Interviu cu Daniela Stanca, președintele Colegiului Fizioterapeuților din România
Fizioterapeuții nu se ocupă doar de supravegherea exercițiilor; ei evaluează constant starea pacientului, adaptând programul de fizioterapie la nevoile acestuia, un aspect dificil de replicat de către un dispozitiv. „De exemplu, senzorii pot colecta date și monitoriza mișcările, dar interpretarea acestor date și ajustarea intervențiilor fizioterapeutice în funcție de acestea necesită expertiză umană”, atrage atenția fizioterapeutul Daniela Stanca.
Una dintre cele mai interesante tendințe noi în fizioterapie este integrarea tehnologiei portabile. Dispozitive precum senzori inteligenți devin instrumente utile pentru fizioterapeuți. Sunt acestea accesibile și pentru pacienții români?
În ultimii ani, integrarea tehnologiei portabile în domeniul fizioterapiei (exercițiu fizic cu scop terapeutic, terapie manuală, masaj terapeutic, electroterapie, ultrasunete și alte mijloace specifice), cum ar fi senzorii inteligenți și dispozitivele de monitorizare a mișcărilor corpului uman, a adus beneficii importante pentru evaluarea și recuperarea pacienților cu patologii musculoscheletale, neurologice, cardiace, respiratorii și nu numai. Aceste dispozitive sunt disponibile pe piața din România, dar accesibilitatea lor pentru pacienți variază în funcție de preț, accesul la servicii de fizioterapie, precum și de suportul oferit de clinici sau de sistemul de sănătate.
În România, dispozitivele portabile pentru fizioterapie, cum ar fi senzorii de mișcare, brățările de monitorizare a activității sau aplicațiile de feedback în timp real sunt disponibile prin intermediul unor distribuitori și pot fi achiziționate fie online, fie direct în centre de specialitate. Totuși, costul poate fi un obstacol pentru mulți pacienți, deoarece aceste tehnologii pot fi relativ scumpe, mai ales cele de ultimă generație, care oferă date complexe și precise.
În plus, accesul pacienților la aceste tehnologii depinde și de recomandările și sprijinul fizioterapeuților. În unele clinici și spitale mai moderne, în special în orașele mari, s-a început integrarea tehnologiei portabile în programele de recuperare, dar acest lucru încă nu este o practică des întâlnită, mai ales în localitățile în care pacienții nu au acces la servicii de fizioterapie.
Deși dispozitivele inteligente sunt un instrument valoros pentru monitorizarea progresului și pentru a ghida pacienții în exercițiile pe care le fac acasă, este important de reținut că acestea nu pot substitui complet intervenția fizioterapeutului.
Fizioterapeuții nu se ocupă doar de supravegherea exercițiilor; ei evaluează constant starea pacientului, adaptând programul de fizioterapie la nevoile acestuia, un aspect dificil de replicat de către un dispozitiv. De exemplu, senzorii pot colecta date și monitoriza mișcările, dar interpretarea acestor date și ajustarea intervențiilor fizioterapeutice în funcție de acestea necesită expertiză umană. Mai mult, factorul de motivare și sprijinul psihologic oferit de fizioterapeut rămân aspecte esențiale pentru succesul procesului de recuperare.
De multe ori auzim vorbindu-se de „medicină personalizată”. Ce înseamnă aceasta în cazul fizioterapiei? Cât de importante sunt programele de reabilitare personalizate, în funcție de nevoile unice ale fiecărui pacient?
În orice domeniu al sănătății, medicina personalizată devine rapid o abordare importantă în stabilirea diagnosticului și tratarea multor boli umane. În fizioterapie, aceasta se transpune în adaptarea intervențiilor și programelor de fizioterapie în funcție de rezultatele obținute la evaluare, de caracteristicile fiecărui pacient, dar și de nevoile și dorințele acestuia. Este deja momentul în care la nivel mondial nu se mai utilizează un plan fizioterapeutic standard pentru toți pacienții cu aceeași afecțiune, căci nu se mai tratează boala, ci bolnavul.
Fizioterapia personalizată ia în considerare factori precum starea generală de sănătate a pacientului, tipul și gravitatea afecțiunii (de exemplu, dacă este o leziune sportivă sau o afecțiune cronică), nivelul de activitate fizică și condiția fizică de bază, vârsta și stilul de viață, obiectivele personale ale pacientului (de exemplu, revenirea la activități zilnice, sport etc.).
