sursă animală presupune aciditate. Cred că alcalinizarea ar trebui să fie aplicată preventiv. Nu este necesar un aport mare de carne după 19 ani, în cazul unui adult sănătos, la care procesele de creștere s-au stabilizat, cel puțin în ce privește sistemul osteo-muscular. Proteinele au rolul de menținere integră a corpului. După vârsta de 19 ani recomand moderație în consumul de carne, de aport proteic din sursă animală. Excesul de aciditate trebuie evitat.

Deci, nu renunțăm, dar folosim cantități progresiv mai mici. În dieta unei persoane recomandăm 100-150 gr. carne / zi până la 19 ani și aceeași cantitate, dar de trei ori pe săptămână, după vârsta respectivă. În zilele fără carne se vor mânca pește sau brânză, mâncăruri făcute din boabe de fasole, linte sau năut.

Prevenția afecțiunilor neoplazice se poate realiza prin politici nutriționale de alcalinizare.

Pentru bolnavii de cancer recomand un proces de alcalinizare, în etape, până la începerea tratamentului, care, de obicei, este extrem de invaziv, iar această invazie a medicamentelor, foarte dure pentru corp și pentru celulele sănătoase, trebuie ajutată cu o alimentație echilibrată. Proteina de natură animală este inclusă în aceste cazuri, dar se va consuma pește de captură nu de acvacultură, pescuit mai din pustiu, brânză de capră, dacă se poate de la stână, ce are molecula de lactoză asemănătoare cu a laptelui uman, nu brânză de vacă din lapte pasteurizat. Nu putem afirma: „Renunțăm la carne și se rezolvă problema”! Bolnavul poate fi mai slăbit la o schimbare radicală, mai ales dacă a fost un consumator frecvent de carne. Orice exces încearcă să acopere niște goluri, dar nu este o soluție. Legumele și fructele pot fi consumate de bolnav, dar, de menționat, enzimele aduse prin excesul de fructe pot interacționa și influența terapiile oncologice. Efectul chimioterapiei este alterat, de exemplu, de consumul de grepfrut. În oncologie este foarte importantă analiza atentă a interacțiunilor dintre aliment și medicament.  Deci, consum de fructe și legume crude, dar moderat.

Personalul din sfera oncologiei este informat despre aceste aspecte importante?

Colaborez cu diverse departamente și clinici de oncologie, există un proiect cu NeoLife Medical Center București, unde, în cadrul compartimentului de oncologie, asistăm pacienții într-un mod de colaborare interdisciplinar. Pacientul oncologic este consiliat de o echipă din care fac parte oncologi, psihologi și nutriționiști. Nu se face nimic invaziv sau brusc, fiecare pacient este parte a unui program etapizat și personalizat.

Stigmatizarea este frecvent întâlnită în cazul persoanelor „plinuțe”. Există campanii prin care să se promoveze „normalitatea”?

Sunt multe femei plinuțe care se simt bine în pielea lor, dar sunt stigmatizate… Câteva firme, în special de produse cosmetice, în ale căror reclame apar femei, cliente, normale ca greutate, promovează femeia obișnuită, cu greutate normală sau ușor crescută. Sunt necesare mai multe campanii prin care să se transmită mesajul nomalității. Nu trebuie să cumpărăm doar ce e pentru modele, pentru că acestea nu sunt reale. Să nu uităm, când răsfoim diverse reviste, că există photoshop. În diverse țări, multe companii și-au adaptat discursul mediatic, iar casele mari de modă încearcă să ajungă, pentru manechine, să stabilească un indice de masă corporală de 19. Până acum nu exista un consens, ori era frecvent sub 17. Se discută de reguli foarte clare, spre a nu se mai promova femeia scheletică, deoarece majoritatea tinerelor ce doreau să fie precum manechinele ajungeau ca, prin diete dezechilibrate, prin înfometare, să fie transportate în serviciile de urgență ale spitalelor.