Astfel, pentru a optimiza rezultatele obținute, prin adaptarea exercițiilor și tehnicilor la nevoile și capacitățile pacientului, pentru a reduce riscul de recidivă sau complicații sau pentru a îmbunătăți complianța pacientului este mai mult decât necesară, este condiție sine qua non, aplicarea unui plan fizioterapeutic personalizat, adaptat. Doar așa se pot crește eficiența și siguranța recuperării pacientului.
Ce înseamnă măsuri de prevenție, în acest domeniu medical?
Creșterea bolilor netransmisibile, cum ar fi obezitatea, bolile cardiovasculare și diabetul, reprezintă una dintre cele mai descurajante provocări de sănătate publică ale timpului nostru. Aceste condiții legate de stilul de viață sunt principalele cauze de deces și invaliditate la nivel mondial, consumând resurse vaste de asistență medicală și afectând nenumărate vieți. Inactivitatea fizică este un factor de risc major pentru aceste boli, iar conform OMS aproximativ 31% din populația globului nu face suficientă mișcare.
Suntem martorii unui număr tot mai mare de pacienți cu multimorbiditate, împreună cu creșterea inegalităților în materie de sănătate. Există inegalități puternice în ceea ce privește speranța de viață sănătoasă între zonele cele mai defavorizate și cele mai puțin defavorizate din România. Fizioterapeuții oferă intervenții bazate pe dovezi care sprijină indivizii și populațiile pentru a-și îmbunătăți sănătatea și bunăstarea. De la îmbunătățirea mobilității și a funcției respiratorii a copiilor prematuri la încurajarea persoanelor cu fragilitate extremă să se angajeze în exerciții de forță și echilibru, practica fizioterapiei este înrădăcinată în principiile prevenirii.
Fizioterapeuții adoptă o abordare de coaching pentru a înțelege ce este important pentru indivizi, stabilind obiective personalizate și construind încrederea în sine pentru a-și gestiona condițiile.
Intervenția timpurie este un principiu central al practicii fizioterapeutice eficiente, iar măsurile de prevenție ar trebui să se concentreze nu doar pe prevenția primară, prin facilitarea accesului la servicii de fizioterapie, ci și pe prevenția secundară, aceasta fiind vitală pentru prevenirea recidivelor și a complicațiilor, menținerea funcției și independenței pacienților. Astfel se reduc costurile pentru tratarea lor în spitale.
Măsurile de prevenție în fizioterapie se referă la acțiuni și programe menite să prevină apariția leziunilor, durerilor musculare și articulare, limitării de mobilitate și a independenței funcționale, asociate afecțiunilor cronice musculo-scheletice, cardiace, respiratorii, oncologice, psihiatrice, neurologice și chiar și înaintării în vârstă. Tot mai multe studii demonstrează eficiența exercițiului fizic terapeutic în prevenirea și scăderea riscului de apariție a unora dintre afecțiunile enumerate, inclusiv a 7 tipuri de cancere: de colon, sân, stomac, de rinichi, esofagian, vezical și endometrial.
Măsurile de prevenție în domeniul fizioterapiei includ programe de exerciții fizice terapeutice adaptate pentru menținerea și îmbunătățirea forței musculare, flexibilității și echilibrului, educație posturală și ergonomie, evaluări periodice și screeninguri, în special pentru persoanele expuse la risc, programe de educație pentru sănătate.
Prevenția în fizioterapie este eficientă și poate reduce considerabil incidența afecțiunilor musculoscheletale. Studiile arată că prevenția activă prin fizioterapie poate reduce cu până la 30-50% riscul de accidentare în rândul sportivilor și poate scădea incidența durerilor lombare cronice sau a leziunilor profesionale în rândul angajaților. Totodată, aceasta poate contribui la scăderea costurilor de tratament și a absenteismului cauzat de problemele de sănătate. Din păcate însă, în România, măsurile de prevenție în fizioterapie încă nu sunt suficient de dezvoltate la nivel de politici publice, deși există anumite inițiative punctuale.
Ce loc ocupă abordarea interdisciplinară în cadrul fizioterapiei? Cum decurge colaborarea cu profesioniști din diverse domenii, cum ar fi terapia ocupațională, nutriția, psihologia și medicina sportivă?
Fizioterapia este o profesie din domeniul sănătății care, în România, nu poate fi aplicată fără diagnosticul clinic stabilit de medicul de specialitate și prescripția acestuia Așadar, abordarea interdisciplinară ocupă un loc esențial, iar tratamentul eficient și complet al pacienților necesită adesea colaborarea între specialiști din diverse domenii, precum medici, psihologi, dieteticieni, terapeuți ocupaționali și nu numai.
Colaborarea interdisciplinară permite o evaluare corectă și completă a pacientului, necesară obținerii unei imagini de ansamblu a stării de sănătate a pacientului, un plan de tratament integrat și personalizat nevoilor pacienților, precum și monitorizarea rezultatelor tratamentului și ajustarea intervențiilor în funcție de progresul pacientului, printr-o comunicare eficientă între specialiști.
Nu de puține ori, pacientul are nevoie de intervenția nutriționistului/dieteticianului pentru optimizarea dietei pacientului în cazurile unde este necesară pierderea în greutate, consolidarea oaselor sau reducerea inflamației. Tot mai des, dimensiunea biopsihosocială a afecțiunilor cronice impune un suport psihologic care este esențial pentru ca pacientul să rămână motivat și pozitiv pe durata procesului de recuperare Astfel, colaborarea dintre fizioterapeut și psiholog ajută pacientul să gestioneze durerea, stresul și anxietatea asociate. Deseori, pentru recâștigarea independenței în desfășurarea activităților zilnice, sunt necesare expertiza și intervenția unui terapeut ocupațional, care să se concentreze pe adaptarea mediului pacientului, la locul de muncă, acasă sau la școală, în cazul copilului, și pe instruirea acestuia în utilizarea echipamentelor asistive.
De obicei, colaborarea decurge prin evaluări inițiale comune, întâlniri periodice și comunicare constantă între profesioniști. De exemplu, într-o clinică de recuperare, echipa interdisciplinară se întâlnește pentru a discuta cazurile complexe, stabilind obiective comune și monitorizând progresul pacientului. Comunicarea este esențială, iar dosarele medicale comune și sesiunile de raportare facilitează coordonarea tratamentului.
O astfel de abordare nu poate să aibă decât beneficii multiple, precum tratament holistic, rată mai mare de succes, prevenirea recidivelor și a complicațiilor și, în final, îmbunătățirea semnificativă a calității vieții pacientului.
Care sunt obiectivele dumneavoastră în perioada următoare?
Dacă îl întrebați pe fizioterapeutul Daniela Stanca, care și-a dedicat întreaga viață pacienților tratați, pentru care mai bine de un sfert de secol nu a încetat să se dezvolte profesional, astfel încât serviciile furnizate să fie de cea mai înaltă calitate, răspunsul este foarte simplu: va continua să își actualizeze în permanență cunoștințele și abilitățile în cel mai bun interes al pacientului .
Dacă îl întrebați pe președintele Colegiului Fizioterapeuților din România, răspunsul este unul mai elaborat, respectiv:
- Pe termen scurt: modificarea în Dicționarul Explicativ al limbii române a definiției fizioterapiei.
- Pe termen mediu și lung: i) Îmbunătățirea Legislației și Standardelor Profesionale prin colaborarea cu entități guvernamentale și organizații de standardizare pentru actualizarea legislației și a standardelor profesionale, ii) Standardizarea formării educaționale la nivel universitar în ceea ce privește fizioterapia și îmbunătățirea programelor de educație continuă, iii) Conștientizarea populației și a lumii medicale cu privire la eficiența fizioterapiei nu doar din punctul de vedere al ameliorării manifestărilor clinice, dar și din punctul de vedere al reducerii costurilor, iv) Asigurarea sustenabilității carierelor membrilor prin monitorizarea constantă a integrării fizioterapeuților în piața muncii din România, adoptarea programelor de dezvoltare educațională și profesională și promovarea sustenabilității pentru membrii noștri din sistemul de sănătate, v) Implementarea unor politici publice de sănătate și a unor programe de sănătate publică pentru anumite afecțiuni
Bogdan Guță