Se „aliniază” România celorlalte țări, în sensul creșterii ponderale?

Sigur. Globalizarea a adus și în țara noastră alimente modificate, chiar și cele crude, semințele. Modificările s-au făcut cu scopul de a le spori rezistența. Populația la nivel mondial a crescut, deci și consumul. Pentru a avea mâncare, plantele trebuie să reziste. Rezistența presupune folosirea unor substanțe care au diverse efecte. Constatăm pubertate precoce, creștere în greutate și alte tipuri de afecțiuni. Totul și toți creștem mai repede și mai mult. Asta este tendința globală, din păcate.

Cum mai putem educa, în aceste condiții?

În situația actuală putem face doar un lucru, prin alimentație: să stăm departe de modificarea continuă, și mai ales de cea produsă de noi: modificarea prin prăjire, prin dezechilibrul excluderii fibrelor, adică prin consum de pâine, paste și orez albe. Măcar să învățăm cum să combinăm alimentele, cum să ne hidratăm, cum să ne mișcăm, să dozăm munca și odihna. Sunt mame care lucrează excesiv și nu mai gătesc, preferând să cumpere seara alimente semipreparate sau preparate pentru copil. Mama nu mai gătește acasă, nu îi mai pregătește pachețel, ci îi dă bani să-și cumpere singur ceva… El nu va alege să cumpere ceva sănătos, pentru că nu există și pentru că publicitatea la alimentele dezechilibrate nutrițional este foarte puternică. Lupta cu acest fel de reclamă este foarte nedreaptă, încât noi, totdeauna, vom pierde. În timp, educând continuu și constant, prin oamenii în care copiii au încredere, aceste aspecte pot fi minimizate.

E un fel de strecurare prin viață…

Da… un șir de alegeri. În programele la care lucrăm am inclus cursuri de gătit, pentru că nu e destul să avem alimentul bun dacă-l preparăm într-un mod nesănătos. E o satisfacție fantastică pentru copil atunci când este implicat în prepararea mâncării: să aleagă, să spele legumele și fructele, să așeze farfuriile pe masă. Să le arătăm că se poate găti gustos și prin fierbere, la aburi sau la cuptor, nu numai prin prăjire. Discut cu familiile pe care le consiliez despre implicarea copiilor când se cumpără alimente sau de când se pregătește masa.

Există copii cu greutate normală ai căror părinți sunt obezi, care-și doresc să nu ajungă precum părinții lor. Au grijă la modul în care se alimentează, se hidratează, fac mișcare și dovedesc, în felul acesta, că educația nutrițională și educația în general bat gena și bat obiceiurile alimentare văzute în casă. Poți fi normoponderal, dacă-ți dorești și lupți să nu ajungi asemenea părinților tăi. Autoeducația și autocontrolul sunt cheia în aceste cazuri. Ne putem influența genele prin deciziile pe care le luăm. Educația nutrițională bate gena!

Prin decizii clare și un program de viață.

Sunt pacienți care vin la cabinet deciși să-și schimbe, din acel moment, stilul de viață. Devin radicali. Este cea mai păguboasă alegere. Nu cred în rezultatele de scurtă durată.  Schimbările se fac în timp… Abordarea trebuie să fie moderată, niciun aliment nu ucide, dacă e consumat cu moderație. Nimic nu ne poate ucide decât dacă o facem într-un mod constant.

Cred cu tărie că educația este singurul mod în care putem asigura un viitor sănătos națiunii noastre. l

Dr. Richard Constantinescu

 Sunt mame care lucrează excesiv și nu mai gătesc, preferând să cumpere seara alimente semipreparate sau preparate pentru copil. Mama nu mai gătește acasă, nu îi mai pregătește pachețel, ci îi dă bani să-și cumpere singur ceva…

 Proteinele au rolul de menținere integră a corpului. După vârsta de 19 ani recomand moderație în consumul de carne, de aport proteic din sursă animală. Excesul de aciditate trebuie evitat.